Confesiunile unui narcoman. A fost un chirurg cu renume, dar drogurile i-au distrus cariera şi viaţa

A fost cândva un chirurg cu renume într-o clinică privată din Capitală. Astăzi a ajuns la mila celor care l-au cunoscut odată OM. Foarte slab, aproape schelet, ochii roșii și cu o ușoară agitație atunci când își amintește prin ce i-a fost dat și îi mai este dat să treacă. Din cauza problemelor în familie, soţia, medic și ea de meserie, l-a părăsit.

Prima doză de marijuană

Dacă în ziua de azi să faci rost de vreun drog este destul de uşor, acum 10-15 ani era mult mai greu şi o puteau face mai cu uşurinţă cei cu bani. Printre aceştia s-a aflat şi Adrian M.

Avea 35 de ani împliniţi când, într-o seară, aşa cum obişnuia des să o facă, a mers cu amicii într-un cazinou. Şi pentru ca adrenalina să fie la maximum, a încercat o doză de marijuană. Inițial, a făcut-o din curiozitate, după care a înțeles că a devenit dependent. „Ce să spun, pentru câteva ore m-am simțit destul de bine și eram fericit, doar că atunci nu-ți dai seama că această fericire este doar pe moment. Ni se părea o distracție pură. Am uitat atunci de familie, de griji și probleme, eram într-o altă lume – una a infernului, dacă m-aș întoarce acum în timp și aș fi trebuit s-o cataloghez”, ni se destăinuie Adrian.

Născut într-o familie de profesori, bărbatul a fost crescut mai mult printre cărți. Acest lucru însă nu l-a ajutat prea mult să nu cadă în mrejele drogurilor. Nici chiar părinții nu au putut să-l convingă să revină la viața normală. Știa despre consecințe și la ce urmări să se aștepte, dar era deja prea târziu ca să poată schimba ceva.

Chirurg cu renume, odată

De meserie a fost chirurg plastician la o clinică privată din Capitală. Până a ajunge să consume droguri, s-a bucurat de succes și era solicitat pentru intervenții nu doar în Republica Moldova, dar și peste hotarele ei. A ajuns să facă intervenții de succes în România, Germania, Franța. Mai mult, unii străini veneau chiar în Moldova pentru a fi operați de către Adrian. „Făceam foarte mulți bani. Reușisem să procur pentru familie un apartament destul de spațios, mașină de ultimiul răcnet și tot ce aveam nevoie. Nu îmi lipsea nimic. Asta și m-a adus unde am ajuns azi”, oftează bărbatul.

Primii pași făcuți alături de drumul pe care ar fi trebuit să meargă au fost când începuse să nu mai ia în serios meseria pe care o presta. Inițial se droga doar când mergea în clubul de noapte și cazinou. Ulterior, a simțit necesitate să-și injecteze câte o doză și pe parcursul zilei. „De la început era o doză mică, după care am început să simt necesitatea că trebuia să fie una mai puternică. Cel mai strașnic era când aceasta înceta să-și mai facă efectul. Mă simțeam oribil, aveam halucinații și nu știam ce se întâmplă cu mine. Ai senzaţia că îţi curg ochii. E ca şi cea mai cruntă răceală înmulţită cu 100. Dar nu vorbim doar de rău fizic. La mine s-a instalat şi depresia. Eşti într-o cumpănă care durează câteva zile bune. Trebuia neapărat să primesc iar o doză că altfel îmi era și mai rău”, își amintește bărbatul.

A schimbat familia și serviciul pe droguri

Partea cea mai întunecată a consumului de droguri este că a rămas acum fără familie și serviciu. Din cauză că se droga, începu să nu mai vină la serviciu. Mai mult, nu apărea nici acasă câteva săptămâni. Stătea în apartamentul unui prieten. „Îmi ziceam că voi sta aici și mă voi droga câteva zile, după care mă refac și merg să fac ceea ce trebuia. Nu era posibil, pentru că drogurile nu mă lăsau. Vorba ceea, nici puiului de șarpe nu-i doresc să treacă prin ce am trecut eu atunci. Am început să am probleme și în familie. Soția nu știa de mine zile și chiar săptămâni întregi. Era nevoită să îngrijească de una singură cei doi copii. A răbdat sărmănica 3 ani, după care a decis să divorțăm. Nu am putut să mă îmăpotrivesc, pentru că sunt vinovat. Tot din cauza drogurilor mi-am pierdut și serviciul. Nu-mi dădeam seama ce se întâplă cu mine și ce am de făcut. Am început să nu mă duc la operații, deși erau programate cu luni înainte, iar pacienții veneau de peste hotare. Atunci nu-mi păsa. Am fost iertat de câteva ori de către directorul clinicii, însă în cele din urmă a fost nevoit să mă înlăture din sala de operații. Cel mai important însă, și sunt foarte recunoscător, e că nu m-au lăsat să mă pierd, dar m-au convins, m-au impus practic să accept un tratament în acest sens”, ni se destăinuie Adrian.

Nu a ajuns să fure obiecte din casă

Nu a ajuns niciodată la stadiul în care să fure obiecte din casa părintească, dar îşi aminteşte că prietenii săi făceau asta. „Eram teribilişti. Abia după câţiva ani am început să vedem şi partea întunecată a consumului de droguri. Furau telefoane de la copiii lor, de la soție, lucruri scumpe din casă pe care le dădeau în schimbul drogurilor sau le vindeau pentru a-și cumpăra o doză”, susține tânărul.

„Ajungi să nu ai încredere în tine şi să crezi că nu poţi să faci faţă problemelor decât dacă bei sau consumi droguri. Acum îmi dau seama că mă păcăleam singur”, adaugă Adrian.

Se vindecă de drog

Pe Adrian l-am întâlnit la o biserică din Chișinău. Vine aici în fiecare zi de duminică și sărbătoare. Este locul unde își găsește liniștea și refugiul de care are nevoie cel mai mult acum, în perioada în care încearcă să se vindece de dependența de drog. Fiind de meserie medic, știe toți pașii care trebuie să-i ia pentru a se vindeca. „Voință să fie”, ne spune bărbatul.

A urmat mai multe tratamente naturiste, iar acum a ajuns la stadiul când își injectează săptămânal o doză de metadonă. Speră cu tot dinadinsul că va ajunge să scape și de asta și ar trece mai cu ușurință peste toate dacă i-ar fi alături familia pe care a pierdut-o, dar nu are încă curaj să-și ceară iertare în fața soției. Ne spune că o va face, dar atunci când va deveni acel OM care a fost odată. Știe sigur că va fi așa, pentru că muncește mult să ajungă din nou unde a fost odată. Cert este că nu va mai repeta vreodată greșelile pe care le-a făcut. „Regret foarte mult. Dacă aș fi știut ce înseamnă toate astea, m-aș fi gândit de zece ori înainte să mă apuc să le consum”, conchide Adrian.

moldnova.eu