Republica Moldova, o „ţară străină“ pentru România

  Românii din Republica Moldova au stat la coadă ore în şir pentru a vota. FOTO Tudor Iovu
Cei peste 14.500 de oameni care au stat duminică chiar şi patru ore, pe frig şi lapoviţă, aşteptându-şi rândul la secţiile din Republica Moldova pentru a vota la parlamentarele din România, sunt cea mai bună dovadă că basarabenii nu-şi redobândesc cetăţenia română doar pentru că vor să fugă în UE, idee vehiculată de mulţi în dreapta Prutului.  


Majoritatea alegătorilor habar n-aveau cine candidează, câte buletine de vot vor primi, care-i deosebirea dintre Camera Deputaţilor şi Senat, ce e vot uninominal, ce înseamnă USL, ARD sau, cu atât mai puţin, PPDD... Şi nu pentru că ar fi ingnoranţi. Pur şi simplu, în Republica Moldova aproape că nu s-a făcut campanie electorală, TVR este retransmisă trunchiat, la pachet cu filme ruseşti, de „2 Plus“-ul lui Plahotniuc, PRO TV nu acoperă decât o mică parte din teritoriul ţării, iar alte posturi româneşti poţi urmări doar dacă ai antenă parabolică sau televiziune prin cablu ori dacă locuieşti pe malul Prutului.
 
Doar Eugen Tomac şi-a promovat cu adevărat platforma şi a şi câştigat cu un scor-record, mai ales că este din aceeaşi tabără cu preşedintele Traian Băsescu, iubit de românii basarabeni, prin tradiţie, pentru că le-a reaprins speranţa reunirii cu Patria-mamă, fie şi într-un viitor nedefinit, măcar şi sub umbrela generoasă a Uniunii Europene.
 
Înfăşuraţi în tricoloruri, oamenii au stat duminică dârdâind de frig la cozi interminabile nu pentru Tomac sau altcineva, ci pentru a-şi manifesta românismul, ataşamentul faţă de Ţara care i-a reprimit la pieptul ei după decenii de abandon. Prezenţa masivă la vot e, dacă vreţi, o dovadă de iubire şi recunoştinţă faţă de Ţara viselor lor.
 
Sunt cuvinte mari, probabil, pentru mulţi dintre acei care nu ştiu ce înseamnă să-ţi fie decimat neamul, să fii obligat să-ţi renegi obârşia, să nu-ţi poţi vorbi în voie limba, să fii lipsit de dreptul la propria identitate, istorie, cultură, să ţi se bage pe gât decenii la rând demagogii comuniste, să vină străinul să-ţi dicteze în casă...
 
Privindu-i duminică pe aceşti oameni frumoşi la chip şi suflet, care aşteptau cuminţi să pună ştampila pe buletinele de vot româneşti, m-am întrebat: dar ea, Ţara, îi iubeşte la fel de mult pe aceşti copii ai săi regăsiţi după ani de înstrăinare? Oare o mamă adevărată îşi lasă pruncii să îngheţe în stradă? Dacă România le oferă basarabenilor posibilitatea de a redeveni români cu acte în regulă, de ce nu are grijă ca ei să aibă toate condiţiile pentru a-şi exercita drepturile şi obligaţiile cetăţeneşti?
 
Oare chiar e matematică superioară să faci nişte calcule pentru a prognoza câţi oameni ar putea veni la votare? Dacă până în 2011 peste 220.000 de moldoveni au obţinut paşapoarte româneşti, cum poţi să estimezi că doar vreo 10.000 se vor prezenta la urne? Bine, dintre aceştia, câteva zeci de mii o fi plecaţi prin Europa, alte nu ştiu câte mii n-o fi având 18 ani, dar restul? De ce au fost deschise doar patru secţii la Chişinău, dacă experienţa scrutinelor anterioare a arătat că cei mai mulţi alegători sunt concentraţi aici?
 
Întrebări la care eu nu am răspunsuri. La fel cum nu înţeleg de ce Bulgaria a scos obligativitatea vizei naţionale pentru moldovenii care au o viză Schengen valabilă, iar România nu poate face acelaşi lucru. Sau de ce poliţistul de frontieră român insistă cu întrebări prosteşti despre scopul şi durata vizitei la Bucureşti, chiar şi după ce îi zic că sunt redactor-şef al unui ziar românesc din Republica Moldova? Ori de ce Ambasada României ne cere nouă, singura publicaţie românească din Basarabia (la fel şi colegilor de la PRO TV Chişinău, care tot fac parte, ca şi „Adevărul“, dintr-un trust de presă românesc) să ne acredităm pentru alegeri la Ministerul de Externe de la Bucureşti (completând, între altele, un formular... în engleză sau franceză), ca şi oricare instituţie mass-media străină, pentru a putea intra în secţiile de votare din Republica Moldova?
 
„Sunteţi înregistraţi ca persoană juridică din Republica Moldova, care, da, este o ţară străină“, mi-a explicat un angajat al reprezentanţei diplomatice de la Chişinău, după ce mi-a semnalat ce „delict grav“ au comis jurnaliştii de la „Adevărul“ intrând în secţia de votare de la Liceul „Gaudeamus“ fără acreditare, doar cu legitimaţiile, care, apropo, sunt la fel ca şi ale colegilor din tot holdingul „Adevărul“. Aceleaşi legitimaţii în baza cărora intrăm fără probleme în secţiile deschise în Moldova cu ocazia alegerilor de Rusia şi Ucraina.