Reportaj din India si Pakistan

La 25 km de orasul Grigoriopol in directia „capitalei” autoproclamatei republici moldovenesti nistrene este situata cea mai „asiatica” localitate din Republica Moldova - India. Pentru a ajunge de la Chisinau in India trebuie sa repeti, pe alocuri, un fel de odisee a lui Cristofor Columb. India moldoveneasca este o localitate-pitic, situata pe malul stang al Nistrului, iar pe harta rutiera a R. Moldova satul apare ca un punct minuscul, parca izolat de restul lumii. India nu este legata de localitatile invecinate cu drumuri asfaltate sau, cel putin, acoperite cu pietris. Prima idee care iti vine - India din R. Moldova este o greseala de tipar a cartografilor. Dar, rasfoind nomenclatorul localitatilor din R. Moldova, ne-am dat seama ca India, intr-adevar, exista. La drum!O cursa directa Chisinau-India nu este si nici nu a fost vreodata. Pentru a ajunge din capitala in India, am luat autobuzul pana in orasul Grigoriopol, apoi - un microbuz pana in comuna Butor, unde ma asteptam sa gasesc un indicator spre India. Nu exista nici asa ceva. Butorenii, putin mirati de interesul nostru fata de aceasta localitate, ne-au explicat ca trebuie sa coboram spre Nistru, unde se vedeau lanuri de porumb si de floarea-soarelui. „Putini merg intr-acolo. Drumu-i rau, batatorit doar de vite si de cele cateva familii care isi duc traiul acolo. Aveti noroc ca n-a plouat. Altfel, nu stiu daca mai ajungeati in India…”, ne-a spus Ion Cucuruzac, un barbat de vreo 40 de ani, cu fata arsa de soare, care ne-a condus pana pe la marginile comunei Butor.Oaza pazita de DumnezeuDin varful dealului se vede ca in palma raul Nistru, semanaturile si pasunile. Mai putin - cele cateva case, unde, potrivit lui Ion, se ascunde satul India. „Uitati-va, la vreo trei kilometri de aici, se vede un ostrov de copaci. Acolo-i India. De fapt, oamenii numesc satul ista „Insula”, pentru ca, atunci cand se revarsa Nistrul, totul este acoperit de ape, doar India ramane neatinsa. De ce? Acolo locul e mai inalt”, ne lamureste cu rabdare calauza noastra.Vara aceasta, indienii au scapat de furia apelor. Oamenii, ajutati de autoritatile locale, au intarit digurile care, de asta data, au rezistat. Locuitorii din India au fost mai putin norocosi in 1969, cand apele le-au inghitit toate semanaturile si livezile de caisi, dar nu si casele lor. Ion isi aminteste ca, atunci, indienii au fost izolati cateva saptamani de civilizatie, fiind aprovizionati cu apa potabila si produse alimentare de rudele din Butor, care ajungeau la casele lor doar cu barca.Vecinii din PakistanIn drum spre India - la fel ca si Columb candva, altundeva -, am avut surpriza sa descoperim o alta „tara” - Pakistan. Asa este poreclita de localnici mahalaua de la granita comunei Butor cu mosiile satului India. „India este un nume exotic, de aceea oamenii s-au gandit mult timp ce denumire sa aiba si catunul nostru, caruia ii ziceam candva „Celalalt sat”. Acum douazeci de ani, un localnic a propus in gluma ca aici sa fie Pakistan. Oamenilor le-a placut ideea si asa a fost numit satul. Pakistan are un teritoriu foarte mic, de aceea pe harta nu-l poti gasi”, spune Ion Cucuruzac.In Pakistan locuiesc vreo zece familii. Insa, intre pakistanezii si indienii din Moldova, spre deosebire de cei din Asia, relatiile sunt calde, localnicii din ambele sate fiind rude si cumetri. Ba mai mult, cateva familii sunt constituite dintre sotii pakistaneze si soti indieni. Fiindca numarul familiilor din cele doua localitati este mic, la nunti si cumatrii toti bastinasii pot fi intalniti la aceeasi masa. „Intre tarile India si Pakistan este in permanenta razboi, dar la noi e pace… De sarbatori, aici e veselie mare, jucam hore, dar si dansuri moderne. Orice, numai sa topaim. Hora o cunoastem de la bunici si strabunici…”, mai spune Ion.Bunaoara, cel mai bun prieten al pakistanezului Mihai Cucuruzac este indianul Vasile Solomonenco. Baietii, ambii de 12 ani, invata in aceeasi clasa la scoala din Butor. I-am surprins jucand fotbal pe parloagele dintre mahalaua Pakistan si satul India. „In India, sunt putini copii. Doar sapte. Nu prea ai cu cine te juca. De aceea vin in Pakistan, la Mihai”, ne spune Vasile, vadit rusinat si incomodat de intrebarile unui strain.Cinci km pe zi, 100 km pe luna, 900 km pe an, circa 10.000 km in 11 ani de scoala va face Vasile si ceilalti copii din India, mergand pe jos pana la scoala din Butor si inapoi. Exact cat ai ajunge pana in tara India si inapoi… Cel mai greu le este copiilor iarna si pe timp de ploaie, caci atunci drumul din India in Butor via Pakistan este impracticabil. „Ne sculam mai dimineata si incet-incet ajungem la scoala. Ce sa facem? Doar n-o sa stam fara carte… La scoala ne este cel mai interesant pentru ca ai cu cine te juca. Impreuna cu baietii din Pakistan suntem zece, suficient pentru o partida de fotbal. Totusi, in sat nu e ca la scoala, unde mai vezi si fete…”, ne marturiseste Vasile.BlestemulLa intrare in India ne-au intalnit trei vaci care pasteau in liniste in apropierea cimitirului satului. Locul de veci al locuitorilor din India este in delasare. Mormintele indienilor sunt „aruncate” la intamplare, uitate chiar si de rude. Totusi, am gasit cateva cruci proaspat vopsite in albastru, dovada ca, la Pastele Blajinilor, raposatii sunt pomeniti de apropiati. In cimitir am gasit doar un mormant mai nou, dar si acesta nu avea placuta.In timp ce intram in localitate, pe unica strada din sat, numita Frunze, a aparut o batranica de vreo 70 de ani. Femeia ne-a dat binete si, binevoitoare, ne-a intrebat pe cine cautam in India. Afland ca venim tocmai de la Chisinau, matusa Sonia Poiata ne-a invitat la ea acasa. „Casa mea e la o aruncatura de bat. Mortii nu va mai spun nimic, dar eu am ce sa va povestesc”, zice femeia, luandu-ma de brat.Batrana ne-a spus ca astazi indienii si pakistanezii sunt inmormantati in satele vecine - Butor sau Taslac. Mai rar in India. Motivul - vecinii au biserica si cimitir bine amenajat, iar India nu mai are nimic. Matusa Sonia afirma ca locuitorii satului l-au suparat pe Dumnezeu, de aceea India, incet-incet, moare. „In partea asta de lume primii oameni s-au stabilit cu traiul pe teritoriul satului India. Mai tarziu, nepotii si stranepotii lor s-au mutat pe deal. Asa au aparut Butor si Taslac. Candva, am avut si noi biserica in sat. La sfarsitul razboiului doi mondial, bolsevicii au inchis-o. Peste ani, orbiti de ideologia comunista, oamenii au distrus-o, punand piatra sfanta la temelia caselor lor. Toti acei care au pangarit lacasul sfant au sfarsit rau, iar copiii lor au abandonat satul…”, povesteste matusa Sonia, aratandu-ne locul unde candva se ridica biserica satului, iar acum pasc vacile.Un colt de raiAstazi, in India sunt vreo 30 de case, dar mai bine de jumatate sunt pustii. Pasind pe singura ulita a satului, baba Sonia numara cocioabele fara stapan. „Cumatra Ileana a murit doi ani in urma, iar mos Feghea - acum un an. Copiii lor au plecat la Moscova sa munceasca, lasand averea parintilor in voia sortii. Lumea fuge de sapa… De fapt, tinerii nu vor sa traiasca in India, se muta in alte sate, unde sunt mai multi localnici”, spune aproape in soapta femeia.In sat au ramas practic numai batrani. Ca si baba Sonia, ei sunt solitari. Traiesc din pensia care le este adusa acasa de postarita din Butor si din prelucrarea pamantului. O alta sursa de hrana sunt vacile. Fiecare familie are cel putin doua capete. „Vaca este un animal sfant pentru noi, asa ca si la indienii de langa ocean. Numai ca noi nu ne inchinam la animale, ci ne hranim cu dansele”, spune razand matusica.O data pe saptamana, localnicii merg impreuna la piata in satul vecin, caci in India nu e nici zare de magazin. Drumul, zic ei, nu le pare lung, fiindca au ocazia „sa mai iasa din barlog”. In India sunt si cateva familii mai tinere. Trecuti de 40 de ani, stapanii caselor si-au gasit un rost in regiune si nu doresc sa-si pasareasca bastina. Majoritatea traiesc din agricultura, iar daca anul nu-i rodnic - pleaca la munci in Rusia. Numai pentru o perioada, caci in India ii asteapta sotiile si copiii.„Aici e un colt de rai. Nistrul bogat in peste e la un pas de casa, pamanturile sunt roditoare, iar pasunile manoase. Pacat ca tinerii nu pretuiesc ce ne-a oferit Dumnezeu si pleaca in lume in cautarea fericirii”, ne spune Petru Guseinov, unul din locuitorii mai tineri ai satului.Curiosi ca indieniiTraind intr-o vagauna, locuitorii din India si Pakistan se bucura de orice oaspete. Acestia, cand intalnesc vreun drumet, indiferent de unde vine, mai intai ii dau binete, dupa care il invita la o discutie amicala. Cu pakistanezul Petru Vargatu am facut cunostinta in timp ce ma deplasam spre Pakistan. Barbatul mergea alene pe drumul hopuros si, cand m-a vazut, a afisat un zambet, intinzandu-mi mana, si mi-a spus sec: „Petea!”. Dupa ce i-am strans mana, Petea m-a intrebat de unde vin si ce am pierdut in India… Faptul ca eram de pe malul celalalt al Nistrului nu l-a deranjat pe pakistanez. Dimpotriva, barbatul era curios sa afle cum e acum la Chisinau. „Am fost cand eram mic, din vagauna asta iesim foarte rar. Mi-a placut mult orasul. Mai aveti multi copaci pe strazi, ca inainte? Cand am fost la voi, m-am plimbat si cu troleibuzul…”, mi-a depanat Petru amintirile sale din copilarie.Fara politicaSava Cucuruzean, directorul scolii din Butor, ne-a spus ca doar satul India figureaza in documentele oficiale, Pakistanul fiind o inventie a localnicilor. India a aparut acum 200 de ani, dupa ce mai multi localnici s-au mutat, treptat, cu traiul in satul Butor. Desi, la prima vedere, satul pare izolat de restul lumii, oamenii nu se simt uitati. „Nu traim chiar la capatul pamantului! Pana la traseul Grigoropol-Tiraspol sunt vreo sapte kilometri, o nimica toata pentru niste oameni sanatosi, care traiesc intr-o zona pitoreasca cum e India”, ne-au spus mai toti satenii cu care am vorbit.Indienii nu sunt uitati nici de agitatorii diferitelor partide politice in timpul campaniilor electorale. Ei vin in India pentru a-i convinge pe sateni sa-si dea voturile pentru un partid sau altul. De fapt, politica ii intereseaza in ultimul rand pe indieni. Ei evita sa vorbeasca despre relatiile complicate dintre Chisinau si Tiraspol. „Noi trebuie sa traim in pace. Problemele dintre cele doua maluri pot fi rezolvate fara varsari de sange. In 1992, razboiul n-a ajuns aici, in India. Nu da Doamne ca strasnicia de atunci sa se mai repete…”, ne-a spus matusa Sonia la despartire.