„Se prevăd lucruri triste şi foarte tragice pentru acest stat-nedumerire Republica Moldova“
Fragmente dintr-un interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă:
"Acum câţiva ani aţi fost accidentat în curtea casei în care locuiţi, iar şoferul a fugit de la locul accidentului. Pornind de la acest eveniment trist care vi s-a întâmplat - dar ca acesta sunt o grămadă - cum vi se pare societatea de azi?
L-am prins pe acest şofer, nu voia să recunoască, să spună cine este el. Din fericire, n-a fost atât de grav, dar m-a revoltat mult comportamentul lui. Dacă luăm societatea noastră, în zona în care suntem, ea are un specific al ei, cu elemente comice, dar, în acelaşi timp tragice, pentru că noi ne-am pomenit într-o situaţie paradoxală. După ce s-a destrămat imperiul, acest stat zis Republica Moldova, nu reuşeşte să se consolideze, din cauza forţelor de dezbinare din interiorul lui; nu poate să-şi consolideze o orientare, e împins ba într-o parte, ba în alta sau e tras de diferite forţe de atracţie. Asta creează un fel de psihoză între oameni. În perioada sovietică, imperiul a promovat o politică colonială. A conservat o economie dependentă de Centru, una strict agrară, şi numai în aparenţă a fost modernizată. La Chişinău erau peste 80-90 de întreprinderi unionale subordonate complexului militar sovietic. Bunăoară, uzina de tractoare nu era ceea ce îşi zicea. Am lucrat acolo câteva săptămâni, cu muncitorii cot la cot, ca să-i trag de limbă. Această întreprindere asambla tractoare din piesele aduse din 250 de uzine diferite. Am aflat de la un inginer păţit că această uzină are scopul de a repara tancuri. Toate au avut destinaţii militare. Când s-a destrămat imperiul, au rămas ruinele şi sute de mii de oameni aduşi. Ei stau ca nişte pietre de moară aici şi încă au pretenţii, îşi formează partide, vor în Uniunea Vamală (n.r. - Rusia-Belarus). Această dihotomie între cei care ţin la acest neam şi vor să scape de sărăcie şi cei care trag spre Est o să ducă la un conflict permanent. Dacă aici s-a apropiat NATO şi stă la Prut şi Rusia începe să facă nişte mişcări la Nistru şi să se fortifice, apoi se prevăd lucruri triste, foarte tragice.
Credeţi că varianta zero la acordarea cetăţeniei în anii '90 a torpilat independenţa Republicii Moldova?
Tu vrei să mă provoci la nişte sincerităţi. Eu cunosc cazul, eram atunci în fruntea Frontului Popular. Şi la noi a fost posibil. Documentele din arhiva CC arată cum au evoluat lucrurile. În 1989, deja se ştia că se apropie ceva şi era nevoie să fie ales, numit, un preşedinte al Sovietului Suprem. Se ştia că acest şef al Parlamentului va fi şi preşedintele republicii, că într-acolo mergeau lucrurile. S-a discutat la CC cine să fie numit. A venit în mod expres un grup de nouă persoane de la Moscova, au umblat pe aici, s-au consultat şi au ajuns să-l propună pe Snegur. Ăsta era adus de la Institutul „Selecţia" de la Bălţi, era un agronom, n-avea niciun fel de cultură politică. El a fost promovat cu perspectiva să servească. La acea şedinţă CC, doi dintre membrii biroului - Eremei şi Sangheli - , care erau câini bătrâni, au fost contra. Li s-a spus, scrie în stenogramă, „aşa a venit ordin de la Moscova, nu noi alegem". Când sovieticii au încercat să facă acel referendum pentru păstrarea Uniunii Sovietice sau pentru noul tratat unional, Snegur a declarat că Moldova nu participă la acest plebiscit. Eu am fost la mitingul de la „Manej" (n.r. - sala polivalentă). El a avut un discurs în care a spus: „participăm, dar cu o condiţie - să le acordăm cetăţenie tuturor celor care locuiesc în RSSM". Asta a fost stratagema. Nu am participat, dar a rămas acea populaţie şi decide, în mare parte, încotro să mergem.
Dar după aceea a fost o tentativă în Parlament de a-i obliga pe cei veniţi să ne înveţe limba?
N-a mers, n-a avut susţinere. O altă condiţie a independenţei noastre a fost aderarea la CSI. După ce a revenit Snegur de la Alma-Ata, dar el nu a cerut aserţiunea Parlamentului pentru asta, m-am adus cu Lidia Istrati la el. Eram şef de fracţiune, l-am întrebat de ce a semnat. El mi-a spus: „Apu' am văzut că semnau toţi şi am semnat şi eu".
Cum vi se par politicienii de astăzi?
Nu putem să-i acuzăm sau să pretindem mai mult. Ei sunt într-o situaţie extraordinar de complicată. Sunt admiratorul acestor politicieni, ştiu cât de greu le vine. Dacă Filat refuza să facă mişcarea cu pachetele energetice, iarna nebunii de ruşi închideau gazele şi se ducea totul peste cap. Liderii politici au problemele astea majore de rezolvat şi apoi au un electorat, eu îi zic schizofrenizat, pentru că trage ba într-o parte ba în alta. Trebuie să fii atât de ingenios ca să poţi să păstrezi cât de cât echilibrul. Ei sunt foarte diferiţi şi totuşi se ţin împreună. Acest AIE există pentru că situaţia îi obligă. Dacă ar fi să hotărâm noi cât de cât, dar nu decidem noi, dar cele două mari puteri între care noi ne-am pomenit aici.
Dar suntem de câteva secole în mijlocul marilor puteri.
Totdeauna am fost. Aşa ne-a fost destinul. Sărmana Moldova, întâi i s-a furat Bucovina, pe urmă i s-a răpit Basarabia, şi ea a rămas mai la nimic. Moldova a fost cea care a venit cu ideea unirii în 1859, căci altfel era pierdută. Nu Muntenia. În Moldova au fost desfăşurate cele mai multe războaie şi jafuri. Republica Moldova e o părticică mică, o nedumerire ca stat, asta e o formaţiune constituită din considerente geostrategice, de aceea nu se poate consolida."
"Acum câţiva ani aţi fost accidentat în curtea casei în care locuiţi, iar şoferul a fugit de la locul accidentului. Pornind de la acest eveniment trist care vi s-a întâmplat - dar ca acesta sunt o grămadă - cum vi se pare societatea de azi?
L-am prins pe acest şofer, nu voia să recunoască, să spună cine este el. Din fericire, n-a fost atât de grav, dar m-a revoltat mult comportamentul lui. Dacă luăm societatea noastră, în zona în care suntem, ea are un specific al ei, cu elemente comice, dar, în acelaşi timp tragice, pentru că noi ne-am pomenit într-o situaţie paradoxală. După ce s-a destrămat imperiul, acest stat zis Republica Moldova, nu reuşeşte să se consolideze, din cauza forţelor de dezbinare din interiorul lui; nu poate să-şi consolideze o orientare, e împins ba într-o parte, ba în alta sau e tras de diferite forţe de atracţie. Asta creează un fel de psihoză între oameni. În perioada sovietică, imperiul a promovat o politică colonială. A conservat o economie dependentă de Centru, una strict agrară, şi numai în aparenţă a fost modernizată. La Chişinău erau peste 80-90 de întreprinderi unionale subordonate complexului militar sovietic. Bunăoară, uzina de tractoare nu era ceea ce îşi zicea. Am lucrat acolo câteva săptămâni, cu muncitorii cot la cot, ca să-i trag de limbă. Această întreprindere asambla tractoare din piesele aduse din 250 de uzine diferite. Am aflat de la un inginer păţit că această uzină are scopul de a repara tancuri. Toate au avut destinaţii militare. Când s-a destrămat imperiul, au rămas ruinele şi sute de mii de oameni aduşi. Ei stau ca nişte pietre de moară aici şi încă au pretenţii, îşi formează partide, vor în Uniunea Vamală (n.r. - Rusia-Belarus). Această dihotomie între cei care ţin la acest neam şi vor să scape de sărăcie şi cei care trag spre Est o să ducă la un conflict permanent. Dacă aici s-a apropiat NATO şi stă la Prut şi Rusia începe să facă nişte mişcări la Nistru şi să se fortifice, apoi se prevăd lucruri triste, foarte tragice.
Credeţi că varianta zero la acordarea cetăţeniei în anii '90 a torpilat independenţa Republicii Moldova?
Tu vrei să mă provoci la nişte sincerităţi. Eu cunosc cazul, eram atunci în fruntea Frontului Popular. Şi la noi a fost posibil. Documentele din arhiva CC arată cum au evoluat lucrurile. În 1989, deja se ştia că se apropie ceva şi era nevoie să fie ales, numit, un preşedinte al Sovietului Suprem. Se ştia că acest şef al Parlamentului va fi şi preşedintele republicii, că într-acolo mergeau lucrurile. S-a discutat la CC cine să fie numit. A venit în mod expres un grup de nouă persoane de la Moscova, au umblat pe aici, s-au consultat şi au ajuns să-l propună pe Snegur. Ăsta era adus de la Institutul „Selecţia" de la Bălţi, era un agronom, n-avea niciun fel de cultură politică. El a fost promovat cu perspectiva să servească. La acea şedinţă CC, doi dintre membrii biroului - Eremei şi Sangheli - , care erau câini bătrâni, au fost contra. Li s-a spus, scrie în stenogramă, „aşa a venit ordin de la Moscova, nu noi alegem". Când sovieticii au încercat să facă acel referendum pentru păstrarea Uniunii Sovietice sau pentru noul tratat unional, Snegur a declarat că Moldova nu participă la acest plebiscit. Eu am fost la mitingul de la „Manej" (n.r. - sala polivalentă). El a avut un discurs în care a spus: „participăm, dar cu o condiţie - să le acordăm cetăţenie tuturor celor care locuiesc în RSSM". Asta a fost stratagema. Nu am participat, dar a rămas acea populaţie şi decide, în mare parte, încotro să mergem.
Dar după aceea a fost o tentativă în Parlament de a-i obliga pe cei veniţi să ne înveţe limba?
N-a mers, n-a avut susţinere. O altă condiţie a independenţei noastre a fost aderarea la CSI. După ce a revenit Snegur de la Alma-Ata, dar el nu a cerut aserţiunea Parlamentului pentru asta, m-am adus cu Lidia Istrati la el. Eram şef de fracţiune, l-am întrebat de ce a semnat. El mi-a spus: „Apu' am văzut că semnau toţi şi am semnat şi eu".
Cum vi se par politicienii de astăzi?
Nu putem să-i acuzăm sau să pretindem mai mult. Ei sunt într-o situaţie extraordinar de complicată. Sunt admiratorul acestor politicieni, ştiu cât de greu le vine. Dacă Filat refuza să facă mişcarea cu pachetele energetice, iarna nebunii de ruşi închideau gazele şi se ducea totul peste cap. Liderii politici au problemele astea majore de rezolvat şi apoi au un electorat, eu îi zic schizofrenizat, pentru că trage ba într-o parte ba în alta. Trebuie să fii atât de ingenios ca să poţi să păstrezi cât de cât echilibrul. Ei sunt foarte diferiţi şi totuşi se ţin împreună. Acest AIE există pentru că situaţia îi obligă. Dacă ar fi să hotărâm noi cât de cât, dar nu decidem noi, dar cele două mari puteri între care noi ne-am pomenit aici.
Dar suntem de câteva secole în mijlocul marilor puteri.
Totdeauna am fost. Aşa ne-a fost destinul. Sărmana Moldova, întâi i s-a furat Bucovina, pe urmă i s-a răpit Basarabia, şi ea a rămas mai la nimic. Moldova a fost cea care a venit cu ideea unirii în 1859, căci altfel era pierdută. Nu Muntenia. În Moldova au fost desfăşurate cele mai multe războaie şi jafuri. Republica Moldova e o părticică mică, o nedumerire ca stat, asta e o formaţiune constituită din considerente geostrategice, de aceea nu se poate consolida."