De ce ne simțim uneori goi, chiar și când avem tot?

De ce ajungem să ne simțim „goi” chiar și atunci când aparent avem tot?

Am observat un lucru la mine și la mulți oameni din jur: uneori, chiar când „pe hârtie” totul e ok — ai muncă, ai planuri, ai oameni prin preajmă — apare o stare ciudată. Nu e neapărat tristețe. E mai degrabă un gol. Un fel de întrebare tăcută care vine din interior: „Și… asta e tot?”

La început, mulți încercăm să „reparăm” golul cu lucruri rapide: mai mult scroll, mai multă muncă, mai multă distragere, mai multe cumpărături, mai multe ieșiri. Funcționează pe moment, dar senzația revine. Uneori și mai puternic.

În timp, am ajuns la ideea că golul nu apare pentru că nu avem destule lucruri, ci pentru că ne lipsește sensul. Și sensul, paradoxal, nu vine din ce aduni, ci din ce construiești în tine și în relațiile tale.

1) Când trăiești pe pilot automat, timpul trece… dar tu nu ești acolo

Mulți dintre noi trăim zile întregi în același ritm: trezit, muncă, drumuri, griji, oboseală, somn. Și, fără să ne dăm seama, devine un „film” repetat. Problema nu e rutina în sine, ci faptul că nu mai simțim nimic cu adevărat. Emoțiile devin rare, iar bucuria devine ceva ce „ar trebui” să apară, nu ceva real.

De asta unii ajung să caute senzații puternice doar ca să simtă că trăiesc: schimbări bruște, decizii impulsive, relații complicate, dramă. Dar, de cele mai multe ori, nu asta lipsește.

2) Sensul nu este o idee mare. Este o direcție mică, repetată

Mulți cred că sensul vieții trebuie să fie ceva uriaș: „misiune”, „chemare”, „scop”. În realitate, pentru majoritatea, sensul apare din lucruri simple:

• să fii de folos cuiva;
• să construiești o relație sănătoasă;
• să ai grijă de tine;
• să înveți ceva nou;
• să lași în urmă mai mult bine decât stres.

Nu sună spectaculos, dar este real. Și funcționează.

3) Micile gesturi chiar schimbă ceva (mai mult decât credem)

Într-o zi, cineva mi-a spus: „Nu știu ce să fac ca să mă simt mai bine.” Și am realizat că, de multe ori, nu ai nevoie de un „sfat genial”. Ai nevoie să simți că nu ești singur.

Uneori, un gest simplu poate aduce lumină într-o zi grea. Un mesaj sincer. O vizită. O discuție. Sau chiar o mică surpriză care spune: „M-am gândit la tine.”

De exemplu, am văzut situații când oamenii, mai ales cei plecați peste hotare, încearcă să rămână aproape de familie prin gesturi mici, dar reale. Un buchet trimis acasă poate părea „banal”, însă în realitate transmite ceva mult mai profund: prezență, grijă, conexiune.

Dacă cineva are nevoie de așa ceva în Chișinău, există variante simple de livrare flori care te ajută să faci gestul fără să complici totul. (Nu ca reclamă, doar ca idee practică pentru cei care au familie aici și sunt la distanță.)

4) Când te simți gol, poate nu ești „stricat”. Poate ești doar obosit

Uneori, golul vine din epuizare. Din lipsă de somn. Din stres constant. Din faptul că stai prea mult timp în tensiune. Și atunci, mintea începe să pună întrebări existențiale, nu pentru că ai o problemă filozofică, ci pentru că ai un corp și un psihic obosit.

De aceea, uneori, primul pas spre „sens” poate fi surprinzător de simplu:

• somn mai bun;
• mai puțin telefon seara;
• mișcare;
• mâncare mai ok;
• o discuție sinceră cu cineva apropiat;
• pauze reale.

5) Întrebarea care schimbă tot: „Ce pot face azi ca să fie puțin mai bine?”

Nu „ce fac cu viața mea” (prea mare, prea greu), ci ce fac azi. Un pas mic, dar real. O decizie mică, dar bună.

De multe ori, sensul nu vine ca revelație. Vine ca obicei. Ca direcție. Ca modul în care alegi să fii om, zi după zi.

Voi cum vedeți?

V-ați simțit vreodată „goi” fără un motiv clar? Ce v-a ajutat: o schimbare mare, o perioadă de odihnă, oamenii din jur, sau ceva complet diferit?