537

"Раньше сядешь - раньше выйдешь"

Motto: КОЛЯ – "Раньше сядешь - раньше выйдешь" (Nicu – "Cu cât intri mai repede la puşcărie, cu atât mai repede te eliberezi!", citat dintr-un celebru film sovietic)
 
Fundamentul indestructibil al unui stat de drept este, indubitabil, funcţionarea legii şi asigurarea necondiţionată a egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa temutei zeiţe Themis, fără a ţine cont de statutul, rolul şi poziţia oricui în societate. Din păcate, această teză binecunoscută şi înrădăcinată adânc în conştiinţa celor mai prospere naţiuni rămâne a fi una teoretică pentru Republica Moldova, unde, de la Revoluţie încoace, au stat la puşcărie doar cei care au furat găini sau/şi cocoşi, cei care nu şi-au plătit datoriile la scadenţă şi bătăuşii de tot genul.
 
În timp de douăzeci şi doi de ani de independenţă, chiar dacă Republica Moldova se sufocă de sărăcie organizată şi corupţie fără margini, nu a încăput la puşcărie nici un demnitar de stat: nici un ministru, nici un vice-ministru, nici un şef de agenţie, nici un şef al vămilor, nici un şef de la FISC, nici un judecător, nici un procuror; nici un om de afaceri (care a călărit instituţiile statului, concrescând cu acestea), nici un şef de bancă de stat (care a lăsat instituţia pe butuci), niciun şef de întreprindere de stat (secătuită sau chiar distrusă cu premeditare), nici un (fost) şef de la privatizare (care şi-a vândut sie însuşi, pe trei bănuţi, întreprinderi de milioane).
 
Nici în România, acum 10-15 ani, nimeni nu credea că un vreun ditamai om de afaceri, vreun ministru sau chiar vreun prim-ministru să fie condamnaţi la ani grei de puşcărie. Şi nu aşa, de ochii lumii, cu suspendarea condiţionată a executării, ci chiar să fie luaţi din sala de judecată şi duşi la ocnele întunecoase şi insalubre. Acum, când România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, chiar dacă clasa politică parţial-nereformată şi mediul de afaceri conformist s-au opus din răsputeri, a început să fie aplicată legea şi vedem sistematic cum cei care folosesc funcţia publică în scopuri personale şi de grup, indiferent de nivelul funcţiei, ajung să fie nu doar subiecţii unor scandaluri de corupţie, care la noi se sting la fel de subit precum apar, ci chiar ajung să fie condamnaţi şi obligaţi să petreacă ani buni în puşcărie.
 
Desigur, astăzi caracterul acestor fenomene pozitive, pentru România, este mai degrabă sporadic, astfel, doar o mică parte din corupţia din dreapta Prutului este prinsă în mrejele organelor abilitate cu astfel de competenţe, dar îmbucurător este faptul că mecanismul s-a pornit, turaţiile cresc, iar procesul este ireversibil pentru România, cale înapoi spre jumătăţi de măsură, spre justiţie selectivă nu pare să se întrevadă, iar stacheta poate să fie doar ridicată şi ridicată, dar în nici un caz coborâtă sau chiar folosită în loc de preş.
 
În primăvara acestui an, pană la demiterea pentru mână-lungă a Guvernului Filat II, Republica Moldova, dar mai ales partenerii noştri europeni, a fost zguduită de conţinutul arhicunoscutelor înregistrări audio, doldora de acţiuni prevăzute de Codul Penal, unde în rol central s-a produs fostul şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Nicolae Vicol, care, în încercarea sa slugarnică de a "înverzi" toată Republica Moldova, a călcat în picioare toate legile posibile şi imposibile. Dar şi alţi moguli-vedete curechii au făcut presiuni şi ingerinţe în activitatea neîmplinitului "înverzitor" al Republicii Moldova.
 
Protagoniştii acestor episoade ruşinoase din istoria recentă a Republicii Moldova ar fi trebuit să fie deja "clienţi" fideli ai procurorilor locali, iar alţii a fi trebuit să ajungă deja pe mâna judecătorilor, dar, din câte vedem şi auzim, totul este atât de liniştit pe malul Bâcului încât mare ne va fi mirarea să auzim, în scurt timp, că funcţionarii cu gura-spartă au fost imaculaţi de organele de drept şi sunt prezentaţi opiniei publice în chip feciorelnic.
 
Încet, dar sigur (şi sperăm în mod ireversibil) şi Republica Moldova, va intra într-un sistem de valori general obligatorii îmbrăţişat de întreaga Europă, unde pentru fiecare drept, pentru fiecare libertate, există mai multe obligaţii, iar celor care consideră că sunt intangibili şi legile acestui stat nu-i privesc şi nu contează pentru ei le recomand să citească memoriile scrise în puşcărie de către profesorul meu de la facultate, fostul prim ministru al României, Adrian Năstase.


 
0