"Obsesia antiamericana"

Ce ar putea avea in comun demonstratiile anti-globalizare contemporane, perpetua animozitate a relatiilor diplomatice franco-americane, spargerea geamurilor la restaurantele "MacDonald’s ", terorismul islamic sau ironiile la adresa lipsei de sofisticare intelectuala a lui Bush junior?: aproape tot ce se intimpla astazi in lume ori de cite ori sint implicate interesele democratiei de peste Ocean este expresia unei fobii antiamericane generalizate. Nu este vorba, aici, doar de o stare de spirit stirnita de preponderenta economica si militara a Statelor Unite din ultimii 15 ani, citi au trecut de la prabusirea comunismului si dezagregarea U.R.S.S. Toate reactiile impotriva "unilateralismului" si a imperialismului cultural american tradeaza, de fapt, ceva mult mai profund decit o simpla frustrare: ele ascund o ostilitate de principiu impotriva liberalismului, adica tocmai impotriva acelor valori pe care s-a cladit in ultimul secol libertatea economica si politica a civilizatiei euro-atlantice, valori care tind, astazi, sa se impuna la scara mondiala, o data cu suprematia tarii care le incarneaza in cel mai inalt grad. Citez din „Obsesia antiamericana” ...In fiecare perioada a istoriei – scrie J.F. Revel– exista ceva ce am putea numi o societate-laborator, in care se experimenteaza solutiile civilizatiei, inventii si combinatii, care nu sint, toate, in chip necesar bune, dar pe care, irepresibil, celelalte natiuni le vor prelua, de voie, de nevoie, si le vor duce mai departe. Atena, Roma, Italia Renasterii, Anglia si Franta in veacul al XVIII-lea au fost, una dupa alta, astfel de societati-laborator, nu ca un efect al vreunui «proces» anume, ci ca simplu fapt al actiunii oamenilor. In secolul XX a venit rindul Americii. Iata de ce nu degeaba (chiar daca este vorba de o exagerare vizibila) pentru milioane de oameni, acum, la inceputul secolului XXI, mondializarea liberala e ceva sinonim cu americanizarea..." Dar, daca refuzul unei asemenea tendinte este de inteles din partea acelor civilizatii extra-europene care, precum Islamul, se simt periclitate de expansiunea liberalismului in ceea ce au ele mai profund, cum se explica ostilitatea incapatinata cu care o trateaza europenii insisi (in orice caz, multi dintre ei)? De ce tocmai occidentalii (ei, mai ales) se opun cu inversunare americanizarii (continuind –– sa pretinda ca sint liberali)? Avem de a face aici, cu efectul unei mentalitati "stingiste", care supravietuieste tenace chiar si dupa ce sistemul politic care a nutrit-o a incetat sa mai existe. Este aceeasi mentalitate care ii face pe intelectualii vest-europeni sa continue sa gloseze pe marginea marxismului "umanist", in ciuda urmarilor funeste ale intruparilor acestuia in fosta U.R.S.S. si in Europa de Est sau sa condamne adeziunile din trecut la totalitarismul fascist (nazist), trecind cu ipocrizie sub tacere crimele de ieri si de azi ale comunismului. Lumea contemporana, in esenta ei, s a definit in secolul al XIX-lea si in secolul XX prin disputa dintre marxism si liberalism, y compris dintre ipostazele lor ideologice si politice, "obsesia antiamericana" nefiind altceva decit ultima dintre manifestarile sale cele mai recente. Faptul ca "dreapta" politica isi da, in aceasta privinta, mina cu "stinga" traditionala sau renovata, nu e surprinzator. Daca aceasta din urma "isi absolva astfel propriile erori morale si grotestile, erori intelectuale proiectindu-le asupra acestui urias tap ispasitor care este America", cea dintii "face proces Statelor Unite ca nu cumva sa i se ceara sa explice adevaratele motive pentru care America a ajuns o superputere"(J.F.Revel) (cu alte cuvinte, pentru a nu i se aminti ce rol au jucat S.U.A. in scoaterea din impas a democratiilor europene). Si pentru "stinga" si pentru "dreapta", antiamericanismul reprezinta, asadar, un subterfugiu: menit, in primul caz, sa camufleze abil falimentul unui crez, el este destinat, in cel de-al doilea, sa faca uitate trecute (si prezente) neputinte. Acest neobisnuit amalgam ideologic antiamerican dintre doua curente care ar trebui, in mod normal, sa se confrunte, face, pina la urma, jocul acelor forte care, precum fundamentalismul islamic, sint interesate nu doar sa distruga tot ceea ce este american, dar, prin aceasta, sa compromita iremediabil insesi valorile fundamentale europene, fie sfidindu-le, fie insinuindu-se abil in "nisele" pe care le creeaza dezbaterea curenta a acestor valori in mediile intelectuale de pe continent. De altfel celebra disputa a "baticului" – foulard – in Franta ultimilor ani, in care uzualul drept european la diversitate a fost invocat de musulmanii francezi ca argument pentru a li se recunoaste dreptul de a purta, in scoala, un insemn religios contrar principiului laicitatii invatamintului.Haute lecture: Obsesia antiamericana- Jean-Francois Revel