Generatia lasata in grija lui Smirnov.

«Voronin isi pregateste armata ca sa atace Tiraspolul»Astazi, pe strazile Tiraspolului hoinareste generatia tinerilor educati de mesajele si simbolurile comuniste. Parintii lor au parasit regiunea separatista, preferand un loc de munca la Moscova sau la Roma. In schimb, tinerii sunt vegheati de privirea lui Smirnov, insotit, pe un panou, de liderii celorlalte doua regiuni nerecunoscute: Osetia de Sud si Abhazia. «Voronin isi pregateste armata ca sa atace si sa acapareze Tiraspolul», aceasta este una dintre stirile postate la postul de televiziune local PMR si pe care au memorizat-o cel mai bine acesti tineri din Transnistria.Putin la Tiraspol — printre seceri si ciocaneDe la stadionul «Sheriff», situat la intrarea in Tiraspol, strazile orasului sunt impanzite de simboluri si lozinci comuniste. Secera si ciocanul sunt prezente la fiecare cateva zeci de metri distanta, iar in fata cladirilor oficiale, parlamentul, presedintia sau executivul local, monumentul liderului bolsevic Lenin, cu o privire aspra, urmareste fiecare trecator. Nici privirea liderului separatist, Igor Smirnov, nu lipseste. Pe panouri de cativa metri patrati, alaturi de ceilalti doi lideri ai regiunilor separatiste, Eduard Kokoiti, liderul oset, si Serghei Bagaps, liderul abhaz, Smirnov este prezent la mai multe intersectii importante din Tiraspol. Chiar peste drum de unul dintre aceste panouri, pe strada 25 octombrie, printre cladirile oficiale din capitala separatista, Che Guevara, lider al regimului comunist cubanez, ii insoteste pe premierul de la Moscova, Vladimir Putin, si pe presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev. «Prorav» (n.r. Sa razbatem) este mesajul pe care il poarta toti trei. Mesajul de «prorav», dar si privirea severa a lui Vladimir Putin «circula» in microbuze de pe un mal pe altul, de la Tighina la Tiraspol si invers.Stadionul «Sheriff», unul dintre cele impunatoare edificii ale Tiraspolului, dar si santierul unei cladiri cu arhitectura moderna, menita sa fie un hotel de cinci stele, pare sa dea o alura moderna si orasului. Dar impresia de modernitate dispare atunci cand intorci capul. Intr-un carucior pentru persoane cu dizabilitati, pe sosea se deplaseaza un barbat grabit sa ajunga intr-un loc cat mai populat. Il depaseste troleibuzul 19, care aminteste de perioada sovietica si circula regulat intre Tighina si Tiraspol. Nici cele peste 14 mii de scaune de culoare galbena si termopanele stadionului sau masinile luxoase parcate in fata «Sheriff»-ului pe fundalul unui panou cu simbolul «CCCP» (n.r. URSS) nu eclipseaza rosul.Printre aceste elemente si simboluri rosii, creste si se educa generatia aparuta dupa conflictul armat din 1992.Banii turistilor, la focul vesnicSlavic, un baiat de 14 ani, habar nu are despre razboiul de pe Nistru. Dar stie ca vrea sa faca parte, cand va creste, din trupele cu destinatie speciala. Pana atunci el isi castiga banutii peste drum de executivul de la Tiraspol, printre monumentele sovietice, un tanc si focul vesnic. Slavic, impreuna cu doi prieteni mai mari, Victor si Pavel, ambii de 17 ani, «vaneaza» turisti, pentru care pozeaza asa cum doresc ei. «Ne-am fotografiat toti trei langa tanc, langa focul vesnic si langa placile cu numele soldatilor decedati in razboi», explica copilul. «Azi totul costa bani si niciun serviciu nu este gratuit», ne spune Slavic despre lectia vietii pe care a deprins-o in strada, sustinut de ceilalti doi baieti. Cu o creanga de copac in mana, el se juca si se incalzea la focul vesnic. Stie ca asa va atrage privirile strainilor care cauta sa faca fotografii bune. «Toti impreuna, timp de o zi, cel mai mult am castigat 20 de dolari», mai spune Slavic, insistand sa mai adaugam cativa lei la cei pe care i-am dat. «Recent, niste straini ne-au dat cate patru dolari», continua Slavic, sustinut prin miscari afirmative de ceilalti doi tineri. Ei spun ca recent au gasit o bancnota de o mie, dar nu stiau exact din ce tara erau acesti bani. Din descrierile baietilor, bancnota pe care au gasit-o in preajma monumentului lui Lenin din fata executivului amintea de o mie de lei moldovenesti. «Cum am gasit-o, asa am si pierdut-o», spune cu regret Victor, care este mai norocos decat Slavic. Acesta isi vede tatal in fiecare zi: seara, dupa munca, sau la amiaza, atunci cand il viziteaza. «Este foarte aproape. El participa la constructia unui parc acvatic», arata baiatul cu mana spre podul din apropiere. Si Pavel are parintii aproape de el.Chisinaul este un oras strainSlavic insa nu a ramas decat cu bunica. «Tata a decedat intr-un grav accident de circulatie, iar mama a plecat acum doi ani la munca peste hotare si de atunci nu s-a mai intors», explica el. Datorita bunicii sale, care a fost internata intr-un spital din Chisinau, baiatul a vazut capitala R. Moldova de cateva ori. «E oras frumos, dar mi-e strain», spune Slavic, invidiat de ceilalti, care nu au vazut Chisinaul decat o singura data. I-am intrebat daca stiu ceva despre conflictul din 1992. Victor s-a grabit sa spuna ca are un unchi care a luptat la Nistru, dar niciodata nu i s-au oferit prea multe detalii.Observand ca notam in timp ce discutam cu ei, baietii au insistat sa le mai dam bani. «Nu inteleg ce scrie», ii spune Slavic lui Victor, aruncand o privire peste notitele facute in romana. «Scrie in limba lor», continua el. La despartire cei trei s-au multumit cu inca un leu. In cateva minute, ei ne-au ajuns din urma, intorcandu-ne bancnota. «E prea rufoasa si nu o vrea nimeni», ne explica Slavic, care iesise dintr-un magazin alimentar si tinea in mana o paine, cumparata din banii pe care i-am oferit anterior.Cand si unde au navalit moldoveniiPe strada Lenin intalnim un alt grup de tineri, ceva mai mari, de 17—18 ani. Toti cinci erau studenti la o scoala de meserii din Tiraspol. Nascuti la inceputul anilor 1990, ii intrebam si pe ei ce cunosc despre razboiul din 1992. Nu au stat prea mult pe ganduri. «Din ce parte au navalit moldovenii: Chitcani sau Tighina?», era primul lucru care ii framanta. «Atunci, in anul 1992, jumatate dintre oamenii din Transnistria au emigrat in Ucraina. Autobuze intregi plecau peste hotare», sunt detaliile pe care ni le-a oferit Nikita Muntean de 17 ani. Baiatul vorbea rusa, chiar daca ambii parinti sunt moldoveni. «Vorbesc in rusa si acasa, dar si in strada», a incercat sa ne explice Nikita intr-o romana stalcita de accentul rusesc. Nici atunci cand a vizitat Chisinaul nu a vorbit romana. «Voronin este un nemernic», continua Nikita sa se dea cu parerea. «Smirnov e cumsecade, doar ca seamana cu un tap. Ar arata mai bine daca si-ar rade barba», mai spune el. Chiar daca isi laudau liderul separatist, tinerii recunosc ca lumea nu o duce prea bine in Transnistria, iar bazandu-se pe cele auzite, considera ca la Chisinau viata e mai buna. «Recensamantul din 2005 arata ca in Transnistria locuiesc peste 600 de mii de persoane. Acum nu au ramas decat 400 de mii. Italia sau Rusia, multi parinti ai colegilor nostri au plecat sa castige bani», spune Nastea Alexandrova de 18 ani. In scurt timp fata va deveni bucatar cu acte in regula. Ea nu isi doreste sa isi continue studiile la Chisinau. Asta ar insemna sa se afle prea departe de casa. De fapt, mai multi dintre ei resping ideea de a studia la Chisinau. «De ce Voronin vrea sa atace Transnistria?», nu ezita ei sa ne intrebe. «Am aflat de la buletinul de stiri al PMR ca el si-a pregatit armata. Vrea sa ne atace si sa ne acapareze!»