1157

Si inca o parere

•autor: Nicolae Negru“Este imposibil ca Rusia si Occidentul sa mizeze pe acelasi cal”. Aceasta ar insemna ca “asa din senin”, fie rusii, fie Occidentul, vor sa cedeze Basarabia, scrie un cititor pe forumul JURNALULUI (www.jurnal.md), caruia ii place sa-si spuna Mitica. El nu e de acord cu afirmatia, din comentariul nostru de marti, ca si Occidentul, si Rusia ar putea sa mizeze, in alegerile parlamentare din RM, pe aceleasi forte politice. Ucraina e intre noi Nu putem sa nu-i dam dreptate cititorului nostru, intr-adevar, e greu de crezut ca, urmarind scopuri complet diferite, antagonice, acesti doi actori concurenti ai politicii mondiale, inegali ca pondere, vor investi in aceleasi formatiuni, in aceleasi persoane de pe scena politica moldoveneasca. Rusia ar trebui sa-si mobilizeze toate fortele pentru a apara aceasta “ultima reduta” vestica a imaginatei sale sfere de influenta, pentru a opri expansiunea estica a Apusului. Logic, ar trebui sa urmeze o inclestare electorala nu mai putin inversunata decat in Ucraina, intre adeptii Rusiei, sprijiniti puternic de Moscova, si adeptii orientarii europene, sprijiniti de Occident. Aici insa mai trebuie luate in calcul trei momente: 1) esecul Rusiei in alegerile din Ucraina, care ne desparte din punct de vedere geografic, 2) neimportanta partidelor prorusesti, ramase dupa “tradarea” lui Voronin, si 3) faptul ca lupta electorala cea mare se va da intre partidele de orientare europeana. Ochii care nu se vad, se uita Pierzand Ucraina, Moscova pierde automat si RM. Bineinteles, ea va “pompa” bani in partidele de stanga, ramase in viata, pentru a le intari cat de cat, dar nu faci mare treaba in cateva luni, mai cu seama cu niste lideri anemici, neconvingatori. Apoi si alegatorul moldovean nu e ca cel din Donetk sau Lugansk si nici macar cum a fost in 2001 nu este. Sondajele atesta ca, pe masura ce “descopera” Europa, moldovenii devin tot mai putin dependenti de mitul agrariano-comunist al imposiblilitatii ruperii de CSI. Dictonul “Ochii care nu se vad, se uita” e valabil si in cazul relatiilor dintre oameni si tari. Conditii noi, abordari noi Oricum, noile conditii ii dicteaza Moscovei noi abordari a situatiei din RM, o redefinire a intereselor sale in aceasta regiune. Daca presupunem ca scopul ei strategic e sa-si mentina cu orice pret trupele in Transnistria, atunci situatia instabila de azi – nici razboi, nici negocieri - ii convine de minune si Voronin este liderul pe care ea ar trebui sa mizeze in continuare. Un nou plan Kozak nu va mai trece de ochiul veghetor al Occidentului, chiar daca s-ar mai gasi un presedinte tradator sau naiv ca Voronin, care sa semneze, in secret, crearea unei baze militare rusesti pe teritoriul RM. Cu atat mai mult, nu se poate miza pe recunoasterea oficiala a Transnistriei; aceasta actiune ar putea lovi ca un bumerang in integritatea teritoriala a Rusiei. Unica problema cu conservarea starii actuale e ca mentinerea trupelor ruse in Transnistria retine ratificarea Tratatului adaptat privind fortele conventionale in Europa, ceea ce lasa deschisa o portita pentru patrunderea NATO in spatiul ex-sovietic, in special al Ucrainei… Americanii nu obosesc sa repete ca nu vor ratifica tratatul FCE, atata timp cat Rusia nu se retrage din RM si Georgia. Problema in propria problema E nevoie, deci, de cautarea unei noi solutii in Transnistria. In cazul acesta, actuala conducere de la Chisinau devine o povara. Chiar daca presupunem ca Putin este lipsit de sentimentul razbunarii, nici macar el nu va putea sa treaca, nu-i vor permite anturajul si opinia publica, peste ofensa care i-a fost adusa de catre Voronin, numindu-l ocupant (nimic nu ofenseaza mai tare pe un rus, decat cuvantul “ocupant”. Numeste-l betiv, lenes, delasator, grosolan, bataus, necivilizat etc., dar nu-i spune ca pretentiile lui mesianice, toata “enigma” si “misterul” sufletului sau se reduc la patima nepotolita nici pana azi de a pune stapanire pe teritorii si bogatii straine. Rusul vrea sa fie considerat deosebit, superior celorlalti cuceritori manati de instincte razboinice, el nu ocupa, el “elibereaza”, “alipeste”, “ia sub protectie” etc. Sa ne amintim ca, nu chiar atat de demult, folosirea epitetului de “ocupant” la adresa Rusiei si a URSS echivala cu un delict penal care… se trata in psihiatrii…). Sa plece de doua ori Daca Moscova nu se poate baza pe o formatiune proruseasca de tipul “Patria-Rodina” sau “Ravnoparavie”, e firesc sa se adreseze uneia care cel putin nu este antiruseasca, cu sanse de castig, si, astfel, ajunge la Blocul “Moldova Democrata”. Fara sprijinul Occidentului insa, Voronin nu poate fi invins, dupa cum nu poate fi invins numai de Occident, fara sprijinul Moscovei. Concentrand in mana sa toate parghiile puterii, sistemul judiciar, aproape toate mass-media audiovizuale, resursele administrative, reinstaurand sistemul sovietic de relatii sociale si politice, creand ONG-uri de buzunar, mituind copios alegatorii, Voronin rade de opozitia razletita, dezorganizata, fara acces minim la mass-media, el se joaca cu ea ca mata cu soarecele, o hartuieste, o dezbina prin operatiuni kaghebiste (cititi, de exemplu, scenariul securist de intimidare si corupere a adeptilor Istoriei Romanilor, tiparit in Ziarul de Garda, in noiembrie 2004). El rade si de Occident, curtandu-l ca pe o doamna batrana, care poate fi sedusa cu vorbe dulci, dandu-le drept fapte. Ca Occidentul, nerabdator, sa poata discuta cu Rusia o noua solutie a problemei transnistrene (prima solutie comuna a fost cea a federalizarii, sub egida OSCE, anuntata in 2002, la Kiev), e nevoie de o noua conducere in RM. Voronin trebuie sa plece. Bush si Putin vor aborda problema transistreana la intalnirea din 22 februarie, la Bratislava, si e de presupus ca nu vor avea divergente la acest capitol. Iar daca mai punem la socoteala ca Voronin e facut din acelasi aluat ca si Lukasenko…, el trebuie sa plece de doua ori in acelasi timp. Raspunsul corect Pe cine sa mizeze Occidentul? Pe PPCD? PPCD, de unul singur, nu poate invinge comunistii, chiar daca isi tripleaza alegatorii (ceea ce, dupa intrarea lui Andrei Ivantoc in alegeri ca “independent”, devine si mai problematic). Formatiunea cu cele mai mari sanse de victorie este, daca judecam dupa rezultatele alegerilor locale (dar cum altfel sa judecam?), acelasi BMD. Dar si BMD va avea nevoie de PPCD, pentru a forma o majoritate parlamentara. Asa ca la intrebarea pe cine mizeaza Occidentul, pe Urechean sau Rosca, raspunsul corect ar fi (din punctul nostru de vedere, fireste): nici pe unul, nici pe altul, ci pe BMD si PPCD, pe conlucrarea lor in viitorul parlament. Cine e ca Iuscenko? In mod paradoxal, punctul vulnerabil al lui Rosca e chiar punctul lui forte: perseverenta, cinismul si inversunarea. El doreste atat de mult sa reuseasca, bate cu atata incrancenare si rautate, cu atat nesabuinta in aliatii-concurenti, incat nu observa ca-i sperie, ca-i oripileaza pe o parte din simpatizantii sai. El e tipul de politician care vrea “dragoste cu de-a sila”. Desi flutura steagul UE, standardele de campanie electorala in PPCD nici pe departe nu sunt cele occidentale. Ziarul lui Rosca difuzeaza “stiri” al caror continut, daca nu este supt din deget, poate fi obtinut doar prin intermediul SIS-ului sau FSB-ului rusesc, asa incat nu Urechean, pe care il invinuieste de relatii cu Rusia, ci Rosca insusi pare sa aiba acces nelimitat la informatia operativa a Ambasadei Ruse si a serviciilor secrete de acolo. In ce priveste SIS-ul, acesta pare sa-i raporteze direct lui Rosca, inainte de a-i raporta lui Voronin. Asta nu inseamna ca criticile PPCD la adresa lui Urechean sunt intotdeauna nefondate si inutile. Insa, oricum ai da, Rosca nu este un Iuscenko, macar si prin aceea ca el nu poate uni sub steaguri portocalii mai toate fortele de opozitie. Dar Rosca poate fi un Saakasvili care sa ridice opozitia, in cazul in care alegerile vor fi fraudate. Nici Urechean nu este Iuscenko Urechean poate conveni mai mult si Moscovei, si Occidentului (lucrul acesta l-a declarat, duminica trecuta, analistul rus Vitali Portnikov, intr-o emisiune la “Europa Libera”). El e mai aproape de modelul Iuscenko decat Rosca, prin faptul ca a adunat in jurul sau mai multe partide de opozitie, desi, ca personaj, e mai putin dinamic, mai putin volubil… Urechean nu are probleme cu Occidentul si, cu atat mai mult, nu sufera de romanofobie, ca Voronin, daca e sa judecam dupa fapte (imi vin imediat in minte McDonalds-urile, Skodele si bibliotecile romanesti deschise in Chisinau, dar nu numai). Nici antirus nu este. Trebuie sa-i recunoastem anumite calitati pragmatice si faptul ca a reusit sa fie primar al tuturor, si al majoritatii, si al minoritatilor din municipiul Chisinau. El, spre deosebire de Voronin, nu i-a impartit pe intelectuali sau veteranii de razboi in “ai nostri” si ”ai vostri”, se intalneste si cu unii, si cu altii. Ceea ce e europeneste. Avantajul lui fata de Voronin si chiar fata de Rosca e relatia buna cu intelectualitatea, inclusiv scriitorii. El nu va anula cu certitudine proiectul de integrare europeana (nici nu va putea, deoarece presedintele RM nu are asemenea prerogative), dar nu se va certa nici cu Rusia. “Balauri” si “soparle” Din pacate, lista BMD nu entuziasmeaza. Dar in cazul in care alegatorului i se pare inacceptabil “raul mai mic” reprezentat de BMD, poate vota “raul mai mic” reprezentat de PPCD, in a carui lista lipsesc “nume odioase” pentru unele categorii de alegatori (sau “balauri”, dupa cum s-a exprimat Corneliu Ciurea, de pe lista BMD), in schimb sunt prezente nume de persoane al caror singur “merit” e ca nu s-au remarcat prin nimic (le-am putea spune “soparle”, ca sa ramanem la specia reptilelor). Din cauza “geloziei” PPCD-ului fata de BMD, a eforturilor nu intotdeauna corecte de a rupe o bucata cat mai mare din turta electorala comuna, are de suferit mesajul anticomunist, caruia ii lipseste nu numai claritatea, ci si vigoarea necesara. In lupta impotriva comunistilor PPCD da dovada de mai putina energie si ingeniozitate, decat in lupta impotriva BMD. Astfel, alegatorul ar putea fi impins spre lehamitea de altadata. Lui nu i se spune ca regimul comunist din RM e singurul din Europa si cu el nu avem nici un viitor. El e batut la cap sa nu voteze BMD. Pe de alta parte, bemedistii insista, dintr-o ambitie dogmatica, dintr-un orgoliu diletant, sa emita mesaje “pozitive”, sa se bata cu comunistii pe terenul salariilor viitoare. “In Europa cu o noua guvernare!” – spun ei. “Si de ce, ma rog?”- se intreaba mos Gheorghe. Raspunsul insa trebuie cautat mult si bine, rascolind prin gramada de cifre a programului electoral al BMD. O randunica Cum ramane insa cu PSDM? se vor intreba simpatizantii acestui partid. Nu avem nimic impotriva PSDM. Sondajul din noiembrie 2004, efectuat de Baltic Survays, pare sa-i fie favorabil. Totusi, cu o singura randunica nu se face primavara. Mai e nevoie de sondaje repetate care sa confirme sansa social-democratilor, ca sa putem fi siguri, in masura in care lucrul acesta e posibil, ca votul acordat lor nu va fi pierdut.
0