Paradoxul din Moldova: procurorii și judecătorii nu cunosc legislația

 Dacă legile din Moldova nu sunt cunoscute nici măcar de judecători, atunci există prea puține șanse că și noua Lege cu privire la asigurarea egalității să devină cartea de căpătâi a celor care ar trebui să o aplice.
 
De această părere este procurorul Ion Oboroceanu, care a declarat pentru portalul discriminare.md că pentru a combate fenomenul discriminării, este nevoie de mult prfesionalism și dedicație din partea Coonsiliului Nediscriminare.
L-am întrebat pe Ion Oboroceanu, procuror al rl. Căușeni, care sunt perspectivele ca cetățenii moldoveni să obțină încrederea în organele de justiție atunci când vor fi discriminați.
Legea privind asigurarea egalității a intrat deja în vigoare. Credeți că societatea noastră se va aștepta la o avalanșă de cazuri examinate de instanțele judecătorești sau cetățenii au nevoie de o mai bună sensibilizare ca să înțeleagă noțiunea de discriminare?
O astfel de lege era necesară, odată ce ne-am declarat să devenim membri ai UE. Pot fi mai multe adresări din partea cetățenilor dacă vor fi mai bine informați despre drepturile lor. Cu regret, acțiunile de sensibilizare despre Legea cu privire la asigurarea egalității au loc doar în Chișinău și marile orașe. Oamenii simpli trebuie să înețeleagă esența acestei legi.
Mulți colegi au criticat-o, dar sunt ferm convins că nu au citit-o. Acesta este un paradox pentru Republica Moldova. Atât cei din organele de drept, cât și cei din sectorul public nu cunosc multe prevederi legislative.
Ați avut ocazia să examinați cazuri de discriminare până la această dată în Căușeni?
Anterior, la Centrul de Drept Căușeni, am fost prima persoană care a contribuit la inițierea unei practici bune prin care am obținut prima ordonanță de protecție împotriva violenței domestice. Cel mai mare număr de cazuri de discriminare care au loc zilnic sunt cele cu referire la discriminarea în baza de gen. Femeile au de suferit în urma abuzurilor din familie.
Care, în opinia Dvs., sunt cele mai stringente probleme care ar trebui să fie soluționate prin intermediul legii respective?
Continuă să fie discriminate femeile, persoanele în etate, persoanele cu dizabilități. Actualul cadru legislativ, nu doar că este necunoscut, dar autoritățile publice locale depun eforturi puține pentru a implementa în prtactică un șir de acte normative care se referă la aceste categorii de persoane. Aceștia continuă să aibă acces limitat la muncă, iar oportunitățile sunt inegale.
Chiar dacă avem o lege foarte bună cu privire la asigurarea de șanse egale între bărbați și femei, constat că nu este aplicată. Au fost înființate multe comisii interguvernamentale, care s-au dovedit că au un caracter pur formal. Ar fi bine ca acele comisii interdisciplinare pentru protecția copiului, pentru prevenirea traficului de ființe umane, pentru protecția gender, să sensibilizeze cetățenii și să responsabilizeze autoritățile atunci când încalcă principiile de egalitate.
Cel mai corect ar fi ca orice caz de discriminare să fie înregistrat și documentat, ca persoanele vinovate să fie sancționate. Chiar dacă nu există încă un mecanism de protecție împotriva discriminării, noi avem obligația să aplicăm normele de drept și actele internaționale, cum ar fi discriminarea de gen, de vârstă, a persoanelor cu dizabiități, etc.
Mulți avocați care au apărat persoane discriminate în instanță susțin că judecătorii iau decizii în baza propriilor prejudecăți și stereotipuri. Cum ar putea fi îmbunătățită această situație?
Este adevărat. Trebuie ca toți avocații să ia inițiativa de a contesta deciziile ilegale în instanțele superioare. Trebuie să-i punem la respect pe toți judecătorii care iau decizii în baza propriilor prejudecăți și care comit ilegalități.
În România, sistemul judecătoresc a fost instrsuit timp de câțiva ani ca să aplice cu succes directivele europene anti-discriminare. Cum credeți, sunt pregătiți judecătorii, procurorii din Moldova să aplice Legea Egalității, care deja a intrat în vigoare?
Pentru a aplica corect această lege, este nevoie de timp, dar depinde de dedicația fiecărui polițist, judecător sau procuror în parte. Avem nevoie de profesionalizarea celor care activează în acest domeniu.
Nu avem dreptul să fim influențați de unele prejudecăți. Ne trebuie instruiri din partea practicienior, care să ne explice din propria experiență care au fost erorile sau succese obținute. Cele mai binevenite formări ar fi din partea colegilor europeni sau puținilor experți din țara noastră, capabili să împărtășească experiența lor cu reprezentanții organelor de drept. Doar atunci, nu va trebui să mai apelăm la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului ca să ne facă dreptate.
Ce așteptări aveți de la viitorul Consiliu Nediscriminare?
Cetățenii noștri nu au încredere în instanțele de judecată, dar mizez că membrii Consiliului Nediscriminare vor putea să apere cetățenii în instanța de judecată, vor fi capabili să documenteze cazurile de discriminare în conformitate cu standardele europene.
Sper ca vor fi aleși experții care să aducă credibilitate, iar cetățenii vor găsi un sprijin în această instituție de stat. La rândul lor, acești membri trebuie să-și facă bine meseria, să ceară procurorilor și judecătorilor să aplice corect legea. Doar în aceste condiții, cetățenii vor reuși să obțină încrederea și să fie îndreptățiți.
Notă: Amintim că modelul britanic de a crea un Consiliu Nediscriminare, ales de politicienii moldoveni, va permite doar reprezentarea victimei în instanța de judecată. Politicienii promit că membrii acestei instituții vor fi aleși până la finele lunii februarie.
Natalia Ghilașcu