Războiul Gazprom împotriva gazelor de șist
Eventuala exploatare a gazelor de șist în Europa este de natură să scoată din sărite Gazprom, gigantul energetic de la Moscova – de aici și o mulțime de turbulențe sociale care sunt de așteptat în perioada următoare.
Chestiunea este de maxim interes pentru Republica Moldova: o Românie devenită exportatoare de gaze naturale și o conductă peste Prut ar elimina foarte multe din neclaritățile de la Chișinău. Doar că peisajul în care s-ar putea produce o astfel de evoluție, cred eu, fericită este cu mult mai mare, și variabilele sunt foarte multe.
În primul rând, trebuie amintit contractul semnat săptămâna trecută de guvernul de la Kiev cu Royal Dutch Shell, contract în valoare de 10 miliarde de dolari care ar putea reduce enorm dependența Ucrainei de sursa Gazprom. Numai că în relația cu Gazprom reducerea dependenței nu se face cu una cu două: în contractul semnat în anul 2009, Ucraina se obligă să cumpere anual o cantitate minimă de gaz, iar dacă nu o face, riscă să fie supusă unor penalități financiare. Gazprom i-a strâns de gât pe ucraineni: cumpărați de la noi, dacă nu…
Financial Times spune că deja Ucraina și-a scăzut importurile sub limita admisă, însă Gazprom se teme să își pună în aplicare sancțiunile. Rămâne de văzut în ce măsură își va păstra această bunăvoință după ce Ucraina va începe să renunțe din ce în ce mai mult la gazele naturale ruse.
Pe de altă parte, gazele de șist din Statele Unite au cam băgat fiori reci în marile țări industrializate din Uniunea Europeană. Exploatarea gazelor de șist le va permite americanilor să îi depășească pe ruși în producția de gaze naturale până în anul 2015 – care nu este deloc îndepărtat. Abundența de resurse energetice ieftine a făcut ca întreaga producție a Statelor Unite să devină extrem de competitivă într-un ritm alert. Petrochimia, industria fertilizatorilor, metalurgia – toate aceste domenii care beneficiază de gaze naturale ieftine în Statele Unite, au primit un avânt care nu va întârzia să se facă simțit pe piața globală. Statele Uniunii Europene nu pot face față unei astfel de concurențe câtă vreme plătesc mult prea scump gazele naturale de la Gazprom. Majoritatea membrilor Parlamentului European au înțeles acest lucru și au refuzat să blocheze exploatările de gaze de șist în UE. Marea Britanie a menținut un astfel de moratoriu vreme de 18 luni, după care a renunțat la el și se pregătește să extindă exploatarea gazelor de șist.
Ca în cazul oricărei alte intervenții asupra naturii nu am nicio îndoială că exploatarea gazelor de șist este una care prezintă riscuri ecologice. Însă modul în care este abordată problema în Europa mi se pare că ține mai mult de politică. Bulgaria a anunțat că renunță să exploateze gazele de șist după câteva zeci de proteste la care au participat câteva zeci de oameni. În realitate, se pare că nostalgiile orientale ale unor politicieni bulgari ar fi stat la baza acestui moratoriu. Un eurodeputat polonez nu s-a sfiit și a spus lucrurilor pe nume: manifestațiile împotriva gazelor de șist sunt sponsorizate de Gazprom. Deocamdată, se pare că România nu este Bulgaria și exploatarea gazelor de șist va merge înainte.
Chestiunea este de maxim interes pentru Republica Moldova: o Românie devenită exportatoare de gaze naturale și o conductă peste Prut ar elimina foarte multe din neclaritățile de la Chișinău. Doar că peisajul în care s-ar putea produce o astfel de evoluție, cred eu, fericită este cu mult mai mare, și variabilele sunt foarte multe.
În primul rând, trebuie amintit contractul semnat săptămâna trecută de guvernul de la Kiev cu Royal Dutch Shell, contract în valoare de 10 miliarde de dolari care ar putea reduce enorm dependența Ucrainei de sursa Gazprom. Numai că în relația cu Gazprom reducerea dependenței nu se face cu una cu două: în contractul semnat în anul 2009, Ucraina se obligă să cumpere anual o cantitate minimă de gaz, iar dacă nu o face, riscă să fie supusă unor penalități financiare. Gazprom i-a strâns de gât pe ucraineni: cumpărați de la noi, dacă nu…
Financial Times spune că deja Ucraina și-a scăzut importurile sub limita admisă, însă Gazprom se teme să își pună în aplicare sancțiunile. Rămâne de văzut în ce măsură își va păstra această bunăvoință după ce Ucraina va începe să renunțe din ce în ce mai mult la gazele naturale ruse.
Pe de altă parte, gazele de șist din Statele Unite au cam băgat fiori reci în marile țări industrializate din Uniunea Europeană. Exploatarea gazelor de șist le va permite americanilor să îi depășească pe ruși în producția de gaze naturale până în anul 2015 – care nu este deloc îndepărtat. Abundența de resurse energetice ieftine a făcut ca întreaga producție a Statelor Unite să devină extrem de competitivă într-un ritm alert. Petrochimia, industria fertilizatorilor, metalurgia – toate aceste domenii care beneficiază de gaze naturale ieftine în Statele Unite, au primit un avânt care nu va întârzia să se facă simțit pe piața globală. Statele Uniunii Europene nu pot face față unei astfel de concurențe câtă vreme plătesc mult prea scump gazele naturale de la Gazprom. Majoritatea membrilor Parlamentului European au înțeles acest lucru și au refuzat să blocheze exploatările de gaze de șist în UE. Marea Britanie a menținut un astfel de moratoriu vreme de 18 luni, după care a renunțat la el și se pregătește să extindă exploatarea gazelor de șist.
Ca în cazul oricărei alte intervenții asupra naturii nu am nicio îndoială că exploatarea gazelor de șist este una care prezintă riscuri ecologice. Însă modul în care este abordată problema în Europa mi se pare că ține mai mult de politică. Bulgaria a anunțat că renunță să exploateze gazele de șist după câteva zeci de proteste la care au participat câteva zeci de oameni. În realitate, se pare că nostalgiile orientale ale unor politicieni bulgari ar fi stat la baza acestui moratoriu. Un eurodeputat polonez nu s-a sfiit și a spus lucrurilor pe nume: manifestațiile împotriva gazelor de șist sunt sponsorizate de Gazprom. Deocamdată, se pare că România nu este Bulgaria și exploatarea gazelor de șist va merge înainte.