Secvente literare

Dupa debutul lui George Bacovia cu volumul „Plumb“ (1916), Alexandru Macedonski ii dedica o epigrama: „Poet scump, pe frunte porti / Mindre foi de aur, / Caci singur, pina astazi, / Din plumb facut-ai aur.“ Pentru cine nu stie, Bacovia a fost si un muzician impatimit, cintind la vioara si compunind melodii pe versurile proprii sau ale lui Eminescu („O, mama“, de pilda). * I.L. Caragiale s-a bucurat de numeroase traduceri peste hotare. Spre exemplu, in anii de dupa primul razboi, Marcu Beza, atasatul nostru cultural la Londra, a intreprins numeroase initiative pentru difuzarea culturii romane si a condus un cerc de limba romana in Capitala Angliei. Datorita insistentelor lui, d-na Luchy Byng a tradus in englezeste drama „Napasta“, („Retribution“), de Caragiale, precum si „Amintiri si alte povestiri“ („Recolections and other tales“), de Ion Creanga. Distinsa doamna invatase romaneste de la Marcu Beza. * Si acum cite ceva despre George Cosbuc, mai precis despre opozitia pe care i-a facut-o B. P. Hasdeu, atunci cind poetul a fost propus, in 1897, la Marele Premiu „Udriste Nasturel“ al Academiei Romane, pentru exceptionala traducere a „Eneidei“ de Vergiliu, ceea ce dovedeste ca, uneori, oamenii mari au si caractere mici. Grigore Tocilescu a luat apararea poetului si, pina la urma, supusa la vot, cererea de premiere a lui Cosbuc a trecut, cu scorul de 16-4. La banchetul dat in cinstea premiantului, Caragiale a rostit un scurt discurs, o formidabila epigrama si a ridicat o cupa socratica la adresa lui Hasdeu, pe care numai el o putea oferi: „… Si de aceea dati-mi voie ca aducind si eu, ca literat, umilul meu omaj Inaltei Academii Romane, sa beau acest pahar pentru cea mai frumoasa podoaba a ei si fala de capetenie: in sanatatea celui mai celebru academician, in sanatatea barbatului de talent prodigios, care va covirsi cu numele lui miscarea intelectuala romaneasca a unui veac intreg, in sanatatea ilustrului Bogdan Petriceicu Hasdeu.“ Numai Nenea Iancu era in stare sa ofere cucuta, afisind zimbetul cel mai cordial din lume. * Daca tot am vorbit despre poetul de la Hordou, sa amintim ca el a avut un fiu, Alexandru, extrem de dotat, care promitea foarte mult. Stia citeva limbi de circulatie internationala si dovedea aplicatii exceptionale la studiul limbilor vechi si la arte. Se pricepea la muzica, sculpta si desena cu indeminare. Compunea poezii. Dintr-o cutie de tabla isi mesterise un aparat de fotografiat. Din nefericire, tinarul, care era student, avea sa moara intr-un cumplit accident de automobil, in 26 august 1915, pe Valea Jiului. Din aceasta intimplare tragica nemingiiatul parinte n-avea sa-si mai revina vreodata si va muri in 1918. * Cum se stie, Mihai Eminescu debutase cu adevarat in revista „Familia“ din Oradea (februarie 1866) cu poezia „De-as avea“, iar fondatorul ei, Iosif Vulcan, ii schimbase numele din Eminovici in Eminescu. Din acel an si pina in 1884 poetul va publica aici 22 de poezii. Cu timpul, in paginile revistei aveau sa mai debuteze Miron Pompiliu, George Cosbuc, Octavian Goga si Emil Isac. In 1965, la Oradea, in casa unde a trait Iosif Vulcan si a functionat redactia revistei, s-a amenajat Muzeul Memorial „Iosif Vulcan“ (daca nu cumva, cu retrocedarile astea arbitrare, muzeul o fi fost desfiintat). * Apropo de unele naravuri perpetuate pina-n ziua de azi. In perioada interbelica, un critic de renume se pregatea sa publice un articol laudativ la adresa unui tinar poet, care tocmai scosese un volum promitator. – De ce-l lauzi atit pe asta?, i-a reprosat un confrate veninos. – Pai, are talent, a scris o carte buna … – Si ce daca? … Injura-l! – De ce? – Iac-asa! Fiindca-i al dracului! * Pe subtilul prozator Gib Mihaescu il interesau nu numai literatura, ci, in egala masura, si astronomia. Il fascina impenetrabila geometrie celesta. Detinea o colectie interesanta de planse si harti ceresti. Avea si un telescop cu lentile puternice, fixat pe un trepied solid. * Si pe Liviu Rebreanu il pasionau tainele cerului. Din pridvorul casei sale de la Valea Mare – Arges, nopti in sir scruta bolta si-i scormonea haurile de necuprins, cu multa rabdare si curiozitate. Visa sa descopere o cometa … * Prin 1909, Mihail Sadoveanu se dedica cercetarii folclorului si, in scurt timp, descopera o varianta a „Mioritei“. Din lipsa de spatiu, iata doar expozitiunea ei: „S-aude, s-aude,/ Departe, la munte,/ Goman-gomanas/ De trei ciobanasi/ Goman-gomanind,/ Oile pornind,/ Pe-un picior de munte/ Cu hatisuri multe./ Suie si coboara/ Zi lunga de vara,/ Ziua pina-n sara/ Din varsat de zori/ Pin’la siniori,/ De la siniori/ Pin’la cintatori,/ Pe-o gura de rai/ Din vale de plai …“ (sintagma „goman-gomanas“ inseamna bucurie, bucuros). * Ramiro Ortiz este unul dintre nenumaratii italieni care s-au indragostit de Romania. Dar el a mers cel mai departe cu amorul sau si, de dragul nostru, a invatat romaneste, a dobindit cetatenia romana si a ajuns profesor de italiana la Universitatea din Bucuresti. A tradus din romaneste in italieneste. Iata cum suna in limba lui Dante un fragment din „Miorita“: Miorita Miorizza Pe-un picior de plai, A le falde d’un pianoro, Pe-o gura de rai, In un prato in fiore, Iata, vin in cale, Ecco avanzan sul sentiero Se cobor la vale E scendono a valle Trei turme de miei, Tre gregi d’ agnelli, Cu trei ciobanei. Con tre pastorelli. Unu-i moldovan, Uno e Moldovano, Unu-i ungurean Uno e Ungureano Si unu-i vrincean. Ed uno e Vranceano. Iar cel ungurean Ora il Vranceano, Si cu cel vrincean Con l’Ungureano, Mari, se vorbira, Insieme mi si parlano, Ei se sfatuira Insieme mi si consigliano, Pe l-apus de soare Come uccideranno, Ca sa mi-l omoare Verso il tramonto Pe cel moldovan, Il Moldovano Ca-i mai ortoman, Ch’e piu ricco S-are oi mai multe, E possiede piu pecore Mindre si cornute Belle e cornute Si cai invatati E cavalli sapienti Si cini mai barbati! E cani piu forti! Dar cea miorita Ma quella Miorizza Cu lina plavita Dalla lana bionda De trei zile-ncoace Da tre giorni Gura nu-i mai tace, Non fa che belare, Iarba nu-i mai place. Non piu l’erba le piace. - Miorita laie, - Miorizza lanosa, Laie, bucalaie, Lanosa e ricciuta, De trei zile-ncoace Tu da tre giorni Gura nu-ti mai tace! Non fai che belare! Ori iarba nu-ti place, O l’erba non ti piace, Ori esti bolnavioara O sei malatina, Draguta mioara? … Miora, Miorina? … Sfirsit