R.Moldova trebuie sa aiba fata de Transnistria o strategie de ignorare, pe de o parte, a administratiei tiraspolene si de integrare, pe de alta parte, a cetatenilor si bussinesului, urmand modelul german de integrare de lunga durata, insa fara recunoasterea statalitatii Transnistriei. Atat societatea moldoveneasca, cat si conducerea au nimerit in vartejul inertial al unei apatii evolutive. Desi contextul regional si international se afla intr-un proces de schimbari dinamice, republica e atacata de un spirit de introversiune politica, mai suferind de slabirea instinctului de adaptare si de lipsa unor idei dinamice, revolutionare. Criza de idei In ultimele cateva saptamani comunitatea expertilor din capitala a avut rara ocazie de a discuta despre problemele actuale de politica externa a R. Moldova cu mai multi experti de peste hotare. In cadrul proiectului realizat de Misiunea OSCE din R. Moldova ce a inclus un program de prelegeri publice, Chisinaul, apoi Tiraspolul a fost vizitat de dr. William Hill, fostul conducator al Misiunii OSCE in R. Moldova, actualmente profesor la National War College din Washington, de dr. Michael Emerson, cercetator la Centrul de Studii ale Politicilor Europene din Bruxelles, si de dr. Wolfgang Zellner, director al Centrului pentru cercetari OSCE din Hamburg, Germania. In cadrul aceluiasi proiect au mai fost la Chisinau Evghenii Kojokin, director al Institutului pentru cercetari strategice din Rusia si Nicu Poescu, cercetator la Consiliul European pentru probleme de politica externa din Londra. Aceste discutii au fost deosebit de importante prin faptul ca, avand loc in perioada de dupa razboiul dintre Rusia si Georgia, ne-au permis sa luam cunostinta de opiniile specialistilor straini privind diferendul transnistrean si relatiile dintre Occident si Rusia. Sa nu ignoram si faptul ca aceste opinii reflecta intr-o anumita masura pozitia politicienilor si a expertilor din tarile de unde au venit invitatii care au sustinut prelegeri publice la Chisinau. Capacitatea de a-ti impune interesele pe arena internationala depinde nu numai de criteriile traditionale ale puterii unor state, criterii precum teritoriul, fortele armate si economia. Prestigiul unui stat creste daca acesta isi poate impune interesele in plan regional si international. Reactia Occidentului se poate schimba considerabil in raport cu o tara care isi promoveaza imaginea unui stat care depune eforturi mari pentru a imbunatati viata cetatenilor sai, mult mai negativa fiind imaginea celei mai sarace tari din Europa, unde domina coruptia si stagnarea. Rusia are o pozitie specifica fata de noi, fiindca R. Moldova are de ani buni imaginea unei tari docile, obediente, care se supune presiunilor din exterior. Daca R. Moldova si-ar crea imaginea unei tari cu o politica flexibila, cu optiuni de alternativa si cu o sustinere puternica din partea Occidentului, Rusia si-ar schimba atitudinea fata de noi. De aceea e vital necesar pentru R. Moldova ca sa stie cum e perceputa peste hotare, ce se crede despre ea si ce fel de politica construiesc alte state in raport cu ea. Acest lucru ne-ar permite nu doar ca ne modificam la momentul potrivit propria politica externa, ci si sa ne croim un drum al nostru printre interesele actorilor politici mult mai puternici, fara a pune in pericol interesele R. Moldova, suferind mai putine pierderi in caz de esec, ramanand pe linia de plutire in cele mai nefavorabile momente ale perioadei de tranzitie, fara a scapa nici o posibilitate de dezvoltare, creand astfel de posibilitati si folosind conjunctura favorabila in scopul dezvoltarii dinamice. Din pacate, mass-media din R. Moldova au acordat prea putina atentie discutiilor expertilor. In general, mass-media au dat dovada de superficialitate in identificarea ideilor-cheie, puse in evidenta de specialistii invitati. Acest fapt scoate la iveala criza pietei de idei social-politice din R. Moldova si criza din domeniul mass-media. Anume mass-media ar trebui sa detina un rol important nu doar in promovarea si popularizarea ideilor de calitate, ci si in producerea lor. Deoarece mass-media sunt inactive in acest sens, in societate, respectiv, se creeaza un gol. In conditiile acestea, piata de idei e incarcata de concepte si idei superficiale, tendentioase, care au o influenta decisiva asupra politicii de stat. Nu mai amintesc ca la ULIM, unde au avut loc prelegerile publice, studentii nu au dat o impresie buna, dimpotriva, au aparut intr-o ipostaza nefavorabila. Numarul studentilor prezenti a fost destul de mic, iar cei care au venit nu au putut formula intrebari de calitate si in general, au pus intrebari putine. Aveai senzatia ca sala, plina doar pe jumatate, era cuprinsa de o apatie intelectuala. Daca nu ar fi fost prezenti si ascultatori veniti din alte parti, care au si pus majoritatea intrebarilor, expertii invitati ar fi ramas profund nedumeriti, incercand sa-si dea seama daca nivelul rationamentelor lor a fost mai presus sau mai prejos de capacitatea de intelegere a auditoriului. Ar fi interesant de aflat, in acest context, cum a fost publicul din Tiraspol. Stagnarea intelectuala ce a contaminat societatea e deosebit de vizibila in mediul partidelor politice. Partidul comunistilor se limiteaza la o conceptie dominanta, dogmatic-colectiva, privind generarea ideilor. Capacitatea lui de a stimula progresul, ca partid de guvernamant, e compromisa prin lipsa unui mecanism eficient de dezbateri in interiorul partidului si prin posibilitatile rudimentare de a introduce in propria ordine de zi noutatile din domeniul ideilor. Partidul Comunistilor din R. Moldova se sufoca treptat, fiind prins in tentaculele intereselor personale ale unor anumiti membri ai sai, PCRM mai e otravit de mucegaiul ideologic provincial de care se tine scai garda batrana. Are putine sanse de a supravietui, pentru ca metastazele trebuie extirpate, dar pentru o astfel de operatie nu exista destula vointa, nici fermitate. PCRM e un partid „batran" atat din punct de vedere conceptual, cat si fiziologic, adevarul acesta nu-l pot combate nici macar apologetii lui. PCRM a mostenit toate bolile partidului comunist din perioada sovietica, inclusiv frica conducerii imbatranite de a-si pierde influenta.Partidele de opozitie se ciocnesc de probleme asemanatoare. Dat fiind faptul ca PCRM foloseste mass-media si resursele administrative pentru a ramane in atentia populatiei, pentru opozitie este absolut necesar sa poata atrage atentia electoratului, cu mijloacele sale reduse, nu doar in perioada electorala, ci in permanenta. Partidele de opozitie sunt slabe la capitolul elaborarii si realizarii unor proiecte politice de popularitate. Aceste partide urmaresc scopuri care nu devin de larga rezonanta, masele ramanand indiferente la acestea, sau se situeaza pe niste pozitii adverse in raport cu partidul de guvernamant. Apatica din punct de vedere politic, populatia nu reactioneaza la confruntarile dintre partide, percepandu-le ca pe niste reglari de conturi interne.Pentru a activiza electoratul, sunt necesare idei si actiuni, care ar schimba in mod radical, ar rasturna perceperea politicului de catre populatie. Masa critica a populatiei e atat de preocupata de supravietuirea economica, incat va reactiona la actiunile politicienilor doar in cazul daca va ajunge sa inteleaga ca se afla in pericol, ca este amenintata sa-si piarda sansele de supravietuire. Exista o mare ruptura intre popor si clasa politica, de aceea scopul opozitiei sau al oricarui partid care vrea sa obtina sustinere din partea majoritatii, este de a micsora aceasta ruptura. Masele largi ale populatiei si clasa politica traiesc in doua lumi existentiale diferite. Anume in astfel de situatii apar premise pentru miscari radicale, segmentele populatiei dezamagite lansandu-se in actiuni prin care doresc sa provoace mari schimbari, pentru ca orice schimbare e mai buna decat starea de lucruri existenta. Cel care asculta, va auzi La prima vedere, expertii invitati nu i-au comunicat nimic nou publicului din Chisinau, in special acelor ascultatori care urmaresc constant evenimentele din republica si de peste hotare privind R. Moldova. Dar daca am accepta niste idei razlete fara a intelege contextul si consecintele lor obiective, nu am putea constientiza posibilitatile si limitele Moldovei la etapa actuala a dezvoltarii ei. Din discursurile expertilor straini si ca rezultat al discutiilor cu ei s-au cristalizat anumite enunturi. Daca aceste enunturi sunt caracteristice opiniilor dominante ale conducatorilor din Occident si din Rusia, atunci e necesara o reorientare strategica a statului moldovenesc, o modificare a unor directii esentiale ale politicii sale externe. Mai exact, vedem ca se afla sub semnul indoielii politica R. Moldova fata de Uniunea Europeana, fata de Rusia si privind reglementarea transnistreana care demult a incetat sa fie doar o problema de politica interna. Mai mult decat atat, anume reglementarea transnistreana este principalul mecanism care blocheaza dezvoltarea Moldovei si o transforma in ostateca a concurentei regionale, compromitand initiativele interne de consolidare a pozitiei nationale care ar corespunde intereselor ei. Dintre tezele-cheie, formulate de expertii occidentali, au fost cele potrivit carora administratia de la Tiraspol nu ar dori rezolvarea conflictului, ba dimpotriva, e interesata sa-si pastreze pozitia actuala. Aceasta idee a fost confirmata de participantul la „Dialogurile transnistrene" Evghenii Kojokin, care a subliniat ca Rusia e interesata sa-si pastreze pozitiile in R. Moldova cel putin la nivelul actual. Potrivit expertului rus, intentiile Rusiei sunt de a spori influenta businessului rusesc si a limbii ruse in R. Moldova. Dat fiind faptul ca pachetul de masuri privind reglementarea transnistreana, propus de Chisinau are drept scop intarirea suveranitatii Republicii Moldova si reducerea influentei Rusiei, Moscova nu-l va accepta. Kommersant a si publicat ceva mai devreme, bazandu-se pe informatii furnizate de un insider de pe culoarele puterii din Rusia, un material potrivit caruia Moscova nici nu considera interesante propunerile Chisinaului. O astfel de concluzie e confirmata de atitudinea Uniunii Europene fata de Rusia. Expertii occidentali invitati au exprimat opinii care ne permit sa consideram ca printre tarile „batranei Europe" si chiar in SUA e populara idea ca R. Moldova ar trebui sa evite tensiunile in relatiile cu Ruisa. Exprimandu-si punctele de vedere, unii expertii sugerau ca inca „nu e timpul" sa ne eliberam de influenta ruseasca, altii dadeau de inteles ca „Moldova depinde in totalitate de actorii externi" si de aceea nu exista alta solutie decat sa fie docila fata de Rusia. Mai mult decat atat, Rusia are forta de a-si promova propria versiune asupra evenimentelor in spatiul post-sovietic si in Europa, in capitalele occidentale. Acest fapt e confirmat si de comunicarea lui Michael Emerson, in care el foloseste expresia „stat-client" in raport cu relatiile dintre Georgia si SUA. E uimitor ca in Europa relatiile dintre Tbilisi si Washington nu sunt considerate reciproc avantajoase pentru ambele state, cu toate ca acest vector de politica externa a fost ales de Georgia suverana prin libera ei decizie. Pe aceeasi tonalitate a vorbit Wolfgang Zelner despre razboiul recent dintre Rusia si Georgia, mizand cu preponderenta pe interpretari rusesti. Nu cred ca ideile prezentate de experti ar fi absolut noi pentru conducerea actuala a R. Moldova. Cu toate acestea, ea si-a inaintat cu fermitate „pachetul" de masuri privind reglementarea transnistreana, continuand sa calatoreasca in Crimeea si la diferite summit-uri ale CSI, popularizandu-si totodata sentimentele calduroase fata de Federatia Rusa. Aceasta se explica prin analiza gresita a situatiei, speranta fiind un magnet destul de puternic chiar si pentru politicieni. Un alt motiv prin care se explica o asftel de politica ar fi promovarea ei de catre anumite grupari de interese. Trei scenarii Pana in momentul de fata se contureaza urmatorul tablou. E foarte clar ca Rusia nu va admite rezolvarea conflictului transnistrean daca in urma solutionarii acestuia ea nu-si va consolida pozitiile in R. Moldova. Daca va tine mortis sa mearga pe aceasta cale, R. Moldova va pune cruce pe proiectul sau de integrare in Uniunea Europeana si chiar pe suveranitatea sa. Avand in vedere criza mondiala care va dura mai multi ani, putem presupune ca R.Moldova isi va reaminti si va simti din plin greutatile de la inceputul si de la sfarsitul anilor 90, nu doar in plan economic, ci si politic. Criza va provoca disensiuni sociale si confruntari interetnice. In acest caz R. Moldova risca sa suporte o impartire a teritoriului sau intre cei care vor dori sa intre in UE in componenta Romaniei si cei legati de Rusia, prin interese, prin sentimentul de loialitate, sau pur si simplu apatici din punct de vedere politic. Potrivit celui de-al doilea scenariu ce corespunde abordarii actuale a reglementarii transnistrene, Moldova va intra intr-o perioada de stagnare ale carei semne se vad deja astazi. Chisinaul va lua asupra sa sarcinile unui Sisif fara sperante care va tot impinge la deal „bolovanul" tratativelor transnistrene. Rusia va alimenta periodic iluziile conducerii moldovene cu privire la reglementarea „rapida", iar in acest rastimp isi va intari pozitiile in R. Moldova, va cumpara businessul de la oamenii de afaceri care sustin Partidul Comunistilor din RM, luand sub control, treptat cele mai mari si mai influente companii din R. Moldova, la fel cum s-a intamplat in Rusia. In lumea contemporana stagnarea este echivalenta cu regresul, atat din punctul de vedere al continutului acestei notiuni, cat si in ceea ce priveste urmarile. In fiecare perioada electorala, in parlamentul moldovean vor patrunde deputati pro-rusi, datorita sprijinului finantelor rusesti si specialistilor in tehnologii politice din Rusia, iar Moldova va ajunge sa semene cu actuala Ucraina, instabila in plan politic. Din cauza crizei de sistem, nu vor fi luate la timp decizii eficiente, iar economia va avea de suferit. Problemele vor deveni si mai grave din cauza crizei globale. Ca urmare, vor suferi si cetatenii RM. Se va accentua polarizarea pe criterii etnice si culturale, acest fapt va duce la ciocniri violente, asemanatoare cu cele de dupa prabusirea URSS. Faptul ca o astfel de evolutie a situatiei este reala ni-l confirma si incidentul recent din Balti, cand membrii organizatiei rusofone locale de tineret i-au atacat pe activistii partidului Liberal, scandand „Бельцы - русский город" („Baltiul - oras rusesc") si "вон за Прут!" („plecati peste Prut!). Potrivit celui de-al treilea scenariu, cel mai optimist, Chisinaul va urma principiul pragmatic de obtinere a avantajelor maxime si de respectare a intereselor cetatenilor R. Moldova. In realitate acest principiu ar insemna implementarea unor proiecte comune cu Romania privind dezvoltarea alternativelor energetice (nucleare) si, de asemenea, realizarea altor proiecte, de exemplu, cel al constructiei unui terminal de gaze lichefiate la Giurgiulesti sau al reconstructiei centralelor termoelectrice care sa funtioneze in baza de petrol, precum si optimizarea lor. Guvernul va incuraja reorientarea businessului national, care sa nu mai fie directionat preponderent spre piata rusa, ci spre cea occidentala, cercetand cererea, imbunatatind calitatea productiei si a serviciilor, identificand posibilitati de a patrunde pe piete noi. In caz contrar, companiile nationale vor trebui sa lucreze in Rusia asumandu-si riscurile de rigoare. Statul isi va limita la minimum influenta asupra economiei de piata, nu va mai acorda privilegii anumitor companii, permitand dezvoltarea unei concurente libere, sanatoase. Concomitent, statul va impiedica anumite companii sustinute de tari-adversare ale R. Moldova sa detina control asupra unor sectoare importante ale economiei nationale. Creand prioritati pentru anumite companii nationale, statul indeparteaza investitiile cu caracter economic, iar in tara vor ajunge doar investitiile cu orientare politica. Guvernul R. Moldova va crea mecanisme pentru o colaborare mai stransa a expertilor din diferite sectoare, din institutiile de stat, din comunitatea stiintifica si din oragnizatiile neguvernamentale. Acest lucru poate fi obtinut, de exemplu, prin crearea centrelor de consiliere in diferite ramuri ale economiei, precum si in domeniul politicii, al securitatii etc., statul urmand sa finanteze proiecte comune de cercetare, care ar avea drept scop rezolvarea unor probleme acute si actuale, fapt ce ar permite sa fie folosit la capacitatea maxima potentialul intelectual si inovator al republicii. Astfel, se vor crea premise pentru a rezolva mai eficient si cu mai putine resurse cele mai complexe probleme ale tarii. R. Moldova ar putea sa-si sporeasca atractivitatea economica si prestigiul institutiilor de stat, daca ar dezradacina cumetrismul si practica numirii in functii importante a unor persoane loiale puterii. Doar persoanele care vor sustine niste examene complexe privind calificarea lor si ar fi testate de serviciul de securitate vor pot fi angajate in functii de raspundere. Accesul la taine de serviciu si de stat va fi determinat de principiul „cunoasterii necesare". Dat fiind faptul ca RM are scopul strategic de a intra in UE, R. Moldova trebuie sa reduca la minimum instruirea persoanelor care au indeplinit functii de stat in tari care nu fac parte din Uniunea Europeana. Astfel de masuri sunt necesare pentru a reduce scrugerea de informatii care ar putea dauna mult intereselor nationale ale republicii, atat intereselor economice, cat si celor militare si politice. R. Moldova va depune eforturi sustinute pentru a reduce influenta conflictului transinstrean asupra optinuilor politice interne si externe ale Chisinaului. RM va promova o politica externa flexibila, care ar exclude emotiile, interesele personale si balastul ideologic. Va impune o strategie „temperata" in relatiile cu Rusia, incluzand problema transnistreana drept punct cheie si permanent in timpul tuturor contactelor bilaterale si multilaterale. Ea va insista insistent si creativ, in colaborare cu partinerii occedentali, sa obtina dreptul de amplasare a observatorilor internationali si a fortelor pacificatoare multinationale in Zona de Securitate. Chisinaul va intrerupe negocierile cu Moscova in problema reglementarii conflictului transnistrean pina cand nu va obtine din partea conducerii ruse propuneri concrete care sa tina cont de interesele Moldovei si care sa fie discutate in format extins, impreuna cu partenerii occedentali ai Moldovei. Pana la obtinerea unor asemenea propuneri, R.Moldova sa intrerupa orice contact cu administratia transnistreana, care este, de facto, o corporatie politica a Federatiei Ruse. R.Moldova sa declare ca nu va renunta niciodata la teritoriile sale si sa propuna o anumita perioada de timp pentru ca Rusia sa-si retraga militarii. Chisinaul sa coordoneze cu partenerii de la Bruxelle posibilitatea de a obtine garantii din partea Uniunii Europene ca nu va exista un conflict armat de genul celor propuse recent in Georgia de catre UE fata de Rusia. Intr-o masura oarecare, R.Moldova trebuie sa aiba fata de Transnistria o strategie de ignorare, pe de o parte, a administratiei tiraspolene si de integrare, pe de alta parte, a cetatenilor si bussinesului, urmand modelul german de integrare de lunga durata, insa fara recunoasterea statalitatii Transnistriei. Orientandu-se spre o perspectiva a „reglementarii" de lunga durata (pentru o perioada de 10-15 ani), Moldova va trebui, de fapt, sa integreze malul stang gravitational, devenind atractiva pentru cetatenii simpli. Pentru a diminua puterea de gravitatie a Rusiei, R.Moldova va trebui sa faca pasi concreti pentru a deveni membru al UE. Numai un asemenea gigant politic precum este UE poate fi suficient de atragator, atat economic, cat si politic, pentru a compensa lipsa senzatiei de tara mult mai mica decit Rusia, cum este R. Moldova. Diferenta acestei idei fata de cea precedenta consta in faptul ca Chisinaul in timpul procesului de integrare europeana va integra concomitet si populatia de pe malul stang. De fapt, contactele cu regiunea separatista nu se vor intrerupe, ci dimpotriva - se vor extinde si mai mult. Adica, aplicind in viata cerintele necesare pentru a deveni membru UE, Moldova va planifica totodata sa realizeze activ cu ajutorul UE si a SUA un complex de masuri pentru integrarea cetatenilor de pe malul stang in sefera sa de influenta juridica, politica, economica si culturala. In interesul realizarii cu succes a acestei strategii R.Moldova dispune de avantaje-cheie in acest context: ea este destul de mica pentru ca UE si SUA sa-i poata acorda cu usurinta sprijin si nu are granita comuna cu Rusia, iar intre cele doua maluri nu exista neintelegeri obiective de nerezolvat. In conditii favorabile, cand Moldova va fi pregatita sa devina membru al UE, ea va fi in punctul cel mai potrivit pentru a hotari problema transnistreana. Cel de-al treilea scenariu, desi pare mult mai atragator pentru R.Moldova, totodata e mult mai greu de realizat, cum era si de asteptat. In articolul urmator vom trece in revista posibilele obstacole si dificultati cu care se va ciocni Moldova in cazul in care va urma acest scenariu, precum si gama de idei necesare pentru a mari sansele unei reusite.http://www.azi.md/ro/investigation/262