792

La moartea lui Gorbaciov



 
Moartea lui Mihail Sergheevici Gorbaciov, ultimul președinte al Uniunii Sovietice și „părintele" perestroikăi, a fost anunțată, în urmă cu puţine zile, de Agenția rusească de știri Novosti, agenție de stat cu sediul la Moscova. Deși știrea a fost infirmată și retrasă în câteva minute, ea a apucat să se răspândească și a provocat un val de reacții contrariante, majoritatea de ură nedisimulată față de fostul lider de la Kremlin. Notabil este faptul că este a treia oară în ultimul an când se lansează în Rusia știrea morții lui Gorbaciov.
 
Bine, mersi?!
 
Gorbaciov însuși a dezmințit știrea printr-un comunicat, în care spune că e „bine mersi" și că atât tensiunea cât și nivelul de zahăr în sânge „se înscriu în parametri normali." Reprezentanții RIA Novosti, jenați de o gafă jurnalistică de asemenea proporții, au pus apariția ei pe seama hackerilor și au cerut serviciilor speciale (FSB) o investigație în acest sens. Fostul lider sovietic, acum în vârstă de 82 de ani, pune aceste calomnii morbide pe seama „adversarilor politici". „Se amăgește singur," ar spune majoritatea comentatorilor, întrucât, de la o vreme, clasa politică de la Moscova nu l-a mai băgat în seamă pe Gorbaciov, în ultimii ani singura lui contribuție publică fiind decorativă, pe la simpozioane și festivități.
 
Marele U.R.S.S.
 
Cei care nu l-au uitat, însă, sunt nostalgicii după măreția apusă a Uniunii Sovietice. Un val de dispreț, invective și sudălmi fără limite, toate la adresa lui Gorbaciov, s-a revărsat pe pagina de comentarii a Agenției ruse de știri, chiar dacă știrea a fost retrasă practic imediat. Pe motivul că nu pot vehicula comentarii asupra unei știri ce nu a fost confirmată, responsabilii de la Novosti au șers injuriile, dar nu într-atât de repede încât să nu fie preluate de presa din Germania - publicația Der Spiegel, mai precis. Fiecare al doilea comentariu conținea cuvântul „trădător." „Este ușor să trăiești ca un trădător, detestat și urât de o întreagă țară?", se întreba un adrisant, iar altul se bucura că, totuși, Gorbaciov n-a murit, fiindcă „așa va putea fi judecat în tribunal pentru faptele sale."
 
Din tolba lui Nostradamus
 
Dar ce a făcut Mihail Gorbaciov, de fapt, de merită atâta ură din partea compatrioților săi? Pentru ce ar fi nevoie ca el să fie judecat? Ce idealuri a trădat ultimul „țar" sovietic? Istorica realizare a lui Mihail Gorbaciov, atât de aclamată de Occident - o profeție parcă împlinită a lui Nostradamus, care îl vestea pe „prințul schimbării" „cu stea (pată sau pete, în cazul lui Mihail-Sergheevici) în frunte" - a fost „perestroika", adică strategia de deschidere politică a țării spre valorile civilizației apusene, de modernizare a societății rusești sovietizate și de reformare a economiei. Ceea ce pentru vizionari însemna sfârșitul Războiului Rece și prăbușirea Zidului artificial dintre Vest și Est, pentru nostalgicii ruși de astăzi înseamnă prăbușirea măreței Uniuni Sovietice, începând cu fatidicul an 1991.
 
Potop de blesteme, aceeași frustrare
 
Pe lângă vorbe cu tâlc, pline de obidă, reacția internauților iritați de știrea falsă a morții lui Gorbaciov a cuprins și multe ocări cinice, nerușinate de-a dreptul: „Păcat că n-a murit cu adevărat!", „Ar trebui călcat cu un compresor!", „Mori, câine, mori cât mai repede cu putință!", „Zilele tale sunt numărate și moartea ta va fi o sărbătoare", „Vom veni la înmormântarea ta și îți vom scuipa pe coșciug!"
 
Perplexitate și paradox
 
Dincolo de ura dezlănțuită pe care o transmit, lăturile aruncate în fața unui Gorbaciov perplex - care își imagina, probabil, că se va petrece din această lume însoțit de recunoștința urmașilor - conțin și un paradox sarcastic al destinului. Ca și nostalgicii măreției sovietice de altădată (foto, jos), care sunt convinși că, la vremea lui, Gorbaciov a acționat la comandă americană, nu există nicio îndoială nici pentru artizanii de astăzi ai Renașterii Rusiei că fostul președinte a fost și a rămas „sluga americanilor". În consecință, prin această dublă raportare la dușmanul peren - SUA - vârstnicii și tinerii se pot regăsi într-un front comun, din perspectiva căruia Mihail Gorbaciov este un inamic numărul unu al Rusiei.

 
Iuda Uniunii Sovietice
 
„Ai vândut Uniunea Sovietică pe 30 de arginți," îi reproșa înfuriată o „admiratoare" online, amestecând ușor planul marxist-dialectic al fostei sale educații cu intuițiile confuze ale unei dimensiuni istorico-divine, unde, totuși, judecata nu operează cu ura. Din aceeași sferă ideologică confuză - de tranziție, să zicem - am reținut, pentru final, comentariul unui internaut ceva mai bine dispus, care a ținut să se consemneze că Gorbaciov nu va muri niciodată „pentru că Satana însuși se teme că va prăbuși iadul, așa cum a făcut și cu URSS."

0