Comentariu lui Ilascu pe marginea deciziei CEDO
Ilaşcu despre culpa lui Voronin “R. Moldova a fost găsită vinovată de violarea drepturilor omului începând cu luna mai 2001, adică de când comuniştii sunt la putere. Moldova trebuie să achite 12.000 de euro, banii contribuabililor, numai pentru o declaraţie iresponsabilă a preşedintelui Vladimir Voronin, care, în mai 2001, m-a învinuit în public că, din cauza refuzului de a-mi retrage cererea de la CEDO, colegii mei stau şi vor mai sta încă mult timp în puşcărie la Tiraspol. Consider că preşedintele ar trebui să verse 12.000 de euro în bugetul de stat al R. Moldova sau să dea din buzunarul său câte 3.000 de euro fiecărui petiţionar. Un şef de stat trebuie să cântărească orice cuvânt, dar să nu arunce învinuiri tăioase la întâmplare.” Ilaşcu despre indiferenţa statului moldav “După 2001, RM trebuia să întreprindă măsuri concrete în vederea eliberării din prizonierat a camarazilor mei. Din păcate, RM nu a făcut nimic, dar absolut nimic în acest sens. Federaţia Rusă chiar a depus un document la CEDO în care specifica că nu înţelege de ce este învinuită, dacă Moldova nu i s-a adresat niciodată oficial de a-i pune în libertate pe membrii grupului Ilaşcu. Dacă statul moldav ar fi făcut un demers în acest sens, atunci Rusia ar fi influenţat autorităţile de la Tiraspol şi i-ar fi eliberat.” Ilaşcu despre războiul moldo-rus “CEDO a notificat că responsabilă de toate atrocităţile, încălcările drepturilor omului, crimele de pe teritoriul Transnistriei şi oraşului Tighina este anume Federaţia Rusă. Curtea a confirmat că autoproclamata rmn a fost creată cu susţinerea directă militară, economică, financiară, politică a Rusiei. Regimul criminal de la Tiraspol a avut posibilitatea să supravieţuiască numai graţie Federaţiei Ruse. Astfel s-a stabilit că controlul de facto asupra teritoriilor din stânga Nistrului îi aparţine Rusiei.” (…) “Prin decizia CEDO s-a pus punctul pe “i” în aşa-zisul conflict militar între cele două maluri ale Nistrului. În 1992, nu a fost un conflict militar, ci un război de agresiune a FR asupra tânărului stat independent R. Moldova. Scopul conflagraţiei era de a menţine sfera de influenţă a Rusiei în acest teritoriu şi de a nu “permite” reunificarea Moldovei cu România. Deci, în hotărâre se vorbeşte despre războiul moldo-rus din 1992.” Ilaşcu şi Nagacevschi despre reglementarea crizei transnistrene “Rusia nu are nici dreptul juridic şi nici dreptul moral să deţină statutul de mediator şi de pacificator în cadrul unui conflict pe care l-a provocat şi pe care îl gestionează până în prezent. Actuala guvernare trebuie să ceară modificarea formatului negociatorilor, ce urmează a fi negociat între părţile implicate – R. Moldova şi Federaţia Rusă - cu eliminarea din proces a Transnistriei, iar în calitate de garanţi, mediatori şi/sau pacificatori ar trebui să fie Uniunea Europeană, SUA, România, Ucraina şi OSCE.” Ilaşcu despre condamnarea grupului Ilaşcu “Grupul Ilaşcu a fost condamnat pentru a demonstra că Frontul Popular este o mişcare teroristă prin exponenţii lui. Eu şi colegii mei nu am fost criminali, fiindcă eram în exerciţiul funcţiunii şi îndeplineam întocmai ceea ce ni se ordona de la Chişinău. M-am simţit umilit că, la 23 august 1992, ziua în care au fost eliberaţi prizonierii de război în conformitate cu acordul semnat între Mircea Snegur şi Boris Elţîn, care prevede schimbarea prizonierilor după principiul “toţi la toţi”, grupul Ilaşcu a fost abandonat în Tiraspol de către Mircea Snegur, Andrei Sangheli şi Vasile Calmoi. De ce au făcut-o? La mijloc sunt interese politice şi de ordin personal. Dar la acest subiect vom reveni cu altă ocazie.” Ilaşcu despre despăgubirile de război “R. Moldova a avut de păgubit enorm în urma acestui război. Au murit pe câmpul de luptă 1.200 de moldoveni, iar Transnistria a pierdut 5.400 de oameni. În Tighina şi astăzi se găsesc câteva congelatoare ticsite cu cadavre, care nu sunt căutate de nimeni. Pentru toate aceste atrocităţi cineva trebuie să plătească. O administraţie care se respectă, după decizia CEDO, va intenta la Tribunalul Internaţional de la Haga un proces împotriva Rusiei prin care va cere plata pagubelor de război. Pierderile, potrivit diferitor experţi, variază între 3 şi 12 mlrd de dolari. Câştigul în proces este asigurat şi, dacă guvernanţii de astăzi nu vor face acest pas, atunci vor fi amendaţi de popor la alegerile din martie.” Ilaşcu despre ministrul Stratan “RM nu a făcut încă o declaraţie oficială privind decizia CEDO fiindcă urmează să se consulte cu Moscova. De ce credeţi că ministrul de Externe Andrei Stratan a mers la Moscova? Dar sper că domnul Stratan, fiind un politician tânăr, nu va accepta să facă jocul Rusiei şi îşi va da demisia în semn de protest. Dacă nu – cu laşii nu avem ce vorbi.” Ilaşcu despre liberate “Eu nu am fost eliberat, nu am fost graţiat, ci pur şi simplu transferat din închisoarea din Tiraspol către autorităţile de drept din RM. În aşa-zisul decret al lui Smirnov se spunea că “condamnatul la moarte Ilie Ilaşcu este transmis organelor de drept din RM”. Deci sentinţa a rămas în vigoare pe teritoriul Transnistriei. Cine m-a eliberat? Împrejurările politice. Devenisem deja senator român, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, astfel organismele internaţionale, inclusiv NATO, UE, au făcut presiuni enorme asupra Rusiei în vederea eliberării mele. Ruşii aveau o imagine foarte proastă din cauza războiului cecen şi Vladimir Putin cred că n-a mai dorit ca “graţie” unui oarecare Ilaşcu să aibă noi probleme de imagine. La 13 aprilie 2001, Putin i-a dat ordin lui Smirnov să-i elibereze pe toţi membrii grupului Ilaşcu. Începând cu acea zi, ministrul Securităţii rmn, Vadim Şevţov, şi demnitarul moldovean Vasile Sturza m-au tot vizitat timp de o săptămână în celulă, insistând să semnez ordinul de graţiere. De ce trebuia să recunosc ceea ce nu am făcut? Atunci ei au refuzat să mă pună în liberate. Însă, la 4 mai 2001, Ion Iliescu l-a sunat pe Putin, anunţându-l că autorităţile transnistrene nu i-au eliberat senatorul. Ce s-a întâmplat după aia - nu ştiu. Dar a doua zi am fost transferat în Chişinău.” Nagacevschi despre eliberarea lui Petrov-Popa şi Ivanţoc “Am pregătit o scrisoare către conducerea R. Moldova prin care cerem să se adreseze imediat autorităţilor FR şi să solicite eliberarea imediată şi necondiţionată a lui Petrov-Popa şi Ivanţoc. În declaraţia sa, ministrul rus de Externe spune că Rusia nu va putea executa hotărârea privind eliberarea celorlalţi doi deţinuţi, deoarece aceasta ar însemna imixtiunea în treburile interne ale R. Moldova. Noi am propus autorităţilor naţionale să se adreseze cu un demers la FR şi să le spună că le permite să se implice în treburile interne ale RM în problema dată.” Nagacevschi despre aberaţiile Rusiei “În paragraful 28, Hotărârea CEDO constată că în R. Moldova se vorbeşte limba română, şi nu limba moldovenească. În hotărârea separată a judecătorului Kovler, reprezentantul Federaţiei Ruse, scrie că îi pare rău că Curtea şi-a permis să se pronunţe asupra unui subiect atât de sensibil ca limba vorbită pe teritoriul RM. El mai susţine că RM a fost creată prin detaşarea de la Ungaria, iar în 1918 a fost agresată şi cucerită de către România…” Ilaşcu despre drepturile victimelor războiului moldo-rus “Îi îndemn pe toţi cei care au avut de suferit în urma războiului din 1992 să se adreseze în instanţele de judecată naţionale, după care, dacă nu li se va face dreptate, la CEDO. Prevederile hotărârii Curţii în cazul “Ilaşcu şi alţii vs R. Moldova şi Federaţia Rusă” va asigura câştigul de cauză în toate aceste procese.”