ROMANOFOBIA RUSEASCA: MOTIVATII SI CONSECINTE

CE AVEMConform unei teorii al carei autor este savantul german Hermann Keyserling exista trei tipuri de imagini ale unui popor. Primul, este imaginea de sine, adica faptul cum se vede un popor pe el insusi (de cele mai dese ori, aceasta apreciere este pozitiva si, prin urmare, departe de a fi obiectiva). Al doilea – hetero-imaginea (imaginea dintr-o parte): cum este privit de alte popoare (si aceasta imagine este cam departe de adevar, deoarece, in cele mai dese cazuri, este negativa). Al treilea – etern, adica cum este poporul in cauza apreciat de catre Dumnezeu (unica imagine in intregime obiectiva).Primul si al treilea tip ar putea fi obiectul unor studii aparte. In cazul nostru ne intereseaza al doilea si in special imaginea romanilor moldoveni in ochii rusilor din Rusia (caci rusii din fostele „republici unionale” se deosebesc radical dupa toti parametrii etnoculturali, psihosociali de rusii din Rusia, fiind doar rusofoni ca si „ucrainenii”, „belorusii”, „polonezii”, etc. din afara teritoriilor lor etnice), deoarece Rusia are inca o influenta mare in aceasta zona. S-ar mai putea de adaugat aici si afinitatile de ordin istoric, politic, confesional si cultural.Timp de mai bine de o suta cincizeci de ani (cu o intrerupere de doua decenii), romanii moldoveni de la est de Prut s-au aflat in componenta statului rusesc si a variantei sale bolsevico-comuniste (Uniunea Sovietica). In toata aceasta perioada ei au fost obiectul unui dispret si discriminari din partea rusilor. Nici in prezent situatia nu este mai buna. Este destul sa asculti bancurile despre moldoveni ori sa privesti reprizele umoristice ale unor clovni de genul lui Zadornov de pe canalele TV rusesti ca sa iti dai seama de acest lucru.De-ar fi vorba numai de anecdotele povestite de catre plebea din strada sau gagurile ieftine ale bufonilor de la TV, atunci mai treaca-mearga, insa, problema este cu mult mai grava si are radacini mai adinci decit ne-am putea imagina. „Luceafarul” poeziei ruse, A. S. Puskin care s-a aflat in exil prin Basarabia noastra nu cu mult timp dupa anexarea ei la Rusia, nutrea si el fata de populatia bastinasa un dispret asemanator cu cel a unui plantator alb din Virginia fata de robii sai negri (tot de la un negru, fie vorba intre noi, a provenit si aedul rus).In scrisorile sale din exil, acest „Ovidiu” ruso-african, care cu „lira sa nordica” a dat „glas pustietatii” (unde a vazut el in Basarabia pustietate?), ii compara pe bastinasi cu niste boi cu priviri timpe. Gurile rele sustineau ca aceste epitete nu prea diplomatice la adresa romanilor basarabeni nu sint, de fapt, decit o razbunare din partea lui Alexandr Sergheievici cauzata de un incident avut cu boierii locali. Motivul „vendetei” a fost legat de incercarile prea insistente din partea lui Puskin de a le face curte sotiilor si fiicelor acestora.Basarabenii nostri, nu prea dati cu moda duelurilor galante imprumutata de mosierii rusi de la rafinatii nobili francezi, pur si simplu l-au luat la pumni pe fustangiul intrus venit de pe malurile Nevei. Puskin, ca orice om cu deficiente fizice si origine dubioasa[i], era foarte orgolios si s-a razbunat printr-o acida satira in versurile si proza sa. Trebuie sa recunoastem ca aceasta razbunare a fost foarte eficace, deoarece rusii si pina in acum tin foarte mult la parerea lui Puskin.Aceasta atitudine fata de romani trece ca un fir rosu prin toata literatura rusa din secolul XIX cu rare exceptii. Gratie aceluiasi Puskin, noi, romanii basarabeni, sintem confundati cu ... tiganii (poemul omonim). De acest fapt am avut ocazia sa ma conving personal, fiind la Moscova si in tinutul Altai (in anii studentiei). Cuvintul „roman” suna in gura unui rus ca o injurie. In ciuda propagandei „moldovenismului” romanilor basarabeni, rusii sint constienti ca noi sintem romani, desi oficial isi exprima cu orice ocazie adeziunea fata de aceasta „teorie” perimata.In aceasta ordine de idei, imi aduc aminte de inscriptiile lasate vara de catre huliganii venetici pe peretii scolii-internat nr. 2 din Tiraspol (ultima scoala moldoveneasca din acest oras din timpurile sovietice care a fost inchisa inca in anul 1976 in toiul „prieteniei dintre popoare” si a „internationalismului proletar”). Daca le-am traduce intr-un limbaj mai decent (de le-as reda in original, ar rosi pina si monitorul), ele ar suna aproximativ cam asa: „Lichele romanesti, carati-va acasa peste Nistru!”.Despre dispretul cu care eram tratati in public de catre „ubermenschen”-ii lumpenizati veniti de prin Vorkuta sau Uriupinsk sa ne civilizeze pe noi, „basarabenii inapoiati”, nici nu mai face sa mai vorbim, deoarece prea proaspete sint amintirile si obidele. Chiar si in ziua de astazi, cind se pare ca multe ar fi trebuit sa se schimbe, aceasta atitudine se dezvolta. Doar atit ca nu mai indraznesc sa o faca deschis, insa ea iese la suprafata in orice gest sau privire ale fostilor „frati mai mari”.(va urma)A. Savin, B. Moldoveanu [i] Puskin era foarte mic de statura si avea un exterior respingator. Nici cu provenienta sa nu era totul in regula. Unul dintre stramosii sai a fost un negru (arap) din Etiopia care i-a fost daruit lui Petru I in calitate de bufon. A avea in suita grumi sau bufoni negri era pe atunci la moda printre nobilime si monarhi. Urmasii acestui arap au fost innobilati, dar asa si au ramas desconsiderati de catre nobilii “pur-singe”. Puskin, care se deosebea printr-un amor propriu foarte sensibil, suferea foarte mult din aceste cauze.Continuarehttp://www.mdn.md/historical.php?rubr=2491continuarehttp://www.mdn.md/historical.php?rubr=2502continuarehttp://www.mdn.md/historical.php?rubr=2507