Cine a intalnit cu flori, in iunie 1940, tancurile sovietice?

Este o intrebare raspunsul la care il cunoaste mai multa lume. Dar se cam tem concetatenii nostri sa-l faca public. Si pe mine nu ma lasa in pace acest gand. Iata de ce am hotarat, inainte de a-l parafraza pe Emilian Bucov („marele erou al muncii socialiste”, de care astazi nu-si mai aminteste nimeni) sa mai stau prin arhive, pentru a gasi explicatia acestui fenomen. Studiul l-am inceput de la finele Primului Razboi Mondial.Citez foarte pe scurt un fragment din cartea basarabeanului Stefan Ciobanu, intitulata „Unirea Basarabiei. Studiu si documente cu privire la miscarea nationala din Basarabia in anii 1917-1918”, aparuta la Bucuresti in 1929. Este vorba de pagina 178 IV. Astfel, in „Acte cu privire la anarhia din Basarabia”, CXXVIII, scrie, negru pe alb, urmatoarele: „…taranii au pradat… economiile (fermele) proprietarilor A. Sinadino, Manuilov, P. Adrianov, N. Dobrovici, Glavce, Griscenco, Cucicov si Ruso; fermele lui A. Sinadino, Manuilov si Dobrovici au fost pradate cu participarea soldatilor transportului militar… care venea de pe front si al carui comandant Visnevschi a fost retinut de catre reprezentantii Sfatului Tarii…”.Nu vreau sa rusinez pe nimeniCeva mai in detalii (daca, eventual, va intereseaza acest lucru), despre jafurile la care s-au dedat taranii din diferite sate, deposedandu-i de avere pe foarte multi proprietari, puteti afla, stimati cititori, din aceeasi carte, reeditata in 1993 la Chisinau.Nu vreau sa apelez la citate mai ample, pentru a nu face de rusine satele, pomenite in aceeasi carte, ce au deja astazi dedicate monografii, in care este descris falnicul lor trecut de la Stefan cel Mare si Sfant incoace.Clar lucru, acesti tarani ar fi fost pusi la punct, ca sa nu zic ar fi luat la bot, de orisice putere, fie ca era vorba de „carabinieri”, „jandarmi” sau „militieni”. Urmasii lor se plang pana si azi, invocand cruzimea cu care acestia au fost tratati, in urma savarsirii unor „fapte nevinovate”, cand in jur peste tot se vorbea de sloboda.Anarhia bolsevicaCitez inca o secventa din aceeasi carte, spicuita din pagina 253 CLVI, care tine de Memoriul cu cererea pentru unire al Uniunii proprietarilor agricoli din Basarabia, inaintat de catre o delegatie Regelui Ferdinand I, intr-o audienta acordata in ziua de 6 martie 1918, la Cartierul Regal din Iasi. Delegatia, in frunte cu presedintele Uniunii, Pantelimon V. Sinadino, a fost compusa din N. Botezatul, Socrate Cavaliotti, Victor Serer, Gheorghe Gonata, Alexandru Sinadino si inca cativa proprietari. Memoriul este semnat de aceasta delegatie:„Majestate,Noua ni se impune datoria de a asterne inaintea tronului Majestatii voastre, in numele paturilor culte si producatoare ale populatiei din Basarabia, recunostinta noastra adanca pentru apararea vietii noastre si a avutului nostru, care in mare parte a fost deja nimicit de anarhia revolutionara, bolsevica, ce a gasit un rasunet adanc si in Basarabia”.„Sire, se spune in continuare in memoriul amintit, rugam Majestatea Voastra sa permita ca sora noastra Romania sa restabileasca aceleasi conditiuni de viata corecta si normala, care domnesc in Romania, impiedicand astfel demagogia care intotdeauna insoteste revolutia, sa nu intunece cei dintai pasi in organizarea Basarabiei si a unirii ei libere cu Romania”.Niste intrebariPrecum ati remarcat, aici, printre altii, este pomenit si Alexandru Sinadino, economiile caruia au fost pradate, de aceeasi soarta avand parte si alti proprietari mentionati ceva mai sus.Ceea ce ma framanta, tine de urmatorul aspect: Ce fel de „Uniune a producatorilor agricoli” s-a dus la Regele Ferdinand pentru a cere Unirea? Iata de ce ma vad nevoita sa revin, imaginar, in anul 1916, cand Rusia tarista, acaparatoare a Basarabiei timp de peste un secol, inca nu era contaminata de virusul bolsevismului sau, cel putin, in pielea imperiului nu existau asemenea urme.In masura in care inteleg eu lucrurile, la distanta mare de tot in timp, judecand dupa materialele pe care le-am studiat, orice om care poseda o mosie, oricat de mica, daca era inregistrata in mod oficial, stapanul acesteia platea impozite si, respectiv, de indata ce devenea proprietar, mergea repejor si se inscria in „Societatea imperiala”, multi dintre membrii careia nu dispuneau de mosii, dar erau specialisti in domeniu.Prin urmare, delegatia pomenita mai sus, care la data de 6 martie 1918 a vorbit cu Majestatea Sa Regele Ferdinand I, practic, reprezenta toti proprietarii Basarabiei.Tot in aceeasi carte, la pagina 250, poate fi lecturat un text mai amplu, purtand semnatura presedintelui Pantelimon Sinadino, fiind si el la 6 martie 1918 in audienta la Rege.Astfel, motiunile cu cererea de „…a depune la picioarele Tronului Romaniei omagiile noastre de devotament si credinta catre Regele Ferdinand I-iu, rege al tuturor Romanilor”, erau adoptate de toate zemstvele, acelasi lucru fiind cerut si de reprezentantii tuturor nationalitatilor conlocuitoare si ai confesiunilor. In acest sens, drept exemplu poate servi un document reprodus in acelasi volum, si anume „Hotararea congresului din Tarutino al colonistilor germani…”.O remarca: in delegatia amintita au nimerit si niste moldoveni, ramasi in amintirea urmasilor ca „si inca cativa proprietari”. Probabil, acestia nu erau atat de importanti, ca fratii greci Sinadino.Burghezi si taraniCine erau fratii Sinadino? Culegem informatia din „Адресс-Календарь на 1916 год”.Astfel, aflam ca ambii erau „потомственные дворяне и почётные мировые судьи, гласные кишинёвской городской Думы. Инжинер-строитель А.В. Синадино имел титул “губернский секретарь”, а надворный советник П.В. Синадино был также гласным и Губернского Земского Собрания, в бытность - Городской Голова”, acestia ocupand inca multe alte functii administrative si obstesti, ca si ceilalti membri ai uniunii amintite.Clar lucru, a trecut atata timp din anul 1918, tancuri diferite de cateva ori au trecut incolo si incoace prin teritoriul Basarabiei. Dupa abdicarea „benevola” a Majestatii Sale Regele Mihai I, dinastia Regatului Roman a ramas ca o piesa de muzeu.Cuiva, ziua de 28 iunie 1940 i-a distrus viata, pentru altcineva acel sfarsit de Ciresar a constituit o posibilitate de a face o cariera stralucita, bazata pe „пролетарское проиcxождение, крестьянский сын”…Apropo, in Regatul Roman, cuvantul „burghez” insemna ca omul are un imobil propriu in oras, iar cuvantul „taran”, chiar si in Rusia tarista („царанин”) insemna ca omul are in proprietatea sa un lot de pamant si acest cuvant nu era batjocoritor.Eu cu atata insistenta scriu despre viata stramosilor mei de „dinainte de 1940” nu de aceea ca vreau sa-mi afisez apartenenta „burgheza”, ci ca sa nu le permit unora a se lauda ca dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial ei au venit ca sa ne invete, sa ne lecuiasca s.a.m.d., noi, chipurile, fiind foarte inapoiati…Nu! Noi, „romanii Basarabiei moldave”, si pana la 1940 eram juristi, medici, profesori, savanti-agricultori, ingineri si eram fericiti si fara ajutorul lor.Puteti sa cititi Anuarul pentru 1940, care a fost editat inainte de a veni „eliberatorii”.Numai va rog pe toti, cei care veti citi acest eseu, sa nu-i numiti „rusi” pe cei care au navalit peste noi, ca sa nu-i ofensati pe acei rusi adevarati din Armata Alba, care au luptat cu daruire de sine sub steagurile Sf. Andrei si Sf. Gheorghe, impotriva „rosilor”.Astia, care au venit, nici nu puteau vorbi ruseste, pronuntau „арихметика” in loc de „арифметика” s.a.m.d.In rest, tac, ca sa nu ma actioneze in judecata fostii „copchii de proletari”, somandu-ma sa le platesc pentru obida, chipurile, pricinuita vreun milion de lei. Nu-l am!Publicat de Puiu la June 26th, 2008Sursa: http://www.stiri.romanism.net/