Care este diferența dintre bomba cu hidrogen și bomba atomică
Coreea de Nord a anunțat duminică dimineaţă că a testat cu succes o nouă bombă cu hidrogen, proiectată tocmai pentru a fi ataşată de noile rachete balistice intercontinentale testate în ultimele luni de către Phenian. În acest sens, televiziunea de stat a anunţat că detonarea unei bombe cu hidrogen a fost ordonată de liderul Kim Jong-un şi s-a dovedit un „succes complet”, fiind vorba de un pas „semnificativ” în completarea programului nuclear al Coreei de Nord.
Sunt două mari diferențe între bomba cu hidrogen și bomba atomică, atât în ceea ce priveşte detaliile tehnice cât şi puterea de distrugere.
Principala diferență între cele două bombe constă în procesul de fuziune (caracteristic pentru bomba atomică) şi cel de fisiune (caracteristic bombei cu hidrogen).
De exemplu, cele două bombe atomice care au fost lansate în 1945 asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki au fost pe bază de uraniu, respectiv plutoniu.
Bomba cu hidrogen este o altfel de invenţie, mult mai distructivă. Poate fi chiar de 1.000 de ori mai puternică decât cele două bombe atomice.
Bombele atomice se bazează pe fisiune, adică pe dezintegrarea atomilor, care cauzează eliberarea unei mari cantităţi de energie.
În cazul bombelor cu hidrogen, mecanismul e mai complex. Include un dispozitiv îmbunătăţit de bombă atomică care joacă rolul de explozibil pentru miezul cu deuteriu (izotop de hidrogen cu masa dublă faţă de hidrogenul normal). În acest caz însă, nu este suflul bombei care cauzează procesul de fuziune, ci emisiile de radiaţii care călătoresc cu viteza luminii, care duc la contopirea izotopilor de hidrogen, eliberând o cantitate mult mai mare de energie ca bomba atomică tradiţională.
Cea mai mare bombă cu hidrogen care a fost lansată a aparținut Uniunii Sovietice. Denumită „bomba Tsar”, a fost detonată în octombrie 1961 și de atunci a rămas cea mai mare bombă nucleară care a fost testată. A fost construită într-un singur exemplar, pentru a demonstra capabilitățile în Războiul Rece. Proiectul inițial prevedea o putere echivalentă de 100 megatone TNT, redusă mai apoi la 50 megatone, pentru limitarea contaminării radioactive.
Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 kilometri, iar lumina exploziei a fost atât de puternică încât a fost văzută de la 1000 kilometri distanță. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălțime și a avut un diametru de 30–40 km. Toate clădirile din Severnîi, oraș aflat la 55 de kilometri, au fost distruse. Explozia a putut fi văzută și simțită până în Finlanda.
Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.