De 18 ani, saracii nostri oameni tot fac inconjurul Europei. Nevoia ii scoate din casa. Ii sileste sa fuga cat mai departe. De 18 ani, fiecare a doilea basarabean apt de munca alearga prin Italia, Turcia, Grecia...Am intalnit o mama tanara, Dorina, care si-a inceput aventura in 2003. In rezervorul pentru apa al unui tren Intercity. Pornise clandestin la Viena. Ghemuita acolo, s-a pomenit leoarca. Isi aminteste si spune: nu stiu, domnule Moraru, daca erau lacrimi sau sudoare. Un alt concetatean, fost sportiv de performanta, era in drum spre Viena cu inca patru persoane. Deplasandu-se pe furis, s-a intamplat sa nu se prea inteleaga ei inde ei. S-au ratacit, n-au ajuns la timp la locul stabilit si au colindat Austria cinci zile si cinci nopti. In a cincea zi, au riscat si s-au spalat intr-un lac. Erau si doua femei. Pomenindu-se curati, au dat de niste italieni care si-au asumat riscul si i-au ajutat sa ajunga pana in punctul de destinatie.Oameni din Cociulia, sat deosebit de la sudul republicii, au facut doua colhozuri in regiunea Voronej. Toti lucratorii, de la carutas la presedinte, sunt din Cociulia.Daca ar fi, cum scriam la inceput, o cursa de numai 18 ani. In realitate, e mai mult, deoarece suntem calcati in picioare. Guvernantii si alesii pretinsi ai poporului isi fac interesul. Ei au castele, limuzine, averi, iara noi alergam, leoarca de lacrimi sau de transpiratie. Poate nu se prea potriveste “leoarca de lacrimi”, dar scriu intocmai cum s-a exprimat Dorina.Alergam si plangem. Plang si rudele de care ne departam. Noi – tot mai saraci. Cei de la putere – cum nici n-a visat neam de neamul lor. Ei fura, pun in buzunare, privatizeaza. E ca in nuvela lui Constantin Negruzzi cu Alexandru Lapusneanu si Motoc – cineva ne prada si ne beleste. In 18 ani, coruptia s-a ramificat si s-a inradacinat. Se da mita pentru a deveni parlamentar. Pentru ca sa ajungi ministru. Probabil, si pentru a fi ales presedinte.In actuala campanie electorala, promovez Miscarea social-politica “Actiunea Europeana”. Am avut si inca am oferte sa trec de partea altora. Raman insa aici. Nu ma intereseaza cum cantaresc sansele MAE dintre oamenii pe care ii respect. Eu inclin spre cateva personalitati de pe lista formatiunii. Spre exemplu, Ana Bejan. A fost si in Parlament. De ea nu s-au apropiat coruptia si mita. A confirmat ca se poate sa fii prefect intr-un judet de referinta, Soroca, si sa infrunti coruptia si de la kilometri departare. Alexandra Can, director SA “Artima”, e bine vazuta de intregul colectiv pe care il conduce. Mihai Severovan, ministru in cateva guverne, nu s-a lacomit la bunuri straine. Anatol Petrencu, presedintele formatiunii, doctor habilitat in istorie, tine umarul la adevarul istoric si nu profita ca altii de manuale cu falsuri la fiecare pagina. Ei sunt insotiti de alti specialisti mai tineri care au de la cine invata. “Actiunea Europeana” a lansat initiativa “Pactul national anticoruptie”, prin care sa polarizeze si sa exprime si basarabeanul inca acasa si basarabeanul care alearga de 18 ani prin Europa. Coruptia e boala intregii societati. “Pactul national anticoruptie” e leacul. Unicul. E timpul sa ne revenim. Avem leacul pe care sa-l administram. Pentru a fi, initial, intr-un proces de convalescenta. Uniunea Europeana poate sa ne intinda mana. Ne poate ajuta. Insa nu ca pe un neam bolnav. Care transpira si lacrimeaza in rezervoarele pentru apa. Ori ca pe un neam din Cociulia care mentine colhozurile in regiunea Voronej. Ca pe un neam care pleaca, isi ia rudele, lasand tot mai mult spatiu pentru coruptie. Acest fenomen si inca ceva ne scot din casa.“Pactul national anticoruptie”, propus de Miscarea social-politica “Actiunea Europeana”, e conceput si e lansat pentru o perioada mai de durata, nu doar cat tine campania electorala. Proiectul solicita aderenta din partea societatii civile, a formatiunilor care pun in capul listei interesul national.Pe 5 aprilie, o parte dintre saracii nostri oameni se vor opri din cursa istovitoare. Prielnica numai pentru coruptie. Avem, mai accentuez, leacul - “Pactul national anticoruptie”. Hai sa-l administram prin votul din 5 aprilie, daca nu vrem sa ramanem in continuare in rezervorul de apa al trenului Intercity. Plini de sudoare. Ori de lacrimi... Nu mai dea Domnul!http://www.jurnal.md/article/11928/