Internetul a omorat genul polemicilor. Polemicile cer, obligatoriu, inteligenta, cunostinte, bun-simt si, evident, sinceritate si respect fata de oponent. Internetul, fiind un spatiu care iti asigura anonimatul, a anulat aceste conditii, dand nastere unei faune obscure de indivizi care au inlocuit polemica civilizata cu „mesaje” oligofrene si veninoase, aflate dincolo de limita decentei.…Ziaristul, indeosebi un editorialist sau un comentator politic, om fiind, are si el „limitele” sale: mai greseste uneori, e subiectiv, partinitor, nu e complet liber, fiind dependent, vorba regretatului O. Paler, pana si de prejudecatile sale. Aceasta-i realitatea si nu poti pretinde sa te iubeasca toata lumea. Este firesc ca unii sa te accepte, altii nu. E o situatie absolut normala. De aceasta realitate se foloseste o ceata galagioasa si agresiva de indivizi care invadeaza forumurile si care nu polemizeaza, ci hulesc, nu opereaza cu argumente, ci - protejati de anonimat - cu barfe, zvonuri, presupuneri, insinuari, minciuni, calomnii s.a.m.d. Citesti „mesajele” lor si le vezi fetele crispate, fruntile inguste, fata tabacita de cafea proasta si ochii inlacrimati de fum de tigara ieftina (si de imprumut). Iti intorc biografia pe fata si pe dos, cauta in ea pete negre (si le „gasesc”), afiseaza aere de atotstiutori, se erijeaza in toga de procurori morali, dau note s.a.m.d. Acestia formeaza tagma de alta data a „teoreticienilor de cafenea”, care - recititi-l pe nea Iancu Caragiale! -, adunati la un sprit, „fac politica”. Internetul i-a manat de pe terase si cafenele in fata computerului. Aici, ramasi unul la unul cu ecranul, ei devin „curajosi”, anonimatul le stimuleaza ticalosenia.Din tabara hulitorilor de serviciu fac parte si hulitorii care lucreaza la comanda partidelor. Ii recunosti de la prima fraza, pentru ca „ideile” lor se regasesc in retorica partidelor care i-au „delegat” pe forumuri si le-au pus in fata sarcina de a denigra oponentii, de a compromite autoritatile morale din presa si din literatura, de a le decredibiliza in ochii opiniei publice. Acestia lucreaza „cu metoda”, fiecarei victime ii este creata o „legenda” care este repetata zilnic pentru a patrunde in subconstientul „consumatorilor de forumuri”. Daca i-ai crede pe acestia, in presa de limba romana de la Chisinau, care nu canta regimul, nu exista nici un ziar normal si nici un ziarist sanatos: „profitori”, „vanduti”, „cumparati”, „betivani”, „lingai”, „kaghebisti” s.a.m.d. - iata campurile lexicale de unde isi culeg epitetele cu vechea credinta in suflet: calomniaza, calomniaza, calomniaza, ca ceva va ramane.Cred ca ceva si „ramane”. I-am vazut pe unii care se schimba la fata si au dureri de inima cand intra pe vreun forum. Personal, sunt total imun la atacurile acestor cartite anonime. Cand ele ma musca (de fund), eu cant a dragoste de viata, ii multumesc zilnic lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa fac un ziar, ca-mi da sanatate sa pot scrie in fiecare zi, ca ma pot bucura, inca, impreuna cu colegii mei, de libertatea de a scrie ce gandesc, ca armata admiratorilor este cu mult mai numeroasa decat a hulitorilor mei. Inchei cu replica lui V. Alecsandri, adresata hulitorilor sai: Iar voi, care asupra-mi sageti tocite trageti, / Cantati, daca se poate, fiti buni si nu mai rageti!Mi-e mila de voi, pentru ca atata puteti face - voi, care nu puteti canta.