UNDE A FOST DUMNEZEU?

UNDE A FOST DUMNEZEU?de William Edelen - 1999textul original in limba engleza la adresa web: http://www.infidels.org/library/modern/william_edelen/wherewasg Recent tornadele au bantuit Oklahoma facand ravagii de parca ar fi fost atac nuclear. Am trecut prin multe dintre ele atunci cand imi aveam domiciliul pe ’aleea tornadelor’, aceea zona a Statelor Unite afectata curent de acestea. Oamenii se intrebara atunci, cum o fac intotdeauna, ’unde a fost Dumnezeu?’ Dupa tragedia de la Littleton au pus aceeaasi intrebare, ’unde a fost Dumnezeu?’ Raspunsul este simplu. ’Dumnezeul’ lor a fost acolo unde a fost intotdeauna, ’traind’ in fantezia, imaginatia si superstitiile mintii umane. Acest ’Dumnezeu’ despre care se intreaba, este un ’Dumnezeu’ care a fost creat de catre noi ca imagine a noastra in oglinda. Un ’Dumnezeu’ antropomorfic care traieste undeva ’acolo sus’ si actioneaza ca un ucigas cu simbrie, ucigandu-i pe unii, crutandu-i pe altii. Auzi oameni spunand: ’M-am rugat cand am vazut-o venind si Dumnezeu m-a auzit si m-a salvat.’ Evident daca ’Dumnezeu’ a salvat pe unii, acelasi ’Dumnezeu’ i-a macelarit brutal pe alte sute de indivizi. Poti sa-ti imaginezi aroganta unei persoane care zice: ’Dumnezeu m-a scapat in timp ce a omorat-o pe Maria de peste drum’? Si dupa asta ceea ce urmeaza intotdeauna este cliseul patetic si tragic al clerului care zice ’Dumnezeu a auzit rugaciunea ta, dar raspunsul lui a fost NU.’ Ce insulta nerusinata la adresa inteligentei omenesti !Presupunand ca avem de-a face cu un creier care functioneaza. Albert Einstein a inteles aceasta problema: ’Invatatorii de religie trebuie sa aiba statura morala si taria de caracter sa renunte la doctrina arhaica a Dumnezeului personal, sa abandoneze aceasta sursa a fricii care a pus imense puteri in mana clerului si preotimii. Aceasta doctrina nu numai ca este total scandaloasa ci si fatala si a adus incalculabile prejudicii progresului spiritului uman.’ FRICA este parintele religiei, superstitiei, bigotismului si cruzimii. Stramosii nostrii primitivi au fost infricosati de fortele dezlantuite ale naturii. Tunetele si cutremurele ii inspaimantau. Se intrebara ’de ce?’ si au presupus ca spiritele animau vantul, furtuna si animalele. Au cautat sa castige cumva favorurile acestor forte supranaturale. Astazi in traditita noastra drept-credincioasa a Iudeo-Crestinismului inca mai suntem tarati de aceste reziduuri ale imaginatiei superstitioase si arhaice a primitivilor din vremuri de mult apuse. Astazi, orice religie care se incapataneaza sa ramana adepta unei teologii traditionale aflata intr-o contadictie fara speranta cu cunoasterea stiintifica a unui ev luminat, va fi condamnata sa se coboare din ce in ce mai adanc in balta murdara a superstitiei stagnante si a falimentului spiritual. ’Dumnezeu nu se afla in afara niciunui lucru din lumea asta’ este scris in Kabbalah ebraica. Buckminster Fuller a exprimat-o perfect: ’Dumnezeu este un verb nu un substantiv.’ Ca verb, Dumnezeu devine numai un simbol al Misterului sacru, al acestei Realitati care curge prin Univers, prin mine si prin tine. Pentru acest Mister ce ne strange pe toti inlauntrul aceleeasi totalitati, folosim simbolul ’Dumnezeu’, nu ca pe ceva ’sus acolo’ care asculta miliardele de cereri si rugaminti contradictorii si haotice, ci ca un cuvant care sa reprezinte infiorarea in fata splendorii si grandorii universului.’Sa ramai uimit si infiorat in fata acestui Mister’ scria Einstein, ’este totuna cu a deveni matur din punct de vedere spiritual.’