Într-o regiune din Africa există un reactor nuclear vechi de peste 2 miliarde de ani

„Sistemul” a funcţionat la capacitate maximă vreme de câteva sute de mii de ani.

Deşi iniţial ne-ar fi imposibil să credem că pe Pământ ar exista un reactor nuclear vechi de peste 2 miliarde de ani, trebuie însă să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă şi să nu ne gândim că este vorba neapărat de o structură realizată de mâna umană. Obiectivul în cauză este de fapt o regiune din Gabon în care uraniul prezent în interiorul scoarţei terestre declanşează reacţii nucleare în mod natural.

„Reactorul" a fost descoperit în anul 1972, în momentul în care doi cercetători francezi au prelevat minereu de uraniu dintr-o mină aflată în regiunea Oklo, din sud-estul Gabonului. Minereul de uraniu se găseşte în natură sub trei forme (izotopi): uraniu-238 (cel mai abundent), uraniu-234 (cel mai rar) şi uraniu-235, metalul de care oamenii de ştiinţă sunt cel mai interesaţi, deoarece acesta poate susţine reacţii nucleare în lanţ.

Minereul de uraniu existent în natură este compus într-un procent de 0,720% din uraniu-235. Procentul descoperit în mina din Oklo a fost, însă, mai mic, de 0,717%. Acest lucru înseamnă că în mină lipseau circa 200 de kilograme de minereu de uraniu-235. Specialiştii spun că restul de 0,003% nu a fost furat şi nici nu a fost excavat, ci a dispărut în timpul unor reacţii de fisiune nucleară.

Iată de ce este posibil ca „reactorul nuclear" din mina din Oklo să fi putut produce energie:

În interiorul minei a existat suficient minereu de uraniu-235 pentru a putea alimenta reacţii de fisiune nucleară. Deşi procentul de 0,720% pare să fie destul de mic, specialiştii spun că acesta ar fi fost suficient pentru a pune în funcţiune, „reactorul", în urmă cu peste 2 miliarde de ani;

A existat o sursă de neutroni. În mod normal, atomul de uraniu-235 se descompune în toriu, proces în urma căruia rezultă un neutron. Acesta interacţionează cu un alt atom de uraniu-235, este declanşată reacţia de fisiune şi rezultă nu atom de uraniu-236, care este instabil. Tocmai din acest motiv, el se divizează şi formează atomi stabili, de dimensiuni mai mici, dar şi neutroni. Aceştia se îndreaptă apoi spre alţi atomi şi fac ca reacţia nucleară în lanţ să continue. 

Alimentarea „reactorului" se făcea în mod constant, prin intermediul unei surse subterane de apă. În momentul în care atomii se divizau, ei eliminau neutroni şi energie. Apa avea rolul de a încetini parcursul neutronilor, însă energia făcea ca apa să se încălzească. După un timp, apa se evapora, iar neutronii nu mai aveau cu ce să interacţioneze. Drept urmare, reacţia nucleară înceta. În cele din urmă, sursa de apă se reactiva, iar procesul era pus din nou în funcţiune. Specialiştii spun că acest ciclu al apei a continuat vreme de câteva sute de mii de ani.

În momentul de faţă, nivelul de uraniu-235 din minereul existent în mina din Oklo este foarte scăzut. Specialiştii estimează că, la un moment dat, izotopul nu va mai fi activ, iar reacţiile de fisiune nucleară nu se vor mai putea produce.

jurnal.md