Basarabia, 2005: eu cu cine votez?

Lupta electorala in Republica Moldova, in perspectiva alegerilor parlamentare din 6 martie, are mai multe dileme si presiuni, pe care un cetatean conectat la fluxul evenimentelor nu poate evita sa si le asume. Prima si cea mai covarsitoare dintre acesta are iz de Caragiale: "eu pentru cine votez?" In ultimul timp, numerosi intelectuali de la Chisinau mi-au marturisit ca, pentru prima data in ultimul deceniu, resimt dificultati serioase in a recomanda un partid sau altul unor interlocutori mai putin versati, care le-au solicitat opinia. Lipsa de credibilitate a actualilor protagonisti din zona "democrata" a scenei politice basarabene este mai mare ca niciodata. Opozitia nu a reusit nici de aceasta data sa apara ca o forta unita si solidara, care sa atraga votul unanim al electoratului anticomunist, desi exemplele din Georgia, Ucraina si Romania ar fi trebuit sa reprezinte o puternica sursa de inspiratie. Un alt factor perturbator il constituie traseul neunivoc al Partidului Comunist. Situatia economica relativ stabila, reorientarea lui Voronin in sfera politicii externe de la "Axa Rusia-Belarus" spre Uniunea Europeana si condamnarea explicita a prezentei militare rusesti in Transnistria - cum n-au indraznit s-o faca in mandatele anterioare o seama de asa-zisi politicieni democrati care azi denunta abuzurile comunistilor - au tulburat obisnuitele departajari stanga-dreapta, pro-rusi/pro-romani, Est si Vest in Basarabia. Exista in acest moment o disponibilitate certa pentru schimbare in sanul unei importante parti a electoratului, care resimte rusinea de a avea la carma in Republica Moldova un Partid Comunist, in timp ce lumea din jur, la est si la vest, s-a pus in miscare, insa aceasta energie nu-si afla, din nefericire, un debuseu pe masura, pentru ca in spatele ofertelor generoase din talciocul politic basarabean nu gasesti oameni demni de increderea votului tau, vot pe care nu vrei sa-l pierzi. De mult nu mai ai sentimente (le-ai irosit in 14 ani de necontenite deziluzii!), iti doresti o alegere bazata exclusiv pe calcul rece si tocmai o asemenea optiune pragmatica ti se refuza. Urmaresti pe scena politica aceeasi "piesa", cu figuranti cunoscuti si uzati, pe care nici macar o mare ananghie nationala nu-i mai poate forta sa imprastie norii de intoxicare si dezinformare ce-au inundat spatiul public, asumandu-si niste responsabilitati. Confuziile incurajeaza absenteismul in randurile alegatorilor exigenti, intrucat dincolo de sloganuri nu se intrezaresc decat afaceri de partid, iar interesul national este invocat numai in plan retoric, nu si in cel al faptelor. Aceasta stare de contemplativitate placida a celor care nu vor totusi sa fie trasi pe sfoara pe 6 martie poate fi depasita doar prin actiuni concrete. E momentul ca societatea civila din Basarabia, care are atatea de reprosat concurentilor electorali, sa faca un pas inainte si sa-si asume la randul sau invatamintele recentelor alegeri dintr-o serie de tari foste comuniste. Acolo organizatii civice ca "Otpor" in Serbia, "Kmara" la Tbilisi sau "Pora" la Kiev, s-au concentrat pe mobilizarea electoratului impotriva unor "sisteme ticalosite", vorba presedintelui Basescu, obligand partidele din Opozitie sa actioneze coordonat si eficient, ca sa obtina in cele din urma rasturnarile de regim cunoscute. Si in Moldova societatea civila are multe de facut. De exemplu, sa pledeze pentru un acces echitabil in mass-media electronice pentru toti actorii politici, mai ales ca exista un apel al lui Voronin in acest sens, care poate fi invocat ca argument-forte, dincolo de miza propagandistica a intentiei prezidentiale. Remarcam deja in aceasta ordine de idei actiunea de monitorizare a posturilor nationale de Radio si Televiziune, girata de Coalitia pentru Alegeri Libere si Corecte, care a produs cateva rapoarte cu ecouri in opinia publica, dar ignorate, pana una-alta, de autoritati. O alta initiativa salutara, promovata de un sir de institutii sociologice independente, este organizarea asa-numitelor exit-poll-uri, practicate peste tot in lumea civilizata. Acest tip de sondaje, efectuat la iesirea alegatorilor din sectiile de vot, ofera o prima estimare a rezultatelor scrutinului, apropiata, de regula, de rezultatele finale. Livrand un termen de comparatie credibil, exit-poll-urile in Moldova ar putea preveni comiterea unor falsificari la numararea voturilor. La fel de urgent ar fi un demers de felul "campaniei pentru un parlament curat", initiata de un sir de organizatii civice din Romania. Pe listele unor partide din Opozitia basarabeana s-au strecurat destule nume compromise in trecutele guvernari - nomenclaturisti cu moralitatea subtire, dar cu punga groasa. Acestia trebuie fortati sa se retraga. De asemenea, va fi nevoie de mobilizarea a cat mai multi observatori locali la sectiile de vot. S-a vazut cat de decisiv a fost avizul unei organizatii ca "Pro Democratia" in ce priveste legitimitatea procesului electoral in Romania, atunci cand Cristian Parvulescu, presedintele acesteia, a fost rugat chiar de guvernul PSD si de unele ambasade occidentale sa nu-si suspende actiunea de monitorizare in turul 2 al alegerilor prezidentiale, ca urmare a suspiciunilor de frauda pe care le-a invocat dupa 28 noiembrie. Semnalul de alarma tras de "Pro Democratia" si protestele energice ale Opozitiei i-au obligat pe guvernanti sa desfasoare alegerile din 12 decembrie in conditii mult mai decente - adica sa excluda "turismul electoral" si manipularile prin listele de vot suplimentare - fapt ce a permis victoria candidatului Aliantei Dreptate si Adevar in batalia inegala pentru fotoliul de presedinte. Orice putere politica poate face din noi exact ceea ce ii permitem noi insine sa faca. O societate e libera in masura in care are vointa sa-si apere demnitatea si dreptul de a nu fi mintita. Personal nu cred va vom asista la un miracol pe 6 martie. Nevoia de schimbare in Moldova este disipata pe un spectru mult mai larg de interpretari si de optiuni contradictorii decat a fost cazul in Ucraina si in Romania. Insa viitoarele alegeri pot oferi societatii civile un certificat de maturitate si ar putea inaugura declinul dezmatului politicianist.