Localitatea de bastina a presedintelui Vladimir Voronin, s. Corjova, r. Dubasari, loc de disputa dintre autoritatile de la Chisinau si cele de la Tiraspol, mai pastreaza si astazi ampretele conflictului de la Nistru. Cu o biserica noua in sat, dar cu mai multe case parasite inca din 1992, locuitorii de aici se simt ostatecii regimului Smirnov.Pe deal, in spatele gospodariei bombardate in 1992, chiar de la intrarea in sat, se inalta noua biserica a corjovenilor. Cu pereti de culoare galbena si cu cupole aurii, lacasul s-a ridicat timp de, nici mai mult, nici mai putin, 18 luni. Daca urci turla bisericii, gasesti clopotele donate chiar de presedintele Voronin. «Donat de catre presedintele republicii», este inscriptionat pe cel mai mare dintre clopote.De fapt, din celtuielile de doua milioane de lei, 95 la suta au fost acoperite de catre presedintele comunist de la Chisinau.Si asta chiar daca Ana Cotofan, de 54 de ani, a umblat cu caietul si a adunat donatii de la sateni. «Vreo 64 de oameni sunt ctitori pentru ca au donat cate o mie de lei sau poate mai mult», explica femeia. «Fiecare a dat cate o mana de ajutor, chiar daca traim in saracie si nevoi», mai spune ea.Militia transnistreana a fost la sfintirea bisericii«De-a lungul constructiei am avut multe piedici din partea regimului separatist», ne spune preotul paroh Oleg, de la Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Corjova. «Ba ne arestau masinile cu materiale de constructie, ba ne deconectau de la curetul electric», continua el. Si mai important pentru locuitorii din Corjova a fost ziua in care s-a sfintit lacasul, cand fortele de ordine transnistrene nu au lasat presedintele sa participe la eveniment. Nu au lasat sa ajunga cele 12 icoane destinate bisericii. «Curtea bisericii era plina», spune preotul. «Se adunasera peste 900 de oameni si un sobor de 50 de preoti. Presedintele nu a ajuns la sfintirea bisericii. In schimb, aici s-au grabit sa ajunga autoritatile de la Dubasari. Au avut tupeul sa vina chiar daca de-a lungul constructiei nu ne-au vizitat, ba chiar ne-au pus atatea piedici! Au fost primii sositi la eveniment. Probabil au incercat sa demonstreze ca ei au fost cei care au ridicat lacasul», mai spune preotul. In ziua sfintirii lacasului, chiar daca autoritatile de la Dubasari erau la biserica, satul era impanzit de masinile militiei transnistrene. «Notau fiecare numar de inmatriculare a automobilelor de pe partea dreapta a Nistrului». Potrivit parintelui Oleg, in ziua sfintirii lacasului, enoriasii nu au permis cazacilor sa fie prezenti la eveniment. «In 1992, acesti cazaci au ucis peste 60 de civili din Corjova. Prea multe familii au avut de suferit», mai spune acesta.Muzeul lui Voronin ar putea fi la CorjovaAstazi, parintele Oleg citeste liturghiile intr-o biserica ridicata de un presedinte comunist. Noul lacas a aparut in sat dupa ce, in 1960, regimul comunist a distrus lacasul ctitorit de Mitropolitul Gavriil Banulescu Bodoni. «Daca nu ar fi fost distrusa de comunisti, astazi vechea biserica ar fi avut exact 200 de ani», explica parohul. Pentru ca nu aveau o biserica pana la ridicarea noului lacas, timp de doi ani, parintele Oleg a facut slujbele in sediul vechiului colhoz din sat. Acesta se afla la intersectia a doua sate de pe malul stang al Nistrului — Corjova si Mahala. «PCRM de azi nu mai e acel de alta data», este convins preotul. «Oare la carma partidelor democratice nu avem lideri comunisti?», se intreaba el.Chiar daca este in fruntea unui partid care pe timpul URSS au distrus bisericile, potrivit preotului, presedintele se trage dintr-o familie evlavioasa. «Strabunii lui au participat la constructia fostului lacas», mai spune preotul.Nu doar biserica din sat este proaspat amenajata, ci si cimitirul din localitate unde a fost inmormantata mama presedintelui Voronin, Pelagheia. «In 2007, am ridicat un complex memorial funerar in ograda cimitirului cu placile celor decedati in Corjova in timpul conflictului din 1992», spune parohul. «Dupa 1992, oameni care i-au pierdut pe cei dragi si azi isi mai plang apropiatii».In reconstructie este si casa mamei presedintelui Voronin. Lumea din Corjova spune ca acolo va fi muzeu. Vladimir Dobroslav, de 24 de ani, monta gardul casei. «Gardul va fi intr-un stil cu poarta», explica tanarul, venit de la Chisinau pentru a participa la renovarea gospodariei.Nici vecina, care a refuzat sa ne vorbeasca, nu stie daca va fi deschis un muzeu. Femeia care poarta de grija gospodariei, spune ca stapanii casei, adica familia presedintelui Voronin, nu i-a spus ca vor veni corespondenti de la Chisinau. Din aceasta cauza a si refuzat sa ne dea vreo informatie.De frica lui SmirnovDe frica autoritatilor separatiste, in sat nu sunt decat doua SRL-uri, ambele din domeniul constructiilor. «Oamenii se simt mereu speriati — asa e obisnuit sa munceasca regimul de aici. De teama ca ar putea sa isi piarda locul de munca, cei care vor sa castige o bucata de paine, sunt nevoiti sa plece capul si sa se supuna», povesteste preotul. Dupa razboi, multe case din Corjova au fost parasite. «In ultimii ani, insa, oamenii au revenit. Au aparut case noi. Totusi, de frica regimului lui Smirnov, dar si a nivelului de trai, corjovenii s-au vazut nevoiti sa plece in Rusia sau in Italia.»De frica acestui regim, mai multi oameni au refuzat sa isi dea numele. «Nu ni se face nicio dreptate», ne spune Natalia, de 50 de ani, care se intorcea acasa de pe malul drept al Nistrului. «Stiind ca s-au adunat acolo toti cazacii, nu am fost la biserica in ziua sfintirii», mai spune sotia unui combatant, invalid de gradul II. Acum Natalia este nevoita sa isi castige existenta vanzand la piata din Dubasari ce mai are prin curte: patrunjel sau nuci. «Imbracam aceleasi haine pe care le avem de pe timpuri. De ce nu imi pot vedea rudele? De ce ni se creeaza atatea probleme?», se intreaba ea. «Am doi copii stabiliti la Chisinau si Balti. E altfel acolo. Oamenii sunt mai uniti si au o alta vorba. De-ar crapa prezidentu asta!», spune ferma femeia, fiindu-i frica sa isi spuna numele de familie. «Sunt multi tradatori pe aici care ne creeaza probleme», argumenteaza ea.Din aceleasi motive, batrana de 80 de ani care isi pastea cele patru capre la intrarea in Corjova a refuzat sa ne dea numele. «O ducem prost!», spune femeia care s-a stabilit in R. Moldova acum 60 de ani venind din regiunea Ural. «E greu sa supravietuiesti din pensia de 800 de ruble (n.r. ruble transnistrene)», mai spune femeia care a fost asistenta medicala. «In 1992 alergam de ici colea sub gloante ca sa salvez vietile omenesti», isi aminteste batrana stergandu-si lacrimile care siroiau pe sub ochelari.Si Ion Nirsa de 30 de ani crede ca pe malul drept e mai bine. Barbatul este invalid de gradul III si are o pensie de 304 ruble. «Se spune ca la voi e mai bine», spune barbatul luandu-ne la intrebari cum e la Chisinau si care sunt preturile la produsele alimentare. «Am auzit ca la voi totul e mai ieften», continua barbatul. «E si bine, dar si rau aici», zice el.Problema cea mai mare a celor din Corjova este refuzul autoritatilor transnistrene de a recunoaste ca localitatea Corjova este o localitate a R. Moldova. «Atunci, in 1992, cineva din conducerea de la Chisinau a pus semnaturi pe niste acte care a permis militiei transnistreane sa controleze satul», mai spune parintele Oleg.http://garda.com.md/social/militia-transnistreana-cauta-tradatori