3851

Postacii lui Putin: Propaganda Moscovei a luat cu asalt internetul

moscova, putin
Armata de bloggeri pro-Kremlin cunoscută şi sub numele de „trolii lui Putin” a schimbat radical şi dezbaterile din mediul virtual, comentariile acestora stârnind valuri de neîncredere în rândul publicului cititor.

Pentru corespondenţii de presă occidentali aflaţi la Moscova, existenţa „fermelor de troli” coordonate de Kremlin nu a reprezentat o surpriză prea mare. Într-o dezbatere online a ziarului The Guardian, aceştia prezintă modul în care propagandă şi contra-propagandă din Rusia s-au transformat în fenomene virale, scrie business24.ro.

„Sub fiecare articol scris pe tema implicării Rusiei în criza din Ucraina sau a realităţii politice de aici observăm de fiecare dată zeci sau sute de comentarii scrise într-o engleză semi-coerentă de către utilizatori care se semnau cu prenume englezeşti”, rememorează Shaun Walker, corespondent The Guardian la Moscova.

Nu înseamnă că toate aceste comentarii vin de la oameni plătiţi de Kremlin. În ultimul an, criza din Ucraina şi situaţia din Rusia au devenit subiecte care au polarizat publicul cititor în acelaşi mod în care au făcut-o subiecte de genul Israel/Palestina.

Acelaşi articol se întâmplă să fie denunţat drept o calomnie rusofobă dezgustătoare comandată de către CIA şi o mizerie pro-Putin plătită de Kremlin.

„Cele două tabere de comentatori online nu obosesc în a se acuza de nazism unii pe ceilalţi, deşi, din acest punct de vedere, furia taberei proruse este incomparabil mai bine reprezentată decât cea a proucrainenilor”, relatează jurnalistul britanic.

De obicei, jurnalismul de valoare stârneşte controverse prin expunerea unor probleme, abuzuri şi drame, dar lipsa unei prese libere în Rusia face ca orice subiect prezentat de jurnaliştii occidentali să fie tratat ca parte a unei conspiraţii geopolitice planetare.

Partea cea mai rea a „trolilor” este că aceştia nu au nici cea mai mică reacţie la critici constructive. Ceea ce face ca mesajele lor să fie compuse în mare parte din insulte şi injurii, şi acelea prost exprimate.

Ignorarea mesajelor şi comentariilor a devenit un obicei pentru orice jurnalist occidental prezent în Rusia. „Este păcat! De obicei, articolele noastre lăsau loc unor reacţii constructive din partea cititorilor. Acum, îi ignorăm pur şi simplu”, mărturiseşte Walker.

Frontul neîncrederii

O misiune şi mai dificilă par să o aibă moderatorii forumurilor de discuţii de pe site-ul publicaţiei britanice. „Propaganda rusească promovată în secţiunea de comentarii a site-ului este o constantă provocare pentru noi.

Spre deosebire de alte acţiuni de acest tip, cea dusă la îndeplinire de trolii din Rusia este destul de sofisticată şi greu de depistat. Îşi maschează IP-ul, folosesc adrese false şi se ascund în spatele unor conturi de utilizatori ireproşabil create”, explică Marc Burrows, unul dintre moderatorii de la The Guardian.

Şi mai dificil se arată faptul că media de stat din Rusia propagă exact aceleaşi mesaje, astfel că devine greu să depistezi postacii de serviciu ai Kremlinului de simplii cetăţeni îndoctrinaţi.

Sentimentul de neîncredere face ambele tabere să joace după reguli preluate parcă din perioada Războiului Rece.

„Cele mai toxice conversaţii se desfăşoară parcă după scenariul filmelor din anii’70, unde toată lumea era agent dublu. Nu ştii pe cine să mai crezi şi ce este real, aşa că din acest punct de vedere aproape că şi-au atins scopul”, mai spune Burrows.

Luke şi războiul clonelor

După 4 ani de activitate în postura de corespondent The Guardian la Moscova, Luke Harding s-a trezit pus pe lista neagră a Kremlinului şi expulzat din ţară, cu interdicţia de a mai călca vreodată pe teritoriul Rusiei.

Abordase o serie de teme supărătoare pentru puterea de la Moscova, printre care adevărata avere a lui Putin, corupţia de la nivel guvernamental sau cazul spionului FSB Alexander Litvinenko, asasinat la Londra. În 2011, acelaşi an în care a fost expulzat din Rusia, Harding s-a trezit cu contul de Twitter clonat. Clona sa posta cu o viteză ameţitoare toate informaţiile oficiale difuzate de Kremlin.

„Am sunat la Twitter, în San Francisco, le-am explicat situaţia şi contul fals a fost dezactivat. După care, ca o armată de zombi, alte 21 de conturi care îmi copiau identitatea au fost create pentru a răspândi informaţiile pro-Kremlin”, povesteşte Luke Harding.

Nu a mai intrat în Rusia de atunci, dar anul trecut a raportat evenimentele sângeroase derulate în estul Ucrainei. Mai multe articole ale sale au recepţionat din senin peste 2.000 de comentarii, o cifră cu care orice jurnalist s-ar mândri în condiţii normale.

„Din acestea, 1200 cred că erau cu mesaje pro-Putin, iar alte 400 cu injurii personale. Eram fie spion CIA, agent MI6 sau un rusofob patologic, câteodată toate trei la un loc.

Respect dreptul oricui la un punct de vedere diferit, cred în dezbaterile raţionale duse pe baza unor argumente solide. Partea proastă cu trolii este că nu are rost să te angajezi într-o discuţie în contradictoriu cu ei”, spune Harding.

Reportajele privind existenţa fabricilor de troli pro-Putin nu ţin pasul cu frecvenţa cu care postacii Kremlinului reuşesc să infecteze Internetul, deşi în ultimele luni astfel de mărturisiri au apărut tot mai des în presa occidentală.

Doi jurnalişti ruşi, Irina Borogan şi Andrei Soldatov, au avut răbdarea să analizeze comportamentul guvernului de la Moscova în spaţiul online încă din zilele de început ale erei digitale.

Într-un volum de analiză intitulat „Red Web”, cei doi analizează influenţa pe care spionul fugar Edward Snowden a avut-o asupra metodelor folosite de Moscova în încălcarea libertăţilor din mediul online, dar şi instrumentele şi tehnicile de spionaj pe care guvernul rus le foloseşte frecvent.

sursa

0