Jurnalul calatoriei mele

Transcrieti aici jurnalele voastre de calatorie, daca le tineti, sa afle si altii ce v-a placut, ce v-a impresionat sau cum v-a fost... Iar daca nu le tineti sau daca nu ati calatorit, inventati-le!Reise under den HimmelJurnalul unei calatoriiIstambul – not mon amourJoi, 5 mai 2005,15.24 – „Mi-am luat bilet si loc la fereastra mi-am luat...”. Locul de la fereastra a fost o intamplare fericita. Eu am cerut la nefumatori. Autocar turcesc. Prima surpriza: sub scaunul meu - o farfurie cu apa, semn ca locul este deja ocupat de un caine sau o pisica. Pe locul de alaturea cineva si-a aruncat un cojoc. Si eu am plecat imbracat in tricou! Stiam ca in Turcia e mai cald ca in Romania. Sunt al doilea care s-a urcat in masina. Fara a socoti cainele. Ora plecarii: 16. Liniste. Nimeni nu are de gand sa se urce. Nu sunt singur, ii am cu mine pe parintele Savatie si pe Topirceanu. O femeie bine imbracata si parfumata urla la telefonul mobil, dar ce urla, sarmanul telefon!15.45 – a pornit motorul15.46 – ocupantul locului meu este un caine! Aproape 1000 km cu un caine sub scaun. Masina se misca, dar nu pleaca. Simple manevre cu usile deschise. S-au urcat toti. Cateva femei se uita la mine ca la ceva rar: oare nu au mai vazut om scriind, chiar asa de exotic o fi scrisul pentru ele? Sunt pe ultimul rand de nefumatori. Fumatorii incep chiar in spatele meu.15.47 – Toata lumea, mai putin eu, sta cu mainile ridicate: soferul a pornit aerul conditionat. Stapana pekinezului s-a asezat in dreapta mea, l-a luat in brate, il mangaie pe spate. Tema: „E bine sa fii pekinez?”15.50 – Stewardul seamana cu Matei Millo.15.55 – Soferul mai misca masina un pic. Am plecat, uraaaa!!! Trecem prin fata autocarelor de Chisinau. Oftez.16.00 – Prietenii m-au invatat ca la Istambul totul se negociaza si ca trebuie sa pornesti de la 30% din cat ti se cere si sa te opresti pe la 40, cel mult 45%. Ramane de vazut daca functioneaza. S-a oprit masina. Scandal pe aranjatul bagajelor.16.05 – Citesc ghidul orasului Istambul. Primele randuri: body language [badi lenguigi]. „Da” = turcii apleaca capul in fata, „Nu”= turcii dau capul pe spate si ridica sprancenele. Exersez. Dau capul de scaunul din fata. A fost o frana brusca. Apa cainelui e toata pe pantalonii mei.16.18 – Soferul de rezerva se aseaza langa mine. Se inchina, ce bine, e crestin!16.19 – Pekinezul zace sub scaun cu gura larg deschisa si limba scoasa de un cot. Pagina 11 din Ghid, referinta pentru „In spatele oricarui barbat puternic se afla o femeie desteapta”16.33 – In drum spre Giurgiu. Pe campiile din stanga si din dreapta ne-am batut cu turcii.16.37 – Accident. Nu noi. Politia se chinuie sa scoata un TIR din sant. Drumul este blocat.16.41 – Pasagerii cauta cu nasurile lipite de geam: morti, raniti, sange, creieri, membre imprastiate. Un mucalit, nu va spun cine, il indeamna pe sofer sa mute autocarul langa TIR, sa se vada mai bine. Pasagerii dezamagiti – doar fiare indoite. Ce bine imi pare!17.00 – In vama. Vamesul poarta pistol la brau si se uita in portofelul meu. Sa fie sigur ca am 250 de euro! Umblu in sac dupa bilet. Inca razbate miros de Chisinau!!! Ies afara, ma plimb putin, imi dezmortesc oasele. Bate vantul dinspre Dunare si aduce miros de peste. Ce as manca o ciorba de peste gatita de pescari! In caz de accident, primul lucru pe care il salvez: Jurnalul! O romanca de 39 de ani se intretine cu un turc de vreo 60. Ca sa ii faca pe plac vorbeste si ea stricat. Aud fara sa vreau: „Stai de vorba cu Hacan, sa iti spuna el cu cine a dormit in fiecare seara!” – rasuna toata vama. Doar pentru ca sunt ceva mai comunicativ, stewardul crede ca ii fac curte. Intrerup aici orice comunicare cu el.17.53 – Vamesii pureca autocarul din fata noastra. Dupa ei, urmam noi. Am un sentiment de Auschwitz. Ma rog la Dumnezeu.18.16 – Am scapat fara control! Traversam Dunarea. Mare e! De aia ii zice fluviu.18.20 – Vama bulgara. Trecem. Prima oara in Bulgaria. Traditia spune ca trebuie sa iei o piatra in gura, dar nu spune si cum. Ca, poate, o luam. Stewardul m-a mutat de langa fumatoarele cate. Nu mai am loc la fereastra dar......19.25 – La 19.02, imediat dupa iesirea din vama, mi s-a terminat pixul. Ce pacat: s-au certat femeile in autocar si eu nu puteam sa scriu nimic! Alta la telefon: „Sa va ia naiba cu robotii si cu telefoanele voastre! Toata ziua am sunat. De ce nu raspundeti? Bine ca ma sunati acum cand am intrat la bulgari pe roaming!” Ea nu vorbea cu toate virgulele. Primul popas: RESTORANT BAYKAL. Minimall: restaurant, magazin confectii si aprozar. Sunt fericit. Am gasit un pix la aprozar cu care am inceput sa scriu la 19.25. Vanzatoarea mi l-a dat ca sa scape de mine.19.27 – Stau pe o piatra. Departe de harmalaie. Ma bucur de aerul curat. Scriu in jurnal. Pe drum, catele au sarit cu gura pe steward ca le-a incurcat numele. Sarmanul, ce i-au facut! Acum e liniste si pace. Pe pekinez il cheama BIDIC (micut, dragut, bebe – in turceste). Dilema – sau tema la FILOSOFIE – sa pastrez pixurile consumate?19.28 – Atata rautate in autocarul asta! Si e Saptamana Luminata. Sper sa ajungem cu bine la Istambul.19.35 – Haysam – soferul turc de rezerva se lauda cu iubirile lui asa cum se pricepe mai bine la limba romana: „Am parul alb si mi-am spart toate ouale!”19.40 – Manelele provoaca cancer la urechi: „Ma uit cum e casa goala...” – muzica pentru prosti.19.42 – Pe la anul 1000 si ceva i-am cucerit pe bulgari si s-a format Imperiul Romano-bulgar, condus de un Ioan Voda. Imperiul a dainuit o vreme. Asa ceva nu am gasit in cartile de istorie, ci in Gara din Giurgiu, unde este o fresca evocatoare. Sau era, cel putin in 1987, cand am vazut-o eu.20.32 – Bulgaria: nimic spectaculos. Multe cladiri parasite. Se opresc manelele, se interzice mancatul semintelor. Amenda cinci dolari. Ce bine imi pare!20.35 – Haysam – cel cu parul alb si ouale sparte – ne pune un film. Cum se cheama? „Zoarbe zeama! E drama” raspunde el. Film dublat in romana de inconfundabila si ucigator de iritanta voce a Irinei Nistor. Filmul incepe cu un papagal verde si o dublare trista in romana: „E al meu!” Fas!!! Ecran albastru, zgomot de elicoptere, „Rahatii astia nu-s ai nostri. Le-am spus sa nu vina la lumina zilei” (SIC!)21.18 – Au oprit filmul. Ma ucid lent cu manele. Nu mai pot! Nu mai suport! Stewardul imi da un pahar de cola. Asa o sa le aud si mai bine. Multe accidente pe soselele bulgaresti. Manele.21.34 – Si bulgarii fura lemne din padure. Masinile lor asteapta incarcate la marginea padurilor miezul noptii sau retragerea politiei de pe sosele. „Suparat sunt, Doamne, iarasi!” „Suparat” se repeta obsesiv.21.57 – Am roaming, cam tarziu, eu l-am comandat de o saptamana.22.06 – Au oprit manelele. Ce binecuvantare!22.19 – Tot nu se mai aud manele. Traversam un oras bulgaresc. Zici ca-i Bucuresti. Aceleasi blocuri gri, balcoane inchise cu fier cornier si cu rufele intinse pe sarma.23.40 – Parking bulgaresc, aproape de granita cu Turcia – rasuna valea de manelele romanesti!Vineri 6 mai 200500.10 – Am ajuns la vama bulgaro-turca.00.42. – Turcia ne intampina cu un miros puternic de susan. E noapte cand toti pasagerii dorm. Numai One_of_Us se chinuie cu scaunul care nu se lasa pe spate si scrie frenetic in jurnal. Meteoric gandurile mele revin la Matei Millo. Amintirile se invartesc. De aia am capul rotund! *AUTOCENZURAT* Intre vami: un magazin care se cheama M&M. Stranie coincidenta. Un hatru ar putea zice: obsedatule! Dar magazinul exista.00.45 – Vama turca. Coboram din autocar. Mergem la ghiseu. Cumparam timbru de viza. Functionarul se chinuie sa dezlipeasca timbrele autocolante bucata cu bucata si sa le stampileze. Ni le aseaza cu grija pe un deget sa nu se strice lipiciul. Ni le lipim singuri in pasaport. 10 dolari, mai multe intrari, o luna de zile. Acum stam la alta coada, pentru alta stampila. Treaba turceasca. Vama turca este mizerabila. Stewardul imi pune in brate o factura duty free de 64 de euro si o punga cu sticle si tigari.01.50 – Am intrat in Turcia. Scriu cu o frenezie de parca vine sfarsitul lumii. Orasele sunt pline de lumina. Minaretele ies in evidenta ca niste sageti luminoase. Vecinul din spate ma intreaba daca sunt ziarist.02.14 – Victorie, mi-am deblocat scaunul! Ma culc.04.00 – Sunt deja in patul stramb al unei camere de hotel fara fereastra.Jurnal intrerupt pentru insemnari de serviciu.16.30 – Misiune indeplinita cu succes! Sunt liber sa ma plimb! Doua zile de placere. Arunc costumul, camasa si cravata. Blugi, tricou, pantofi sport, sacul de spate *AUTOCENZURAT*, ies afara. Primele surprize: a doua limba vorbita aici este romana, iar a treia rusa. Chiar si turcii de conditie modesta vorbesc romaneste. Daca nu cel din stanga, atunci sigur cel din dreapta. Daca-i intrebi cum se face de vorbesc romaneste, nimeni nu are raspuns. Unul singur a incercat sa imi explice ceva cu caiac-canoe, Constanta etc. O fi venit cu pluta de la Constanta? Turcii sunt oameni ca si romanii, diferentele comportamentale sunt minore – o dovada in plus de cat de usor cadem prada sabloanelor. Si la ei, ca si la noi, femeia se bucura de acelasi respect: in tramvai, metrou sau autobuz, nu o sa vezi neaparat ca barbatul cedeaza scaunul femeii, chiar daca aceasta cara pe brate un copil.*AUTOCENZURAT*Dragii mei copii, *AUTOCENZURAT*,Tata va iubeste mult de tot si se gandeste tot timpul la voi. Acum alerg prin Istambul sa gasesc ceva care sa va bucure. Cu drag, TATA. P.S. Sper ca se va gasi cineva sa va citeasca.Singurele mele temeri in Turcia: cutremurele si atentatele.17.40 – Mananc la restaurantul de langa hotel. Sub geamul mesei sunt insirate mai multe bancnote: ruble rusesti, leva bulgaresti, lei romanesti, lire sterline, bancnote kirgize, uzbece.20.00 – Cat e ora la voi? Ce as intra pe Forum! Un ceai cu lamaie, o sticla cu apa rece. Ma doare mana de atata scris. E mai bine la calculator. O sa fie si bine pentru ca va trebui sa transcriu totul. Breful zilei de azi: porumb fiert, porumb copt, castane fierbinti, hamsii, midii, stridii, creveti, castraveti, banane, kebab, suberek, ciubuc, baclava, halva, sarailii, rahat cu apa rece, inghetata capsuni, cacao, vanilie, fistic, cafea, ceai fierbinte! Si toti erau vanzatori ambulanti. Ma tocmesc cu negustorii turci. Imi fac mana pe niste carti postale: unul imi cere 30c pe bucata, altul doar cinci. Unul care se credea destept mi-a cerut opt dolari pe un prosop. Am plecat. Cinci minute ma bucur de ceai, nu mai scriu nimic. Mi-au dat o ceasca de ceai cu farfurioara crapata. Sa mi-o schimbe! Aya Sofia parea departe de hotel. Am plecat pe jos, desi toti ma speriasera ca este departe si trebuie neaparat sa merg cu tramvaiul. Uite ca am mers pe jos, si a fost foarte placut. Nu am terminat ceaiul, nu pot sa il beau pana nu imi schimba farfurioara. La fiecare capat de rand *AUTOCENZURAT* Cristian. Un hamal se uita la mine cum scriu. Cat e ora la voi? La mine este20.30 – Vad ca tema asta face spam si la mine in agenda. Sfinti crestini (o leva), regi kazaci (doua sute de tenghe kazace), un pasa turc si vreo doi lideri comunisti zac striviti sub geamul mesei mele. Insemnari cu pixul pe bancnote: „01.03.2005 Серне Кострана” (nu stiu sigur daca am inteles sau transcris bine), „April 16/2005 This is Elena’s – Nicolaev & Brian’s – S.L.C. wonderful time”, „01.03. Суниз чимедицы это что та...” Nu inteleg chiar totul. La masa alaturata mananca doi romani. Liftul hotelului merge cu muzica, nu stiu daca este caseta sau post de radio. Eu sunt la 304. La 305 e unul care sforaie toata ziua. La 307 sunt niste cheflii. Mi-e somn...Sambata, 7 mai 200509.30 – Aya Sofia – am intrat pe Poarta Imparatilor si m-am inchinat Tatalui si Fiului si Duhului Sfant. Aici au murit crestini ca sa apere biserica, un porumbel (Duhul Sfant!) zboara prin interiorul imens. Icoana Maicii Domnului a ramas deasupra altarului. Ma inchin crestineste in fata tuturor icoanelor. Nu pot sa ma port altfel decat simt. Fac poza dupa poza. Macar una sa imi iasa. Vreau sa fac altfel de poze, nu cele pe care le gasesti in orice ghid. Copiii turci se zbenguie si fac harmalaie mare. Dumnezeu ne iubeste pe toti.Judecata de Apoi. Isus Cristos intre Fecioara Maria si Sfantul Ioan Botezatorul. Sec. XIIFecioara si Pruncul, Imparatul Kommenos II, Imparateasa Irena si fiul lor Alexios Sec. XIIIsus Pantocrator si imparatul Constantin IX si imparateasa Zoe. Sec. XI14.30 – Restaurantul de langa hotel. Este singurul loc unde am incredere sa mananc. Masa mea este ocupata de doua fumatoare. Istambulul este de necuprins. Am terminat de mancat. Aya Sofia este de necuprins. Istambulul pe scurt: magazin langa magazin, hotel langa hotel, restaurant langa restaurant, forfota permanenta, strazi inguste, strazi fara trotuar pe care tramvaiul circula la cateva palme de ziduri, masinile merg pe urmele tramvaiului, in spatele masinilor negustorii de tot felul isi imping carucioarele sau isi cara pe cap cosurile. Chelnerul meu vorbeste turceste, romaneste, englezeste, dar si ruseste! *AUTOCENZURAT* Chisinau – mon amour ar putea si ar trebui sa fie o tema de discutie la TRAVELLING. A doua discutie pe care o voi deschide la intoarcere va fi Istambul – not mon amour, iar a treia Jurnalul – unde fiecare sa isi puna jurnalul calatoriei. Istambulul este superficial si profund in acelasi timp. Este superficial de profund, este profund de superficial. Profanul este furat usor de varietatea de culori a tuturor lucrurilor de pe aici, de sclipiciul marfurilor, margelelor, covoarelor, bijuteriilor de aur si argint, a vaselor metalice sau ceramice, de spectacolul negustorilor de tot felul sau de echilibristica vanzatorului de inghetata. Istambulul este singurul oras din lume, cred, unde McDonald’s, Burger King, Coca Cola si alti multinationali sunt palide umbre. Chelnerii, negustorii, hotelierii te saluta, te intreaba de unde esti, pomenesc o personalitate din tara ta, ii zic „om bun” si te trag de maneca, totul in incercarea de-a-ti face pe plac. Este suficient sa ridici un deget si zece iti vor raspunde. „Hello, I am from Romania!”, Hagi, baiat bun! Putin, baiat bun!”, „I am from Romania. Putin is from Russia!” Turcul isi cere scuze si imi ofera o inghetata fara bani. *AUTOCENZURAT* M-a luat somnul de la mancare. Imi vine sa pun capul pe masa. Nu pot. Mai am o viata de scris. Istambulul profund nu se vede asa usor. Este doar pentru cine il cauta. Este in moschei, in buna purtare a turcilor, este in Aya Sofia, in putinele mozaicuri crestine pe care osmanlaii le-au pastrat cu pietate(cred, altfel puteau sa le distruga total). Vizavi de restaurant, la etaj, firma de export, geamurile unui birou. O tanara frumoasa se joaca in fotoliu. *AUTOCENZURAT* Si eu am descoperit doar suprafata Istambulului profund. Guru, guru – repede, Salam alecu! Dincolo de fotoliul fetei, pe perete, un planiglob. America de Nord, Europa, Germania, Moldova, vorbeste la telefon, cu fata la mine, zambeste, s-a intors cu spatele, tricou turcoaz, parul lung ii atarna pe spate. *AUTOCENZURAT* La inceput a fost cuvantul. Si la sfarsit El va ramane. Singur. Filosofez pe masa unui restaurant din Istambul, printre mirosuri de mancare, servetele, tacamuri, farfurii cu mancare, oliviera si toate limbile pamantului. *AUTOCENZURAT* Am trei bucurii curate! Unde ramasesem? Istambulul profund... Nu pot sa il patrund intr-un timp asa de scurt. Am terminat cafeaua. Tata a murit acum patru ani. Dar parca ma astept sa il gasesc acasa. Am fost un copil foarte rau, nu l-am iubit asa cum si-ar fi dorit el pentru ca tot timpul a fost TATA – nu altceva. Barbatii nu plang niciodata.15.00 – Cat e ora la voi? Ma plimb. Nu pot sa traversez Bosforul, ce pacat! Dar fac niste poze! In adancul sufletului meu cred in Sfintele Taine, *AUTOCENZURAT*17.30 – Am primit un mesaj pe telefon... expediat cu 19 ore in urma! *AUTOCENZURAT* De aia nu imi place tehnologia moderna. Can you believe it, 19 ore pentru un SMS? Sambata seara, turcii nu negociaza.20.00 – Sunt tare amarat. Pozele nu mi-au iesit tocmai bune. Fotografii prosti dau vina pe laborant. Eu sunt amarat. Nu mai fac nici o poza. Mananc o clatita cu spanac. E iute!!! Ca toata mancarea turceasca. Beau un ceai, scriu cateva randuri. Mi-e tare greu sa scriu cand sunt suparat. Talmes-balmes si ghiveci, cuvinte inventate de turci, asta este Turcia, asta este Istambulul, asta-s turcii. Sase lire o clatita cat ligheanul plina cu spanac si foarte iute. Bate un vanticel rece. Sunt in tricou, m-a luat cu frig. Mananc clatita si fug la hotel. Maine plec acasa...Duminica 8 mai 200500.05 – Noapte lunga de singuratate. Nici macar poze nu pot sa fac. *AUTOCENZURAT* Un gandac pe sacul meu, ce hotel!07.30 – M-am trezit usor, cum rar mi se intampla. Spalat, bagaje, mic dejun, check-out, depus valiza la agentia de transport. Liber pana la ora 15.00. Vad marea, e Marmara. O tai in linie dreapta, printre magazine, hoteluri si restaurante, cafenele, toate inchise, case cu doua, trei sau patru etaje, rufe intinse de la un geam la altul, copii care bat mingea la ora 8.30, e innourat, bate un vant rece, mi s-a facut pielea ca de gaina, jacheta e in valiza, la agentie. Merg drept spre mare. Turcii se uita lung dupa mine. Mi-e un pic teama, sper sa nu ma ia de prada usoara. Le las sacul si gata, iau doar jurnalul si fug cat ma tin picioarele. Lucrurile de valoare sunt in valiza si in sufletul meu. Merg iute, merg cu pas apasat, nimic nu ma poate opri. Dau cu nasul in gardul mare de beton si sarma ghimpata al caii ferate. Ma cocot. Nu am nici o sansa sa sar sau sa traversez pe acolo. Dar vad drumul, undeva in dreapta. Merg mai departe. Putin stanga, putin dreapta. Ajung in port. Briza marii imi patrunde plamanii. Bucurie mare. Prima oara la Marmara. *AUTOCENZURAT* Barci, salupe, vase de pescuit, vase de pasageri, cargouri, vase mari dorm toate de-a valma, fara nici o ordine. Pe puntea fiecarui vas doarme cate un caine, nepasator la vant, valuri, pescarusi sau rarii trecatori de pe tarm. In larg e o forfota permanenta. Tremur de frig, dar stau aici si scriu. Daca ma duc in oras uit totul. Drept spre mine vine o salupa care depune pe mal un turc cu o servieta diplomat. Salupa intoarce si se pierde in larg. Se aude lantul de ancora al vasului din fata mea. Vrea sa plece. ATILGAN, MASAALLAH, YUKMAR; A. UKSEI – nume de barci si de vapoare, rosii, verzi, albastre, galbene, portocalii, numai culori vii. Latra un caine. Nu-i raspunde nimeni. Mi-a inghetat fundul pe piatra. Ma duc sa beau o cafea. TIRYAKI HASAN PASA, MESIN PASA. Cartierul rusesc: Salon krasota (salon de frumusete). SAITEFENDI SK, KOSKA, ZUBNIE VRACI II ETAJE. Putin din profunzimea Istambulului se regaseste si in onestitatea vanzatorului ambulant de alimente care, fara a se supune regulilor UE, isi respecta clientii. SAIR FITANT SK. DARPHANE SK. Restaurant pescaresc: calmar, raci si ceva din peste. Un deliciu. Nu stiu cum sa ii zic ca vreau ciorba de peste. Stiu, fish soup in engleza, dar nu pricepe ioc! Vroiam si usturoi. Asta pricepe.12.30 – Restaurantul de langa hotel. Aici ramane cea mai buna si mai ieftina mancare, in PARADISE, asa se cheama. Mananc. Biroul de vizavi este inchis. *AUTOCENZURAT* Nu mai pot sa mananc.13.00 – Mai am trei ore pana pleaca autocarul. Azi am gasit si cartierul chinezesc din Istambul. Pana si asta este tipic turcesc: magazin langa magazin, hotel, langa hotel etc. inscriptii in turca, engleza si deasupra tuturor in chineza. *AUTOCENZURAT* AHMET SUAYIP SK. *AUTOCENZURAT* Da, e si asta o varianta. E pranzul, cand oamenii stau la masa si mananca. Eu compun urari de noapte buna. Nu mai scriu. Il iau pe Topirceanu in brate. *AUTOCENZURAT* 30 dolari, pantofii, 30, hotelul, 5, ghidul, 10, Aya Sofia, 15, blugii, 15, rahatul si halvaua, 19, doua filme plus pozele, 15, un film plus bateriile, 135 total 1, 10 viza, 145 t2. Gidis donus – dus intors, Tek gidis – doar dus, ISTANBUL UNIVERSITESI SU URUMLERI FAKULTESI – pe asta nu pot sa o descifrez, e chiar facultatea de vizavi de hotel, pe ale carei trepte se facea gratar mai devreme. Kiralik-de inchiriat. Magazine Hungaria si Luca da London. ORDU CAD. BUYUK RESIT PASA CADESSI.15.50 Am plecat din Istambul. Mergem paralel cu tarmul Marmarei multa vreme. Vapoare, multe vapoare. Mi se pare ca soferul a gresit drumul. Zidurile vechi ale unei cetati, invadate de cabluri electrice noi si santuri proaspat sapate. Cateva palcuri de nori pasnici. Uite circul! Un avion care aterizeaza pe deasupra capului nostru. Ii vad rotile. Steagurile Rusiei, Bulgariei si Turciei flutura deasupra circului. Ziduri vechi, ziduri vechi, alt avion. Cabluri aruncate de-a valma, straturi de zarzavat langa zidul cetatii. Stewardul imi da o briosa turceasca. Cetatea merge mai departe si talciocul de-a lungul ei! Istambulul – un oras relativ plat, modelat numai de dealurile si vaile pe care a fost ridicat. Doar minaretele inteapa agresiv cerul, poate in cautarea lui Dumnezeu. Vad Turcia pe lumina! Tarmul marii apare si dispare in stanga. TEPEKENT – inscriptie de piatra pe un deal. Nimeni nu stie ce inseamna. Doua scaune in fata mea, un ziar turcesc, pagina de sport, primul nume: HAGI. Iarasi Marmara, pe stanga si in fata noastra: albastra, stralucitoare si nesfarsita. Turcia: cat vezi cu ochii dealuri verzi, arbusti multi, turme de oi, o groapa de gunoi, o cariera de piatra, maci la marginea drumului. Mergem pe E 80. Autostrada, dealuri verzi, palcuri de nori cuminti, cateva pasari, doua turnuri de termocentrala la orizont. Daca as fi putut sa stau macar o saptamana, precis invatam turceste. Salam alecu! Iar ne intoxica soferii cu manele. „Oare cat sa mai suspine inima mea fara tine? Intoarce-te, nu ma lasa!”(SIC!) „Oare te-am pierdut? De ce ma faci sa sufar? Tu nu te gandesti la iubirea mea?” – bleah, parca iubirea se cerseste! Adrian Copilul Minune – eram sigur. Stau cu ochii-n cer si ma rog lui Dumnezeu, Stau si-i cer! Da, Doamne! Cat e cerul de larg, doua avioane de pasageri si-au gasit sa zboare la o palma unul de altul. Stau cu ochii-n cer / Si lui Dumnezeu ii cer / Da, Doamne! Trei avioane, unul dupa altul, si e duminica dupa amiaza, ce-o fi in timpul saptamanii! Era sa imi vars cafeaua pe mine, ce sofer! In avion nu mi-am varsat niciodata cafeaua pe mine. Alt avion, asta zboara invers, de la stanga la dreapta.18.30 – Vama turca, calvarul de acum stiut: coborat din autocar pentru viza. MITNITA = vama pe bulgareste. Nu o sa il uit multa vreme. Vamesii bulgari ne-au tinut foarte multa vreme fara sa faca nimic. Meditez. M-a lasat Dumnezeu sa cunosc aproape toate pacatele si sa imi dau seama de bucuriile vremelnice.20.15 – Iesim din vama bulgara. A apus soarele.21.15 – Scriu mesaje pe telefon. Se strang biletele. Vine stewardul. Trag doua. Eu si o blonda. Trebuie sa dansam (!) pe manelele lor ca sa primim cadoul firmei. Blonda zice ca tine post, desi a trecut de multa vreme, si rasufla usurata cand ma aude ca nu sunt dispus la nimic, cu atat mai putin pentru un ceas. Scriu mesaje in continuare. Momentul artistic se consuma de la sine, fara participarea nimanui. Ceasul tot l-am primit! Morala e simpla, va las pe voi.21.36 – Astept 21.58 ca sa transmit mesajul – ca sa ajunga la 22.00. Sper sa functioneze.21.37 – Nu mai am rabdare.21.39 – Ma mananca palma, ma mananca degetele, ma mananca indexul21.41 – Sunt cu ochii pe ceas.21.43 – *AUTOCENZURAT*21.46 – Au mai ramas 12 minute. Beau un CAL. Doua scaune mai in spate, un bebe urla ca din gura de sarpe. Toate femeile din autocar s-au strans in jurul lui. Sarmanul, vrea sa doarma si nu poate. O fi din cauza lor?21.48 – Drumurile bulgare zdruncina tare. Scriu foarte greu. Sper sa pot descifra, 31 de pagini de jurnal. Al doilea pix, mai bun decat primul. Sigur rezista. Nu mai vad ceasul, s-a asezat cineva in fata. Dati-va putin intr-o parte, va rog! Nu ma aude. Nu vreau sa ratez 21.58. Insist! E 21.52! Ma trec apele de emotie. *AUTOCENZURAT* Nu mi-a trecut! Iau o gura de cafea.21.56 – Bebe doarme! Eu cazusem pe ganduri, vorbeam cu *AUTOCENZURAT*21.57 – A mai ramas un minut!21.58 – Uraaa!!! Verific mesajul. SEND. Nu merge! Innebunesc. Schimb cartela, rescriu mesajul.22.23 – Am reusit sa il expediez. Sper ca a ajuns unde trebuia.23.23 – *AUTOCENZURAT* Piedicile sunt facute sa sarim peste ele.23.40 – Soferul nu este sanatos la cap: pe drum de munte, cu multe curbe stranse, merge pe contrasens! Doamne, apara-ne si ne pazeste!23.43 – O vulpe ne taie calea23.56 – Stewardul ma intreaba ce doresc. Nu are el ce vreau eu.00.30 – Ploua si dorm.- SFARSIT -