Razboiul Rusia - Ucraina este castigat de SUA
Spuneam, luni, la Radio „Vocea Basarabiei”, ca Europa risca sa inghete chiar si in cazul in care Rusia si Ucraina, sub presiunea UE, vor bate palma si vor accepta pe hartie sa reia tranzitul de gaze. Ca ambele tari vor cauta nod in papura si pete in soare pentru a tergiversa rezolvarea conflictului. Din nefericire, n-am gresit.Cu toate ca partile au semnat la inceputul saptamanii curente un acord care parea sa puna punct litigiului, marti s-au gasit pretexte pentru a da peste cap intelegerea. La intrevederea cu premierii Bulgariei, Moldovei si Slovaciei, Putin a spus ca va arunca in soba toate hartiile pe care i le trimite Ucraina. Generalul Iarna ramane pe pozitii. Si lucrurile nu se vor opri aici. Nimeni nu are motive sa se autolinisteasca la modul nepermis. Diferendul nu s-a consumat, chit ca pana la urma gazul furnizat de Rusia va ajunge la destinatari. La mijloc e un veritabil razboi care va continua. Poate cu alte mijloace. Nu-i exclus, insa, sa fie purtat si cu cele vechi. Oricum, astazi gazul rusesc inlocuieste Katiusele. Deocamdata s-a incheiat doar o batalie in care, in ciuda faptului ca mai multi analisti ii dau castig de cauza Kremlinului, n-a invins nimeni. Privind lucrurile din acest unghi, se poate spune ca ucrainenii, si nu rusii, sunt cei care pot jubila in urma remizei inregistrate. Pentru ca ei, ridicand manusa aruncata de Moscova la sfarsit de an, si-au propus nu atat sa castige, cat sa nu piarda. Si nu s-au dat batuti. Iata de ce scorul indecis de astazi valoreaza pentru Kiev cat o victorie. Totusi adevaratul invingator al acestei reprize din meciul Rusia-Ucraina este Washingtonul. Mai mult decat atat. Daca lucrurile vor continua tot asa, americanii au sansa sa castige in fata rusilor la un scor de maidan. Sa ma explic. Ce a urmarit, de fapt, Moscova, taind gazul la 1 ianuarie 2009? Trei lucruri. Mai intai, sa diabolizeze Ucraina. S-o antreneze intr-un conflict urat mirositor, tavalind-o pe o parte si pe alta pentru a o discredita si, in consecinta, a impiedica integrarea ei viitoare in NATO si UE. Tocmai de aceea, in mod provocator, Rusia a cerut acesteia 450 de dolari pentru 1000 metri cubi de gaz natural, adica un pret cu 50 de dolari mai mare decat cel achitat in medie de beneficiarii din Uniunea Europeana.Mai apoi, Kremlinul a vrut sa sperie tarile UE de asa maniera incat sa le determine sa deblocheze si chiar sa urgenteze lucrarile la gazoductele sale North Stream si South Stream, cel din urma fiind conceput si ca un gropar al conductei europene Nabucco, menita sa spulbere monopolul Rusiei asupra pietei gazelor.Si, in fine, conflictul cu Ucraina trebuia sa fie pentru Rusia un fel de paratrasnet. Odata cu prabusirea preturilor la petrol si declansarea crizei financiare mondiale, Putin, Medvedev si compania atata in mod deliberat diverse scandaluri si animozitati pe plan international, cautand astfel sa sustraga atentia opiniei publice de la recesiunea economiei ruse si sa potoleasca nemultumirile cetatenilor din propria lor tara. Si cu ce s-a ales Moscova in urma acestei operatiuni pe cat de teribile, pe atat de costisitoare? Cel mult cu o gaura de la macaroana. Cu toate ca-i sifonata, Ucraina a evitat sa fie taxata drept singura cauza a crizei gazului. UE considera ca vina Moscovei este cel putin la fel de mare ca cea a Kievului. Pe urma, Europa pare acum mai hotarata ca oricand sa-si diversifice sursele energetice pentru a nu mai fi dependenta de Rusia.Asa fiind, Moscova obtine un rezultat exact invers celui scontat. Reputatia ii este botita pana peste cap. Ca sa nu mai vorbesc de prejudiciile financiare. Inchizand robinetul la gaz, Rusia a pierdut deja circa un miliard de dolari. Cu alte cuvinte, jumatate din datoria pe care i-o pretinde Ucrainei.De cealalta parte, Kievul a demonstrat ca, detinand monopolul mijloacelor de transportare, este cel putin la fel de puternic ca „Gazprom”-ul. Rusii, metaforic vorbind, au paduri unde taie lemne de foc pentru Europa, dar acestea n-au cum fi comercializate fara caruta ucraineana. De fapt, Iuscenko i-a aratat lui Putin ca artagul intotdeauna isi gaseste partagul. Ca Rusia nu-i atat de atotputernica dupa cum pare. Ca poate fi ingenuncheata si obligata sa dea inapoi. In treacat fie spus, neputinta Moscovei in fata Kievului e un semnal pentru regimul separatist de la Tiraspol care, in ciuda unui spate tare la Moscova, s-a vazut lasat la voia intamplarii. E un avertisment si pentru Chisinau care, lingusindu-se pe langa Putin, n-a dorit sa cumpere energie electrica din Ucraina, preferand un targ pagubos cu furnizorul rus de la Cuciurgan. Anterior, regimul Voronin, precum se stie, a dat cu piciorul si in Bucuresti, refuzand sa recunoasca datoria pentru energia electrica importata din Romania. Astfel, din vina comunistilor, Chisinaul a ramas in plina criza singur cuc. Rusia e departe, criza e aproape.Insa, precum se stie, tot raul e si cu binele sau. Razboiul dintre Moscova si Kiev ii ajuta, volens-nolens, pe americani sa infranga incapatanarea cu care UE refuza de ani buni sa-si ia masuri de precautie pentru a se proteja de santajul rusesc. Sub spectrul crizei gazelor si a frigului ce vine de la Est, SUA au sansa sa-i convinga pe vest-europeni sa-si intareasca, in sfarsit, securitatea energetica. Washingtonul spulbera iluziile Bruxeless-ului ca Moscova ar putea fi imblanzita prin cedari cinice si tradarea lasa a cauzei democratice din spatiul postsovietic.http://www.jurnal.md/article/10841/