elogiu femeilor adevarate

Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.Femeile care se gandesc la futut la fel de mult ca si noi, dar au decenta sa nu vorbeasca la fel de des si de urat despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-asteapta cu luminile stinse in masina parcata la coltul strazii, care ne platesc consumatia, care ne intretin, ne savureaza si apoi ne roaga sa le uitam.Femeile care seamana cu actrita noastra preferata. Femeile urate care stiu cum sa faca un barbat sa se simta dorit. Femeile care intorc capul dupa alte femei, care pun mana pe fundul barbatilor, care intra singure in sex-shop-uri si care l-ar face sa roseasca si pe Bebe Mihaescu.Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem ca vor intodeauna mai mult, pentru ca nu se multumesc niciodata cu mai putin. Femeile pentru care incetam sa existam la inceputul unui orgasm si care nu uita niciodata de noi inainte de a-si aprinde tigara. Cele de tipetele carora ne rusinam, cele a caror pricepere ne face sa ne cutremuram de placere, cele in fata carora inchidem ochii si gemem. Femeile-fantana, gheisele, stricatele, nesatulele.Cele care nu inchid ochii cand le saruti.Femeile care imbatranesc departe de ochii nostri. Femeile pe care le vedem din An in Pasti, carora le ducem dorul, fara sa vrem, de fapt, sa le vedem mai des. Femeile mature, oricat ar fi de tinere. Cele inca frumoase, oricat ar fi trecut de mult… Femeile de ridurile carora ne temem mai mult decat de imbatranirea noastra.Femeile care raspund imediat la sms. Cele care ne barfesc cu prietenele si apoi isi barfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastra de chef.Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, indraznelile meschine si flasce, parfumurile ale caror nume sunt uitate mai inainte de-a intreba cum se numesc.Femeile care miros a asternut, care ne pun mana intre picioare, care fac pipi cu usa de la baie deschisa, care ne dezbraca in lift si ne-o trag in holul blocului.Femeile care sforaie.Femeile carora nu le dam numele, cele care ne fac sa zambim engimatic, femeile care au trecut prin viata noastra ca rapidul de Constanta prin halta Bucuresti Triaj.Femeile de care nu ne indragostim. Adevaratele femei. Femeile bune rau. Bunaciunile care nu sunt niciodata bune de iubit.Celor care ne-au explorat trupul in toate profunzimile sale, nu le ingaduim niciodata sa-si atarne vreo amintire in cuierul inimii noastre. Povestile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slabiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafirasii comestibili si lacrimile discrete in coltul ochelarilor de soare – toate astea le pastram pentru altele. Lor le mai oferim din cand in cand chilotei in forma de inimioara.Cu ele nu trebuie sa fim tandri, nici atenti, nici macar sensibili. Pentru ca toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar asa ne-au spus – ca le plictisesc ingrozitor.Asa ca ne luam tandretea si o bagam la loc in buzunar, o punem bine pentru cele care vor sti s-o aprecieze: femeile dupa care plangem la al treilea pahar, cele dupa care alergam in pas de pudel printre masinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe si care rareori ne mai fac si altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixatii. Zanele, nimfele, printesele. Imaculatele fecioare.Ele ne conving sa n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformam din distrusii de azi in supravietuitorii zilei de maine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte ca vrem sa-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim sa le iubim non-stop si pe care nu reusim sa le multumim decat cu intermitente. Ele ne rascolesc noptile, trecutul si corespondenta. Femeile tesute in atelierele ascunse ale mintilor noastre, proiectiile fantasmatice ale mamelor, traumelor si ale copilariilor noastre.Pe femeile adevarate nu le iubim niciodata, pe ele le amusinam, le cucerim, le posedam, le despicam, le dezvrajim, le privim lung si le lasam in urma. N-avem nici o indoiala ca se vor aduna din bucati si se vor face la loc, pentru ca sunt facute din carne, nu din lumina. Ele sunt cele care ne fac sa ne simtim barbati, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodata.Dar femeile adevarate stiu sa ne iubeasca pe furis, fara sa ne faca sa ne simtim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stapanesc si nu devin niciodata zane sau printese. De dragul nostru, ele raman mereu iubitele prietenilor nostri si prietenele iubitelor noastre.Pentru ca stiu sa ne iubeasca mai bine care oricare altele, pentru ca intre noi si ele va ramane intotdeauna ceva nespus, pentru ca nu vor purta niciodata copiii nostri, pentru ca nu ne vor intreba niciodata nimic din ceea ce nu am vrea sa fim intrebati, pentru ca nu ne vor strange niciodata sosetele, pentru ca ne vor ierta josniciile mai inainte chiar ca noi sa le fi gandit, ele ar merita macar omagiul de a ni le aduce aminte asa cum au fost.Dar in urma trecerii lor prin viata noastra, schijele ascutite ale amintirilor se cizeleaza asemenea scoicilor spalate de mare, iar povestile crancene despre pofta, dorinta si asternut se transforma ireversibil in fragmentele spalacite ale unor povesti de dragoste pe care nu le-am trait cu adevarat niciodata. In sufletele noastre, femeilor adevarate nu le este ingaduita nici macar memoria.:: aparut in The One, iunie 2008