Vedete poliglote

Si azi dimineata am tras putin cu urechea la una din emisiunile difuzate la Antena C(omunistilor), in care era vorba de Ion Suruceanu, un interpret de estrada basarabean, deosebit de apreciat in timpurile sovietice, si nu doar in Moldova, ci si in tot spatiul URSS. De atunci, probabil, respectivul a ramas cu nostalgii pentru imensul spatiu euroasiatic, pentru timpurile cand se simtea si era receptat ca o adevarata vedeta. Nu ca acum, cand evolueaza pentru un public restrans si provincial, cum este cel din Basarabia.Am reusit sa aud doar franturi din ultimele cantecele, vechi si demodate ca si autorul lor, sau, ma rog, cantaretul care le interpreteaza. A fost destul de nostim sa-l aud chinuindu-se sa cante in doua limbi. Isi incepea cantecelul in romana, dar il temina in rusa, cum se obisnuia in timpul imperiului, cand practic toti cantaretii din celelalte republici “surori” ale Rusiei erau obligati sa demonstreze cat de bine cunosc rusa. O faceau chiar si interpretii din republicile Baltice, cu accentul lor inconfundabil.Dar nu inteleg de ce s-ar simti obligati acum cantaretii din RM sa o faca pe clovnii, cantand in rusa. Desi n-ar trebui sa ma surprinda prea mult un cantaret ca Suruceanu, care a acceptat sa fie decorat de Smirnov cu un ordin al Transnisitriei, declarand ca el nu a impartit niciodata pe locuitorii celor doua maluri ale Nistrului in “noi” si “ei”. Parca ar fi frumos si inaltator ce spune, numai ca a uitat sa precizeze ca regiunea transnistreana e plina de cazaci si ocupata de o armata rusa. Dar asa sunt ei, artistii - neintelesi, irationali, bizari, apolitici, slujitori ai frumosului si ai celor care le admira talentul.