simpli useri trecatori alaturi...
Fiecare din noi are prieteni, cunocutsi pe care nu-i vede cu anii...Shi iak intr-o zi il intelneshte pe unu sau altul in transport public, in strada, parc...Insa se intimpla ca in clipa ceea ne facem ca nu-l vedem sau nu-l cunoashtem.. trecem pe linga el (ea), privim in oki, realizam faptul ca shi el ne-a cunoskut, insa nu ne oprim sa-l intrebam ce mai face, cum yi mai merg treburile, sau un simplu gest de politetse - salutul? Sta oare la baza timpul care ne-a despartsit sau prietenia, duritatea legaturii care am avut-o kindva?