Dupa douazeci de ani

"Saptamana trecuta, un arhitect insarcinat cu renovarea cladirilor a intrat intr-un apartament neatins de timp in ultimele doua decenii. Parea ca proprietarul/locatarul plecase in graba. „Chiflele erau bine acoperite intr-o sacosa de plastic. Sticle cu marcile est-germane aglomerau podeaua. (...) Dezordinea era cumplita, dar parea o comoara pierduta, un portal spre o epoca istorica de mult apusa: o foaie de calendar de perete din August ‘68, o sticla goala de Vita Cola, margarina Marella, tigarete Juwell si o sticla de votca Kristall. Dl Arety, autorul descoperirii, crede ca ocupantul apartamentului avea in jur de 24 de ani, relatiile cu autoritatile nu erau grozave, motiv pentru care a parasit intr-o asemenea graba casa, chiflele, obiceiurile. Derizoriul acelei lumi, perfect incapsulate, isi etaleaza nu doar mizeria, ci si structura sa autosuficienta. Omul avea tot ce-i trebuie si nimic din ce-i trebuia cu adevarat. Victoria comunismului nu s-a exprimat prin marile modificari economico-sociale promise, ci tocmai prin aceasta profunda alterare a nevoilor: oamenii au fost invatati sa se multumeasca cu putin si sa nu mai fie interesati pe ce cale a fost obtinut acest putin. "http://www.adevarul.ro/articole/dupa-douazeci-de-ani.htmlAutor: Magdalena Boiangiu