Ioan Rus, Icoana Pământului sau Carte de Geografie, Blaj, 1842

„Icoana Pamentului sau Carte de Geografie, scrisă de Ioan Rus, Profesor de Hronologie, Geografie și Istoriea Universală, în Liceul episcopesc din Blaj. În Blaj, în Tipografia Seminariului. 1842.
Din „Precuvântare”.

În frumoasa Transilvanie Rumânii fac partea mai mare a lăcuitorilor; ei sânt aicea poporul cel mai vechiu; ei vorbesc o limbă dulce, frumos sunătoare, întocmită spre mare cultură; ei în această limbă plinesc cele dumnezeești în beserică și acasă; aceasta este cea mai lățită în mai sus numita țară, în carea vorbește Rumânul cu Ungurul și Sasul, Ungurul cu Sasul, ba și Sasii din osăbite ținuturi între sine.
Rumânii apăsați de nedreptățile tâmpurilor trecute, între grele furtuni ș-au păstrat până acum răligiea și limba, ca cele mai scumpe odoare a omenimii. Stările înpregiur au început a se schimba, și Rumânii nu mai pot a rămânea în starea de până acum. Razămul naționalității lor au fost în tâmpul trecut: răligiea, și, trăbue să mărturisim, neștiința, înpreunată cu ura altora cătră ei, și a lor cătră alte popoare. Cea dintâi nu poate să mai fie singură, și cele de pre urmă nu trebue să mai fie razăm naționalității.
Lumea au început a îmbrăca alt veșmânt, orizonul se resbună de toate părțile, lumina cam pintre nori pătrunde și spre răsăritul Europei, și promite, că ura și neștiința nu va mai putea fi părete despărțitoriu între popoare. Duhul tâmpului, de cumva nu va fi înapoi, nu va mai lăsa pre Rumâni în vechea neștiință, și trăbuința cul-//tivării lor au ajuns la inima chivernisirii și la atuturora, carii voesc folosul patriei și binele omenimii.
Se naște însă o greutate întristătoare pentru noi; că Ungurii ar voi a se plini cultura Rumânilor numai prin limba Ungurească: se fac dară planuri peste planuri de Ungurirea acestora, despre carea vorbesc foile publice fără sfială, ca despre nu știu ce lucru fericitoriu pentru patrie, voind a se întinde aceasta până și la cărțile besericești, și un comitat, a căruia mai toți lăcuitorii sânt Rumâni, făcu nu demult otărâre, ca în scoalele de pe sate să se învețe numai Ungurește. Ne rugăm D(o)mnilor! nu ne amărâți cu de acestea. De voiți binele nostru, fericirea noastră, de ce nu ne întrebați și pre noi? Sau de ce nu cercați batăr: au voim și noi? că bine nu se poate face cu sâla, și Domniea voastră v-ați măniea, când am zice, că ne faceți și ne voiți răul. Apoi Domniea voastră aveți scoale catolice, scoale răformate-calvinești, luterănești și unitărești, ba și pre Evrei nu-i turburați în orânduirea scoalelor sale. Lăsați dară, ca și noi un milion și mai bine de oameni, să avem parte în orânduirea scoalelor noastre; că scoalele, mai cu samă cele de jos, spre a fi folositoare, trăbue să fie legate cu beserica, și așa sânt și a Domniilor voastre [...]”
Suprafața („Ariea în m □”), populația („Înpoporarea în anul 1840”) și capitalele țărilor europene („Cetatea căpetenească”).
 
http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/09/20/ioan-rus-icoana-pamantului-sau-carte-de-geografie-blaj-1842/