Aceasta este intrebarea la care au incercat sa raspunda oaspetii prestigioasei publicatii Foreign Policy Romania in cadrul dezbaterii gazduite de Universitatea Alexandru Iona Cuza din Iasi. Invitatii principali ai binecunoscutului ziarist Ovidiu Nahoi (Adevarul), prof. univ. dr. Liviu Antonese1i, psiho-sociolog la Universitatea din Iasi si conf. Univ. dr. Dan Dungaciu, sociolog, Universitatea Bucuresti, au dezvaluit publicului participant de ce Rusia conteaza in vecinatatea UE si NATO. Lor li s-au alaturat, din sala, alte nume universitare de prestigiu, dar si studenti interesati de tematica. Un fapt imbucurator: printre cei care au pus intrebari si au ridicat probleme au fost si studenti din R. Moldova sau Ucraina, bursieri ai Universitatii iesene.Este Rusia in ascensiune? Si daca da, de ce?Cum este Rusia astazi, cum o vedem si cat de influent este vecinul de la Rasarit – aceasta intrebare este cea la care incearca sa raspunda astazi tot mai multa lume.Rusia de astazi poate fi definita in termeni politici ca un stat autoritar si nicidecum ca o democratie. Vorbim de o Rusie care speculeaza destul de bine arma economica, in special chestiunea energetica. Asistam astazi la formarea unei Rusii care vrea sa ocupe un loc mai important decat cel de dupa prabusirea Uniunii Sovietice. Psiho-sociologul Liviu Antonesei constata insa ca mijloacele pe care le adopta astazi Rusia, pentru a obtine reusita mult ravnita, nu sunt tocmai cele mai democratice. Dimpotriva, potrivit lui, „Rusia face toate manevrele fara pic de eleganta - cu mijloacele kgb-iste, tipic sovietice si nicidecum democratice”. Cit priveste sitemul politic actual, acolo inca pluralismul nu exista. Au fost pusi in inchisoare sau avertizati cei care au avut revendicari politice, iar germenele unui pluralism real nu se intrevad foarte clar, eventual, cum a mentionat un invitat, doar confruntare reala si dura intre generalii din KGB si cei din Armata poate declansa in Rusia actuala pluralismul deocamdata visat...Ion Solcanu, istoric si fost deputat, sustine ca ar trebui sa ne temem in special de discutia intre Bush si Putin de dupa Summitul NATO, caci nu de Rusia trebuie sa ne temem, ci de intelegerile dintre marile puteri. Cercetatorul Catalin Turliuc, istoric la institutul AD Xenopol, Iasi, crede, in replica, ca drama celor care stau apropae de Rusia consta in faptul ca aceasta a fost dintotdeauna un heghemon neatractiv, spre deosebire de SUA, iar propunerile pe care le-a facut tipului de civilizatii cu care a intrat in contact au venit pe fondul unui mesionarism greu de acceptata si tolerat. Cit priveste atitudinea fata de Rusia, nu ar trebui sa ne fie teama, crede Liviu Antonesei. Profesorul sustine ca, pentru Romania, tara membra a NATO si UE, actuala conjunctura politica este mai potrivita din punct de vedere istoric decat altadata. Cu Rusia trebuie insa sa ramanem prudenti, atenti, si sa luam pozitii ferme, ce-i drept, nu neaparat „de forta”, deoarece suntem mai slabi ca ea. Ar fi ca o bataie cu ursul... Romanilor nu le ramane decat sa neglijeze aroganta rusilor si sa dea dovada de mai multa ratiune decat ei. Liviu Antonesei crede ca, in momentul de fata, Rusia beneficiaza de santajul nuclear si de cel al petrolului si al gazului, singurul de care ar trebui eventual sa ne fie frica, in rest nu e cazul, crede sociologul. Analistul politic si jurnalistul Alexandru Lazescu, referindu-se la sentimentul de teama fata de Rusia crede ca aceasta nu face decat sa isi arate muschii prin suita intreaga de arme energetice pe care le are astazi. Mai mult, Moscova incearca sa joace pe mai multe tactici, una dintre ele - si probabil cea mai importanta – ar fi decuplarea Americii fata de Europa si despartirea tarile din UE intre ele prin propaganda kgb-iste, manipulare sau dezinformare.Dincolo de acestea, problema este in curtea Rusiei: in afara de visul putinian, stie oare Moscova ce vrea cu certitudine? „Ascensiune sub nivelul marii” sau Rusia – din tara partidului unic in tara unei singure conducteCat de puternica este Rusia in realitate, intreaba Liviu Antonesei? Daca ne referim strict la resursele energetice, comentariile specialistilor mondiali arata ca Rusia nu s-ar fi comportat in felul in care o face astazi, daca pretul petrolului ar fi fost de 50 de dolari pe baril. Or, pretul de 130 pe baril ii da multa putere; de aici si explicatia comportamentului rusesc. Exista insa un paradox in ceea ce priveste asa-zisa putere a Rusiei, ilustrat in cadrul dezbaterilor de la Iasi de urmatorul exemplu. In 2007, Rusia a facut o expeditie pe fundul oceanului Atlantic, in cautare de zacaminte. Ca sa marcheze victoria, a arborat steagul in acel loc, dar, semnificativ, la mii de veghe sub nivelul marii. De aici si ideea de „ascensiune sub nivelul marii”, reluata la Iasi de sociologul de la Bucuresti Dan Dungaciu. Mai mult, specialistii cred ca in raport cu spatiul euro atlantic, este exagerat sa vorbim de o ascensiune semnificativa a Rusiei in ultima vreme. Este o crestere in raport cu fosta Rusie a lui Eltin, dar nu in raport cu statele occidentale, cu atat mai putin in raport cu intreg spatiul euro-atlantic. Sa nu uitam ca PIB-ul Rusiei este egal doar cu cel al Olandei si Belgiei luate la un loc. Rusia este o mare putere, dar mai mult una mediatica...Ca sa modernizezi un stat nu e suficient doar ca sa cresti pretul petrolului, acumulind cat mai multi bani in rezerva financiara, trebuie sa mai stii si cum sa gestionezi acesti bani in economie, iar economia in cauza sa fie performanta.„Dragoste cu forta nu se poate!” Rusia zice ca da...„Daca privim in istorie, si mai ales in zilele noastre, sesizam ca Rusia nu a reusit sa modernizeze cu adevarat nici un spatiu peste care s-a intins. Sa modernizeze in sensul occidental sau euroatlantic ar termenului, adica sa aduca prosperitate, libertate si demnitate cetatenilor. Dimpotriva, trendul este invers: sunt tot mai multe state care, cu cat se departeaza mai mult de Rusia, cu atat ating un nivel mai inalt de dezvoltare. Cele trei tari baltice sunt un exemplu convingator”, afirma sociologul Dan Dungaciu. Si continua: „Daca Rusia este atat de puternica si modernizanta pe cat sustin unii, de unde lipsa de seductie pe care aceasta tara o manifesta in acelasi timp?”. Rusia vrea parca sa ne convinga ca dragostea cu forta... se poate! Dar daca ar fi sa eliminam santajul energetic si sa scoatem trupele ruse din anumite state, este foarte probabil ca nici acele teritorii sa nu mai arate nici macar simpatie mimata prin declaratii fata de Federatia Rusa. Cazul Ucrainei (care are trupele rusesti in Sevastopol), a R. Moldova si Georgiei este unul elocvent. UE nu are o opinie fata de Rusia. Are opinii!La nivel politic, UE nici astazi nu stie cu claritate ce trebuie sa faca cu Rusia. Unii opteaza pentru relatii amicale si democratizare treptate, altii pentru o izolare a Rusiei, iar unii cauta o „a treia cale” prin stabilirea unor relatii bazate pe principii europene unanim asumate de Bruxelles (reprezentand toate statele membre UE) si Moscova. Dar sansele sunt insa reduse pentru un consens. De cand a aparut un raport amplu despre Rusia – „Russia faces Europa” coordonat de expertul european Dov Lynch (Institute for Security Studies, 2003) – a inceput sa se scrie tot mai mult despre relatia UE – Rusia, dar tot mai divergent. Avem atitudini dar nu atitudine fata de Rusia. Mai mult, unei Rusii dominata de „vointa fara putere”, i se opune un Occident dominat de „putere fara vointa”.„Nu ne temem in mod egal de Rusia!”In continuarea acestei idei, s-a mai observat pe parcursul dezbaterilor ca in Occident nu exista perceptia de teama fata de Rusia, asa cum exista in Rasarit. Pentru estici, Rusia pune o problema de securitate, dar pentru occidentali, nu. Exista o diferenta clara intre cele doua Europe, una „veche”, alta „noua”, din acest punct de vedere. In spatiul romanesc, aceasta perceptie este legata mai mult de sentiment, de experienta si instinct istoric. In pofida a ceea ce se crede, relatia Romaniei cu Rusia nu e blocata de declaratiile Bucurestiului, ci in primul rand la Moscova. Moscova nu a vrut relatii cu un stat pe care „l-a pierdut din sfera de influenta si trebuia sa i-o plateasca cumva”. Faptul ca Romania plateste un pret mare pentru gaze, iarasi, „nu se datoreaza unor decizii politice de la Bucuresti, nu sunt personale, ci institutionale”. Relatia Romania – RusiaRomania are fata de Rusia trei tipuri de conditionari si, respectiv, trei tipuri de atitudini. Prima tine de NATO. Rusia are un aranjament special cu NATO – Consiliul NATO – Rusia instituit in 2002 -, iar Romania este membru NATO. In al doilea rand, Romania trebuie sa interactioneze cu Rusia si ca membra a UE. Din pacate, cum s-a mai mentionat, strategia UE fata de Rusia „e sublima, dar lipseste cu desavarsire”. Iar a treia dimensiune este intereseul bilateral al Romaniei fata de Rusia. Presedintele american G. W. Bush a sugerat intr-o vizita la Bucuresti ca Romania trebuie sa fie o punte a spatiului atlantic spre Federatia Rusa. Dar, si aici a aparut o idee interesanta in dezbatere, Romania ar putea si ea, la randul ei, avea o punte catre Rusia, anume R. Moldova. R. Moldova – placa turnanta pentru Federatia RusaUn parteneriat intre Bucuresti si Chisinau, inclusiv pe relatia cu Rusia, ar fi benefic pentru ambele parti, iar Romania, din acest punct de vedere, are o sansa unica si pe care nici un stat din lume nu il are in raport cu Rusia. Este vorba de relatia cu Rusia prin intermediul unui stat care vorbeste in aceeasi limba cu Bucurestiul. In dezbatere s-a formulat ideea ca in spatiul estic, in special R. Moldova, toate jocurile sunt cu suma nula - aici nu este spatiul balcanic, care va intra in UE la un moment dat, caci situatia geografica il condamna la asta. In spatiul rasaritean lucrurile stau insa altfel: daca R. Moldova nu este absorbita de spatiul euroatlantic va fi acaparata de altcineva. In aceste momente este vorba de strategii concrete din partea Romaniei, accentueaza ziaristul Ovidiu Nahoi. Invitatii sai au reiterat ideea ca aici ar trebui ca vocea Romaniei sa fie mai articulata. Dan Dungaciu sustine ca „esecul Romaniei in R. Moldova este echivalent cu esecul R. Moldova fata de proiectul european”. Pericolul iminent – transnistrizarea R. MoldovaAnalistul politic pe probleme de securitate, Radu Gorincioi, sustine ca, la Chisinau, Rusia e perceputa altfel decat in UE, mai ales prin presiuunile directe si prin influienta propagandei mediatice economice si educationale. Cresterea influentei Romaniei in acest caz e vitala pentru castigarea influentei sale legitime in R. Moldova. Pericolul cel mai mare pentru R. Moldova este astazi transnistrizarea ei, ceea ce ar insemna ca Chisinaul intra in spatiul de influienta a Transnistriei, implicit al Rusiei, prin aceptarea printr-un acord a prezentei trupelor ruse pe teritoriul ei. Pentru ca asta sa nu se intample, crede Gorincioi, „depinde de vecini, dar si de marile puteri pentru ca noi suntem niste pioni in marele areal sovietic”. Participantii la dezbatere au fost de acord cu acest punct de vedere, completand cu ideea ca, daca se va intampla asta, cel putin doua generatii de tineri din stanga Prutului vor ramane captivii unui regim care se va indeparta puternic de spatiul euro-atlantic.