Necunoscutul Arghezi

Pe langa textele obisnuite, iata o peziutsa care sa va schimbe impresia despre Arghezi. Duhovniceasca Ce noapte groasa, ce noapte grea! A batut in fundul lumii cineva. E cineva sau, poate, mi se pare. Cine umbla fara lumina, Fara luna, fara lumanare Si s-a lovit de plopii din gradina? Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas, Ca un suflet de pripas? Cine-i acolo? Raspunde! de unde vii si ai intrat pe unde? Tu esti, mama? Mi-e frica, Mama buna, mama mica! Ti s-a urat in pamant. Toti nu mai sunt. Toti au plecat, de cand ai plecat. Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat, Toti au murit de tot. Si Grivei s-a invartit in bot Si a cazut. S-au starpit cucuruzii, S-au uscat busuiocul si duzii, Au zburat din stresina lunii, Si s-au pierdut randunelele, lastunii. Stiubeile-s pustii, Plopii-s caramizii, S-au povarnit paretii. A putrezit ograda... Ei! cine strabatu livada Si cine s-a oprit? Ce vrei? Cine esti, De vii mut si nevazut ca-n povesti? Aici nu mai sta nimeni De douazeci de ani... Eu sunt risipit printre spini si bolovani... Au murit si numarul din poarta Si clopotul si lacatul si cheia. S-ar putea sa fie Cine-stie-Cine... Care n-a mai fost si care vine Si se uita prin intuneric la mine Si-mi vede cugetele toate. Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate? Cine scobeste zidul cu carnea lui, Cu degetul lui ca un cui, De raspunde-n ranile mele? Cine-i pribeg si ostenit la usa? Mi-e limba aspra ca de cenusa. Nu ma mai pot duce. Mi-e sete. Deschide, vecine. UIte sange, uite slava. Uite mana, uite otrava. Am fugit de pe Cruce. Ia-ma-n brate si ascunde-ma bine.