Dan Dungaciu este unul dintre cei mai buni cunoscatori ai peisajului politic si social din Republica Moldova. Pentru Cotidianul, deseneaza liniile de forta ale peisajului politic actual de la Chisinau. De altfel, recent, la Editura Cartier din capitala Republicii Moldova a aparut ultima carte dedicata vecinilor de peste Prut ai romanilor - semnata de cercetatorul roman - „Cine suntem noi?“.In curand vor avea loc alegeri in Republica Moldova. E realist sa ne asteptam la o schimbare spectaculoasa a raportului de forte de pe esichierul politic basarabean?Teoretic, da. Sondajele de opinie din RM sunt suficient de ambigue ca sa nu fie privite cu circumspectie, dar cateva tendinte exista. Deja la alegerile locale din 2007, opozitia necomunista castigase in total 52%, astfel ca o victorie in contul opozitiei nu ar fi o „minune“, ci o tendinta relativ fireasca. In conditiile in care nu exista nici o interventie externa care sa schimbe tendintele, este realist scenariul intoarcerii la situatia de dinainte de 2001, situatie cand PCRM era cel mai bine reprezentat partid in Parlament, dar in opozitie, iar la guvernare exista o coalitie, e drept, extrem de eclectica si nu foarte eficace. Ce ar putea interveni?Ca de obicei, acolo, vreo „oferta care nu se poate refuza“ dinspre Rasarit. Mai concret, vizita ministrului de Externe Lavrov la Chisinau din 23 februarie si declaratiile lui Vladimir Voronin dupa care se va intalni sigur cu presedintele rus Medvedev si cu liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, pot sugera surprize. Si aceste surprize ar fi deschiderea in stanga Nistrului a sectiilor de votare pentru cetatenii RM in Transnistria, ceea ce nu s-a mai petrecut pana acum. Acest lucru il doreste puternic Voronin, sperand ca voturile necesare pentru a mentine majoritatea PCRM in Parlament sa vina, eventual, de acolo. Si ne putem imagina ce se va intampla cu gestiunea voturilor daca se vor deschide sectii de votare si in stanga Nistrului... Cu siguranta acest lucru va compromite total alegerile, care sunt considerate de catre occidentali un test major pentru parcursul european al RM. Daca ar vrea, rusii ar putea obtine asta de la Igor Smirnov, caruia Vladimir Putin i-a semnat deja decizia de acordare a 40 milioane de dolari, de la 1 ianuarie 2009. In varianta soft, vizita ministrului Lavrov ar putea aduce doar incurajari pentru PCRM in prag de campanie, vagi promisiuni legate de solutionarea conflictului transnistrean, eventual o iluzorie promisiune pentru cetatenii RM ca locurile de munca pe care le pierd in Occident le vor putea regasi in... Rusia. Dar asta nu va fi nimic decisiv. Reformulez intr-o anume directie intrebarea initiala: Se intrevad sanse ca „epoca Voronin“ sa apuna dupa aceste alegeri?Presupunand ca totul decurge ca pana acum, situatia depinde de numarul de partide care vor reusi sa treaca pragul, relativ mare, de 6% si sa acceada in Parlament. Doua lucruri sunt importante aici. Primul, cate partide si care vor intra in Parlament. Al doilea, cum vor reusi sa colaboreze partidele necomuniste din opozitie daca vor obtine peste 50%. Orice s-ar intampla insa, cred ca „epoca Voronin“ - care inseamna partid unic - se va incheia, indiferent cine va guverna si unde va fi presedintele Voronin: simplu deputat, sef de Parlament sau prim-ministru. Criza economica, pe care acum autoritatile de la Chisinau se straduiesc disperat sa o camufleze, va lovi in curand dur si peste Prut. Guvernantii ieftinesc acum painea si maresc salariile, dar fac asta risipind banul public care, evident, se va intoarce la buget intr-o proportie mult mai mica. Indiferent cine va guverna, bugetul va fi subtiat dupa alegerile din 5 aprilie. Comunistii gandesc pragmatic: daca tot nu vom castiga, macar sa lasam vistieria goala. Dupa 1989, romanii au fost in mai multe feluri pentru Chisinau: „frati“, dar si „fascisti“, „parteneri privilegiati“, dar si „imperialisti“. Cum/ce mai sunt(em) acum?Depinde cine vorbeste. Exista o diferenta majora intre ce spune guvernarea si ce spune populatia, apropo de Romania. Chestiunea este fundamentala, caci noi tindem la Bucuresti sa voronizam imaginea publicului de acolo. Credem ca ce spune Voronin spune RM! Complet fals. In toate sondajele de opinie, Romania este perceputa ca partenerul principal al RM, intr-o proportie de circa 50%, mult deasupra altor state vecine care stau undeva sub 5%. Indiferent de faptul ca Bucurestiul este respins sistematic de catre Chisinaul comunist. Ciudatenia are o explicatie: Voronin si ai lui nu au fost votati pentru discursul lor identitar, ci pentru discursul social si economic, de o populatie pauperizata de criza rublei de la finele anilor ’90 si guvernari incompetente. Discursul identitar il vedem noi mai bine de aici, de la Bucuresti, e cel mai spectaculos, „se vinde“, dar nu asta asigura mentinerea comunistilor la putere. Pe de alta parte, nu inseamna ca razboiul imagologic al comunistilor cu Romania s-a terminat. Presedintele a considerat Romania - cum faceau si bolsevicii interbelici - drept „ultimul imperiu al Europei“, plus toate epitetele pe care le-ati mentionat. Insusi ministrul roman de Externe a fost portretizat, dupa recenta vizita la Chisinau, in presa oficioasa, drept „agent SIE sub acoperire MAE“.Deci, parafrazandu-l pe Mircea Eliade, „romanii e fascisti si spioni“... Care sunt marile teme de campanie electorala ce se prefigureaza la scrutinul moldovean care sta sa vina?Principalele teme sunt din domeniul social-economic, populatia simte ca vine criza, indiferent de retorica PCRM. Depinde acum de inteligenta partidelor de opozitie de a raspunde, pragmatic, la mizele de acest tip. In al doilea rand, exista si agenda externa. Chestiunea este importanta pentru ca, in RM, nu se face politica, cat geopolitica, iar partidele nu sunt, cel putin unele dintre ele, doar partide politice - sunt partide geopolitice. Adica se intind pe un ax de la Est la Vest in functie de pozitia geopolitica asumata: cu Rusia, impotriva ei, cu Romania, impotriva ei, dar si nuante - nu cu Romania, dar nu impotriva ei. Chiar daca mai vizibila pentru analisti, nu e tocmai importanta pe agenda populatiei. Si, nu in ultimul rand, Transnistria care, in ciuda abundentei mediatizari, nu este tema reala de campanie electorala - e o tema care nu aduce voturi. Ce pondere, ce consistenta si ce relevanta are Romania ca tema electorala pentru actorii politici angrenati in competitie?Romania are un loc important, chiar daca in mod tacit. Si iata de ce. In anii ’90, doua erau, in esenta, posibilitatile de evolutie a R. Moldova: spre Est, alaturi de Rusia, si spre Vest, alaturi de Romania. Cam asa arata meniul geopolitic care se afla la dispozitia Chisinaului atunci. Dupa 2007, odata cu integrarea europeana a Romaniei, cele doua optiuni s-au transformat, treptat, in trei. A aparut o a treia cale, care ar putea fi rezumata astfel: spre Vest, fara Romania (si, daca se poate, impotriva ei). Asta este calea pe care merg comunistii. Exista partide care se plaseaza la capatul opus, dar exista si nuante. Atitudinea fata de Romania ramane discursul nerostit al fiecarui partid de peste Prut, iar raportarea la Bucuresti nu trebuie exagerata, dar nici minimalizata. Dar UE-Europa?Este discursul tuturor partidelor politice din RM - „the only game in town“, cum ar zice americanii. Nu mai are pondere electorala pentru ca tema este asumata de toti. Succint, care sunt marile forte politice care se vor infrunta in aceasta primavara la Chisinau?Partidul Comunistilor din RM, care va ramane cel mai important partid din republica. Coalitia necomunista care se preconizeaza este alcatuita din trei partide cu doctrine de dreapta, liberale, dar aceste lucruri nu trebuie exagerate in stanga Prutului: PL, PLDM, AMN. Exista si doua partide social-democrate, PD si PSD, cu sanse minime de acces in Parlament si care ar putea face o coalitie cu PCRM. PPCD se afla in aceeasi situatie, dupa abandonarea discursurilor pro-romanesc si anticomunist. Exista si un partid etnic rusesc care devine din ce in ce mai agresiv, dar cu sanse minime de a depasi cele 6%, la fel si partidul fostului premier V. Tarlev - UCM. Candva, o spuneti si dumneavoastra in cartea pe care ati publicat-o recent, Moldova se compara cu Albania. Cu cine se poate compara acum vecina de peste Prut a Romaniei?Buna intrebare... Nu cu multa vreme in urma, R. Moldova era asociata sau pusa in acelasi „pachet“ comparativ cu o tara precum Albania. La Summitul de la Bucuresti, Albania, tara odata „ratusca cea urata“ a continentului, a ajuns sa fie invitata oficial sa se alature unuia dintre cele mai selecte cluburi din lume. Oricat ar fi de paradoxal, astazi Tirana sta la masa, cu acelasi drept de vot, cu SUA, Germania, Franta, Italia, Spania, Canada, Polonia, Romania etc. Iar proiectul european al Albaniei are acum un nou elan. Pentru RM, nici macar Albania nu mai este acum termen de comparatie. Nu vreau sa fiu malitios, dar constat ca Republica Moldova de astazi se compara mai degraba cu Moldova de acum... 650 de ani decat cu vreo alta tara de pe continent.http://cotidianul.ro/dan_dungaciu_cred_ca_epoca_voronin_se_va_incheia_indiferent_cine_va_guverna-73235.html