Ilan Șor a făcut pasul decisiv. Când îl vor face Maia Sandu, Iurie Leancă, Vlad Plahotniuc și alții?

Pe unii i-a uimit pasul făcut de echipa lui Ilan Şor, Primar de Orhei, lider al Mişcării „Ravnopravie”, care a redenumit formaţiunea după numele preşedintelui ei (Partidul Şor), eu însă văd în aceasta nu doar un grăunte de logică, ci şi o mare doză de… sinceritate.

Partea logică ţine de faptul că Ilan Şor şi echipa sa încearcă să lege de imaginea partidului reuşitele pe care le are la nivel local primarul de Orhei (drumuri, infrastructură, magazine sociale etc.), încercînd să creeze impresia că, dacă a fost posibil de schimbat lucrurile în oraş, se poate de schimbat şi la nivelul întregii ţări. Mulţi spun că aceste schimbări sînt doar praf în ochi, iar criticii Primarului de Orhei nu uită să amintească în context de miliardul ce a dispărut din sistemul bancar, menţionînd că o parte din banii respectivi sînt folosiţi pentru schimbările din Orhei. Dar pe orheieni se pare că acest lucru nu prea-i deranjează atîta timp cît viaţa lor se schimbă în bine. Iar aceasta le dă motive celor din echipa lui Ilan Şor să creadă că „experimentul Orhei” poate fi extins la nivelul întregii ţării. De aia, probabil, şi s-a mers pe redenumirea Mişcării „Ravnopravie”. Timpul va arăta cîtă dreptate au avut ei cînd au făcut pasul respectiv, dar ceva logică este în aceasta.

Cît ţine de partea de sinceritate (şi aceasta mă preocupă mai mult decît partea care ţine de logică), chiar dacă e „impusă” într-un fel de argumentele menţionate mai sus, totuşi, e primul caz cînd un partid din Moldova e denumit după numele liderului său, a celui căruia i se rezervă rolul de locomotivă electorală. De fapt, nu e un secret că marea majoritate a partidelor din Moldova sînt partide ale unui singur om. Cînd cade rating-ul omului pe care se ţine tot partidul, se prăbuşeşte şi respectiva formaţiune politică. Cînd se retrage omul respectiv din politică, partidul îşi încheie activitatea. Astfel de exemple avem o mulţime – începînd de la Partidul Forţelor Democratice şi terminînd cu Alianţa „Moldova Noastră” sau cu Partidul Liberal Democrat din Moldova.

Şi astăzi majoritatea partidelor cu pondere (şi nu numai) din Moldova sînt „ale unui singur om”. E suficient să se întîmple ceva cu omul ce stă la baza unui partid (să fie discreditat, să comită careva erori politice, să se retragă din politică etc.) şi „istoria” respectivului partid se termină. Se zice că în Moldova nu s-au votat niciodată şi nici acum nu se votează doctrine politice, principii şi valori politice. Eu aş zice chiar că în Moldova, cu unele excepţii, nu se votează nici denumiri de partide, nici sigle şi nici slogane. În mare parte, se votează oamenii cu care sînt asociaţi partidele respective. În alegerile parlamentare niciodată nu auzi vorbindu-se de doctrine, niciodată nu auzi vorbindu-se de slogane, de principii şi de valori. Rareori, auzi anumite denumiri de partide şi mai rar – sigle. Dar, practic la tot pasul auzi nume de politicieni: „Eu sînt cu Plahotniuc!”, „Eu sînt cu Dodon”, „Eu sînt cu Voronin”, „Eu sînt cu Usatîi” etc. Iar aceasta încă o dată confirmă că avem partide-oameni, nu partide-echipe, partide-doctrine etc.

Dat fiind cele spuse, poate e cazul ca şi restul partidelor din Moldova să dea dovadă de sinceritate şi să-şi schimbe denumirea după numele politicienilor cu care sînt asociate şi cărora le datorează poziţia pe arena politică şi succesele lor politice. Şi politicienii vor fi mai sinceri, şi oamenilor le va fi mai uşor să se orienteze. Iar în Registrul de stat al partidelor, gestionat de Ministerul Justiţiei, ar figura: Partidul Maia, Partidul Vlad, Partidul Iura, Partidul Dorin, Partidul Renato etc. Simplu, eficient şi… sincer.

tribuna.md