Cu limba pi tat!

Bleaaaa, shi m-am prikalit asari, ia ibu! Karoci, la padruga me s-o dat un drugan. Acolo, la prirodi, erau mai mult patani shi tat felul di tiolshi. S-o aprochiet de ie un ciuvak sh-o inshercat s-o pritacheaski, o labaie pi la tati incolo-incoaschi. Daci nhishi ie nu-i usi di biserici. Undi o insheput sa-l gruzaski: “Ai, ciurki schi iesti! Undi ti crez aishi? Cand t-oi freca una, ai s’ saabrajasti pi shi lumi traiesti. Ujasaaasna bleadi shi de-a bashi pi-aischi!”. Nu, mai pi scurt, nu s-o ablamit, o refuzat la tati adaljaniile lui.Iaca dzilili iestea a s’ shii dieni nezavisimosti si dzaua linghi. Iari povod s’ merjim la prirodi. Luam o caldari doui di jin, magnitofonu, a s’ fashim saslik. Nu, karoci, pin dimineati a s’ ni shii ghini - tat felu di pricoali, noi mujashii a s’ batim cartili s-a s’ chilim, da babili a s’ si scarchini linghili.Da dupa prazdnishi a s’ ni dushim la Sever, la zarabotki. Anu ista precis ci m-a ‘ntorc cu un mertan. Si cu babki…Hai, cu dzaua linghi cari vini! Cu limba pi tat!