Dodon sau Voronin, cu capul plecat în fața unui monument dedicat Unirii

La fiecare sărbătoare oficială demnitarii de la Chișinău își pleacă capul, îndoaie un genunchi și depun cu pioșenie flori la un monument vestit din centrul Capitalei. Locul este cât se poate de cunoscut atât de vârstnici, cât și de tineri: statuia lui Ștefan cel Mare de pe bulevardul cu același nume. Puțini mai sunt cei care cunosc în ce împrejurări a apărut statuia lui Ștefan cel Mare în Chișinău.

Istoricul Ion Varta a relatat pentru moldNova.eu cum a ajuns monumentul lui Ștefan cel Mare în centrul Capitalei. Povestea monumentului începe în 1923, când sculptorul Alexandru Plămădeală este îndemnat de guvernarea de la București să execute o reprezentare a domnitorului Ștefan cel Mare, statuie ce urma să fie inaugurată când se vor sărbători 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România, în 1928.

De altfel, manifestările organizate cu ocazia celor 10 de ani la Unirea din 1918, au fost marcate cu mare fast la Chișinău. Presa vremii imortalizând momentele în ziare și reviste. O astfel de revistă, „Realitatea Ilustrată”, dedică,în numărul din 6 mai 1928, un reportaj foto în care îi surprinde pe membrii Guvernului din acea perioadă, pe țăranii care au venit la manifestație precum și defilările de sărbătoare.

Așadar, statuia lui Ștefan cel Mare a fost dezvelită în centrul Chișinăului pe 29 aprilie 1928, într-o frumoasă zi de duminică. La dezvelirea bustului au fost prezenți oamenii politici ai vremii, precum prim-ministrul Vintilă Brătianu împreună cu Nicolae Iorga și Constantin Anghelescu.

„Autorul statuii lui Ștefan cel Mare a fost sculptorul Alexandru Plămădeală. Acesta era cel mai celebru și ilustru sculptor pe care l-a dat Basarabia. Momentul lui Ștefan cel Mare din Chișinău este considerat de specialiștii în domeniul cel mai bun, este o capodoperă. În perioada sovietică monumentul a fost trecut în plan secund, ca să nu-l umbrească cumva pe liderul proletariatului, pe Lenin. Abia după implozia Uniunii Sovietice s-a revenit la normalitate și sculptura marelui nostru înaintaș, Ștefan cel Mare a fost adusă în prim-plan.” Ion Varta, istoric.

În perioada sovietică politica de la Moscova era să-l prezinte pe Ștefan cel Mare ca „un exploatator al țărănimii muncitoare” care punea „contribuabilii la grele corvezi”. Mai mult, istoricul zice că era prezentat ca Ștefan al III-lea tocmai pentru ca moldovenii să nu aibă o frumoasă recunoștință pentru domnitor. Acesta subliniază că totuși „sovieticii nu puteau să elimine statuia domnitorului din peisajul urbanistic, deoarece ar fi fost prea de tot și este o operă de artă formidabilă”.

Istoricul ne-a explicat că vestimentația lui Ștefan cel Mare reflectă fidel epoca, chipul coincide cu modul în care arăta Ștefan cel Mare, deoarece se cunoaște că Alexandru Plămădeală s-a inspirat dintr-o pictură data cu anul 1474.

În prezent statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău este locul preferat de pelerinaj pentru demnitarii care ajung în cele mai înalte poziții în stat. Chiar dacă monumentul a fost instalat pentru a celebra Unirea, deseori politicienii de astăzi, bunăoară actualul președinte Igor Dodon, sau fostul șef de stat Vladimir Voronin,  se întrec în discursuri anti-unioniste, chiar lânga statuia domnitorului.