Mihai Ghimpu: „Dacă îngenunchezi în faţa ruşilor, poţi rămâne fără cap”

21.05.2012
 
Convingerea lui Ghimpu: „Interesele de partid şi financiare moldo-ruse predomină asupra adevărului istoric. Se vrea să aderăm la marea familie europeană, pornind de la minciună” 
 
 
Săptămâna trecută, liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu (PL), a propus Parlamentului ca 16 mai să fie declarată zi de doliu în RM. Amintim că în acest an, la această dată, s-au împlinit 200 de ani de la semnarea la Bucureşti a tratatului de pace ruso-turc, prin care Basarabia (partea de răsărit a Ţării Moldovei) a fost anexată la Imperiul Rus. Iniţiativa lui Ghimpu nu a fost susţinută de către colegii săi din AIE, fapt care a trezit unele nedumeriri în societate. În interviul de mai jos, Ghimpu relatează despre influenţa Rusiei în RM pe parcursul ultimilor 21 de ani, dar şi despre întâlnirile sale cu oficialii ruşi în perioada în care era preşedinte interimar al ţării.
 
 
„Ne-au făcut moldoveni ca să nu zică că au eliberat românii de sub români”.  
 
- Dle Ghimpu, de ce 16 mai trebuie să fie zi de doliu pentru RM?
 

- Cred că orice stat care a avut de suferit în urma unor ocupaţii, căruia i s-a interzis limba şi istoria şi i-a fost distrusă conştiinţa naţională, nu are dreptul să nege acest adevăr dureros. Ziua de 16 mai 1812 consemnează trecerea a două secole de la o tragedie naţională, comisă prin tratatul de pace ruso-turc din acea dată. Am venit în Parlament cu această propunere, fiindcă programul de guvernare al AIE presupune Libertate, Dreptate şi Bunăstare. Dar niciun popor nu poate deveni liber pentru a-şi construi un viitor, dacă nu condamnă crimele la care i-au fost supuşi în trecut moşii şi strămoşii. Însă colegii mi-au respins iniţiativa…
 
 
- De ce credeţi că nu v-au susţinut?
 

- Poate că s-au opus din interes electoral sau poate că altceva e la mijloc, întrebaţi-i pe ei. Am sperat în susţinerea lor, ştiind că noi toţi suntem obligaţi să conducem ţara cu demnitate. N-am propus să atacăm Rusia sau să stricăm relaţiile cu ea, dar să ţinem la istoria noastră. Atunci când Rusia sărbătoreşte 9 mai şi condamnă fascismul, înseamnă că atacă Germania? Eu am fost martorul luptei politice din RM din ultimii 22 de ani şi am observat că toate guvernările noastre au fost loiale faţă de Moscova. În mod normal, guvernanţii independenţei noastre, indiferent dacă au fost fricoşi sau devotaţi politicii ruseşti, trebuiau mai întâi de toate să înţeleagă că Rusia ţaristă sau cea sovietică înseamnă tot Rusia. Ce folos că astăzi avem o Rusie democratică, dacă armata ce ne-a ocupat în 1812 stă de 200 de ani în cetatea lui Ştefan cel Mare, supranumită de ruşi Basarabia? Ne-au rebotezat în 1913, căci nu le ieşea să spună că au eliberat moldovenii de sub moldoveni. La fel cum, în 1940, ne-au făcut moldoveni, căci nu suna afirmaţia că ar fi eliberat românii de români.
 
 
„Dacă suntem prieteni, trebuie şi ruşii să ne răspundă cu prietenie”.  
 
- Să înţelegem că Moscova a avut întotdeauna grijă să infiltreze la putere oamenii săi?
 

- Lucrurile au stat mai bine în primul Parlament, când am condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov şi, cu mare greu, am votat Declaraţia de Independenţă, în care am introdus date din istoria adevărată a poporului nostru. Toţi însă s-au eschivat să condamne ocupaţiile din 1812 şi 1940, pentru că ruşii zic că ne-au eliberat şi lor nu le place să audă despre istoria noastră tragică. Bine, dacă am fost eliberaţi, de ce stă şi acum armata rusă în RM? Faptul că eliberarea de sub turci este o minciună ni-l confirmă istoria, care arată că, pe vremea otomanilor, noi administram principatul. Şi nimeni nu ne-a furat limba, pe când ruşii ne-au închis imediat şcolile româneşti. Atunci floarea intelectualităţii noastre, inclusiv scriitorii Negruzzi, Donici, Stamati au trecut Prutul. Totuşi, creaţiile lor ne-au fost incluse apoi în programele şcolare, căci altfel n-am fi avut ce învăţa, după ce ruşii ne-au distrus identitatea, limba, literatura şi istoria.

 

- Chişinăul şi-a explicat întotdeauna loialitatea faţă de Rusia prin necesitatea menţinerii relaţiilor seculare de prietenie cu acest stat…
 

- Dacă suntem prieteni, trebuie şi ei să ne răspundă cu prietenie. Dar în ce temei AIE m-a obligat pe mine, ca preşedinte interimar, să trimit ostaşii pe Piaţa Roşie în ziua când armata rusă se afla la noi acasă?
 
 
„Multe partide ne folosesc tragedia naţională pentru a acumula capital politic”.  
 
- În acest context, putem neglija părerea cetăţenilor, mulţi dintre care consideră că ruşii ne-au eliberat şi optează pentru predarea în şcoli a Istoriei Moldovei, ci nu a Românilor?
 
 

- Să nu învinuim cetăţenii, atâta timp cât noi, timp de 21 de ani, n-am făcut nimic ca să le aducem la cunoştinţă adevărul. Unii dintre ei au învăţat Istoria ţaristă şi acum nici nu ştiu în ce să creadă. La prima vedere, noi nu avem istorie, la fel cum nu avem monumente. Toate monumentele din RM sunt cele sovietice. Am instalat şi eu o piatră în memoria victimelor regimului comunist totalitar, dar ea trebuie să fie monument, nu piatră… Iar mentalitatea oamenilor nu se schimbă într-o zi. Dacă ne-am fi condus de la bun început de adevărul istoric şi ştiinţific, ar fi fost altfel. Dar dacă avem partide, care, reieşind din interesele lor cu Rusia, spun alegătorilor ceea ce vrea Moscova, atunci cetăţenii ce să facă? Din păcate, multe partide folosesc tragedia noastră naţională pentru a acumula capital politic. Ei spun minciuni, ca să câştige voturi. Se vrea să aderăm la marea familie europeană, unde conduc valorile, dar pornim de la minciună. Cea mai bună soluţie pentru RM este ca toate partidele să recunoască adevărul, să tragem linia şi să ne ocupăm de problemele social-economice ale cetăţenilor.
 
 
- Electoratul nostru a sperat la o schimbare după 2009, când la putere a venit o nouă clasă politică, însă astăzi se vehiculează că Filat şi Lupu ar fi exponenţii Rusiei şi ar avea intenţia de a vă exclude din politică…
 
 

- Pe mine mă pot exclude din politică doar alegătorii, alta e problema înlăturării din actul guvernării… Nu pot să spun că dnii Filat şi Lupu sunt exponenţii Rusiei, însă uneori tăcerea lor trezeşte întrebări. Tragedia noastră vine de la Răsărit, dar toţi se prefac că nu văd nimic. Din păcate, interesele de partid şi financiare moldo-ruse predomină asupra adevărului istoric. Credeam şi eu într-o schimbare odată cu înnoirea clasei politice, dar am ajuns ca vorbitorii de rusă să ne înveţe ce limbă vorbim.
 
 
„Un preşedinte ales de Parlament este ca o lumânare…”.  
 
 
- Cum anume influenţează Moscova deciziile politicienilor de la Chişinău?
 

- Prin solii săi de aici. Când dorim să spunem adevărul, suntem sfătuiţi că încă nu-i timpul, în timp ce başkanul Formuzal, care n-are nicio treabă cu istoria acestui pământ, îşi permite să propună rusa ca a doua limbă oficială. Şi nimeni nu-i sare în cap că ar fi trădător de ţară. Dar este de ajuns ca cineva să spună că-i român şi gata - devine trădător. Vedeţi consecinţele ocupaţiilor ruseşti? Vă mai dau un exemplu. În anii ’90, când o mare parte a politicienilor era însufleţită de mişcările de eliberare naţională, a apărut ideea ca noile state ex-sovietice să aibă preşedinţi. În aceste funcţii au fost numiţi însă doar secretari de partid, căci era mai lesne pentru Moscova să dirijeze cu un om decât cu un parlament. Apoi, după ce alegătorii s-au deşteptat şi au apărut partide care-l puteau bloca pe preşedinte, s-a pierdut interesul ca acesta să fie ales de către cetăţeni. Republicile au devenit parlamentare, deoarece un preşedinte ales de Parlament este ca o lumânare. Dar cu o lumânare nu se luminează biserica.
 
 
- Dle Ghimpu, PLDM a respins propunerea dvs. cu privire la evenimentul din 1812, însă, totuşi, Guvernul a sprijinit financiar organizarea Conferinţei ştiinţifice despre ocupaţia rusească din 1812.
 
 

- Guvernul a luat o decizie corectă în urma unei adresări a Academiei de Ştiinţe, dar viaţa ne arată că lucrurile nu se schimbă printr-o singură conferinţă.
 
 
„I-am spus lui Medvedev că nu mă interesează relaţiile ruşilor cu NATO”.  
 
- Oponenţii dvs. invocă şi motivul că, în 1812, ruşii, fiind un popor creştin, ne-au eliberat de păgâni. Aveţi contraargumente?
 

- O, ce aberaţie! Imperiul Otoman nu ne-a impus credinţa lor. Eram un stat suzeran şi le plăteam bir. Arătaţi-mi vreun sat unde moldovenii vorbesc limba turcă. Dar câte sate avem unde se vorbeşte rusa, câţi moldoveni avem care scriu cu litere chirilice? Argumentul invocat de dvs. a fost folosit de ruşi pentru a ne anexa pământurile. Şi această dorinţă vine nu de la Alexandru I, ci tocmai de la Ecaterina a II-a. Ruşilor le-a dezlegat mâinile Tratatul de pace cu francezii din 1806, care prevedea ocupaţia Moldovei întregi şi a Valahiei. Istoricul Leon Casso explică intenţiile „eliberării”: „În 1806, am crezut că vom cuceri cele două principate fără lupte şi vom organiza din ele patru guvernăminte ruse. Împrejurările ne-au silit să ne mulţumim cu un câştig mult mai modest. Această extindere a însemnat pentru Rusia o apropiere de peninsula Balcanică, cu putinţa de a sta cu un picior solid la Dunăre, pentru a se putea întinde în viitor mai departe în paguba imperiului turcesc, potrivit dorinţei politice a Ecaterinei a II-a”. Eliberare înseamnă atunci când ajuţi un popor şi te duci acasă. Noi însă, dacă otomanilor le plăteam bir din oi, boi şi aur, ruşilor le-am plătit cu vieţi omeneşti. Ruşii ne-au ocupat ca să-şi depărteze hotarul de alte imperii, iar în caz de război să lupte pe teritoriile principatelor româneşti, ale Poloniei şi ale altor state. Asta a fost şi rămâne a fi politica Moscovei. În prezent, ei îşi menţin armata în RM, simţind apropierea NATO. Şi asta în ciuda faptului că există o hotărâre neanulată a Parlamentului din 1992, care stipulează că teritoriul din stânga Nistrului este ocupat de armata rusă. I-am spus şi preşedintelui Medvedev: „Ce mă interesează pe mine, ca preşedinte şi cetăţean al acestui stat, relaţiile dvs. cu NATO? Este problema dvs. Eu nu accept ca poporul meu să sufere din această cauză”.
 
 
„Sper ca în Rusia să crească o generaţie care să ne respecte drepturile”.  
 
- În aceste condiţii, ce interes ar avea Rusia să cedeze în faţa noastră?
 
 

- Ei trebuie să ne respecte şi să ne lase să decidem singuri care e identitatea noastră şi ce limbă vorbim. Asta s-ar putea întâmpla numai în cazul schimbului de generaţii. Spre regret, în Rusia persistă mentalitatea unui stat imperial.
 
 
- Chiar credeţi că în Rusia ar putea creşte o generaţie care să renunţe la interesele geostrategice ale ţării sale?
 

- Sper să vină o generaţie care să înţeleagă că perioada imperiilor e depăşită. Schimbarea depinde de noi toţi, inclusiv de Europa. Ruşii trebuie să înţeleagă că e mai important să aibă relaţii cu românii fără războaie, fără presiuni şi fără închideri de robinete de gaze. Condamnând trecutul, şi Rusia ar câştiga. Ea ar putea să-şi promoveze limba ca pe una internaţională, la fel cum este engleza. Noi nu ne împotrivim acestei limbi, pentru că n-am suferit din urma celor care o vorbesc. Iar cei care vorbesc rusa ne-au furat limba noastră.
 
 
- Haideţi să privim real la lucruri. Putem noi să decidem soarta acestui pământ în faţa intereselor puterilor dominante? Până şi Nicolae Iorga scria despre 16 mai 1812: „Această zi a durerii este neconsemnată, pentru că statul are datorii internaţionale de care nu se va putea depărta”. Prin ce miracol ar putea Rusia să-şi schimbe poziţia de dragul respectului faţă de noi?
 
 

- E adevărat că pacea în lume depinde de politica statelor mari, însă o Europă unită ne-ar da şansa ca imperiile să nu renască. Situaţia politică externă uneori joacă în favoarea noastră. Dacă tratatul ruso-francez din 1806 prevedea acapararea de către ruşi a celor două principate româneşti, Rusia ţaristă a reuşit să ocupe doar Basarabia.
 
 
„I-am vorbit unui oficial rus despre ocupaţie timp de o oră şi jumătate”.  
 
- Care era atitudinea oficialilor ruşi faţă de dvs. în cadrul întâlnirilor oficiale pe care le-aţi avut cu ei în calitate de preşedinte interimar - de la egal la egal sau îşi arătau superioritatea?
 

- În discuţii, ruşii îşi promovează politica şi dialogul depinde de poziţia noastră. Eu, de pildă, i-am vorbit unui oficial rus despre ocupaţia sovietică timp de o oră şi jumătate. Cu noi la masă era şi ambasadorul Kuzmin, un om foarte inteligent, care stătea şi sărea, tot încercând să spună ceva. Când a văzut că am adus argumente în sprijinul ideii mele, Kuzmin a zis: „Bine, dar să nu uităm de 1812”. I-am răspuns: „Despre 1812, în genere, mai bine să nu vorbim. Cine v-a permis să împărţiţi cu turcii Ţara Moldovei?”. Deşi vorbesc despre tragedia poporului nostru, eu nu-s nici pe departe duşmanul Rusiei. Salut o relaţie reciproc avantajoasă între noi, bazată pe adevăr. Noi nu cerem Rusiei să adopte o nouă limbă de stat şi nici nu schimbăm numele limbii ruse. Dar dacă eu nu mă supăr pe ei că sunt ruşi, de ce ei se supără pe mine că-s român? Problema lor este alta: dacă ne numim români, apare iminent întrebarea: de ce suntem două state?
 
 
- Şi în 2010, când aţi decretat ziua ocupaţiei sovietice drept una de doliu şi când în Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost instalată piatra în memoria victimelor regimului totalitar comunist, autorităţile ruse s-au arătat deranjate. Cum se explică acest lucru, de vreme ce primele victime ale comuniştilor au fost anume ruşii?
 

- Una este condamnarea comunismului, de la care a suferit şi poporul rus. Şi alta este să recunoşti că ai ocupat Caucazul, Ţările Baltice şi Balcanii. Mai există latura materială. Un oficial rus mi-a spus că, de vom recunoaşte Holodomorul ucrainean, relaţiile moldo-ruse se vor înrăutăţi, căci ar putea să apară pretenţii privind achitarea prejudiciilor. Eu i-am reproşat: „Bine, dar cu foametea noastră ce facem?”. La care el a zis că şi în America a fost foamete… Adică, hai să vorbim poveşti. Numai o politică în favoarea omului naşte creatori pentru libertate. Iar o politică de subjugare a omului naşte neoameni.
 
 
„Unii oameni sunt născuţi să creeze, iar alţii - ca să distrugă sau să fure”.  
 
- Credeţi că există soluţii concrete pentru a convinge armata rusă să părăsească RM?
 

- Eu sper că schimbul de generaţii va aduce pe eşichierul politic moldovenesc partide cu viziuni noi. Mă bucur că vin tineri cu altă şcoală, care observă că politicienii sunt bogaţi, iar ei sunt săraci şi constată că ceva e putred… Pentru a schimba lucrurile, trebuie să creăm şi un stat democratic cu o viaţă decentă în familia europeană. Asta poate influenţa cetăţenii de dincolo de Nistru să-şi schimbe poziţiile.
 
 
- AIE ne promite un trai decent de trei ani, dar parcă nu se simte vreo schimbare. Mai mult, marii hoţi parcă ar fi protejaţi şi de actuala guvernare. De ce?
 

- Vedeţi că parcă facem reforme, este o creştere economică… Din păcate, am nimerit într-o perioadă de criză mondială. Mai mult, unii oameni sunt născuţi să creeze, iar alţii - ca să distrugă sau să fure. Din cauza lor, aşa cum s-au spălat milioane prin gaura neagră, aşa se şi spală: prin contrabandă de ţigări, de carne, de ce vreţi… Unora nu le convine Ghimpu şi inventează poveşti că ar pregăti Unirea. Sărmanii oameni sunt induşi în eroare de concurenţii mei politici, dar la mijloc stă şi steaua de la Kremlin, pe care a preluat-o Dodon, ca siglă.
 
 
„Stimaţi moldoveni, pescuiţi, creşteţi animale, dar nu deschideţi gura despre 1812”.  
 
- Piatra pe care aţi instalat-o în Piaţă ar putea fi scoasă, dacă la Chişinău se va schimba guvernarea. Vă veţi opune atunci?
 
 

- Piatra va sta până în ziua în care va fi ridicat un monument în locul ei. Dacă vrea cineva s-o ridice, să încerce. Noi suntem gata să o apărăm zi şi noapte. Nu este piatra lui Ghimpu, ci a durerii acestui neam. Aşa cum comuniştii îl apără pe Lenin, noi ne vom apăra istoria şi tragedia naţională. În ultimă instanţă, ori vor ceda ruşii, ori vom ceda noi. Dar noi nu avem dreptul să distrugem viitorul copiilor şi nepoţilor noştri, care trebuie să facă parte dintr-o familie europeană.
 
 
- Şi dacă nimeni nu va ceda? Zilele trecute, un consilier al lui Evgheni Şevciuk a declarat că Rusia va opta pentru integritatea teritorială a RM atâta timp cât vom rămâne în sfera de influenţă a Moscovei.
 

- Nu vreau să se întâmple ceea ce mi-a spus mama, Dumnezeu s-o ierte: „Nu vă uitaţi peste Nistru, că de acolo tot răul a venit”. În tratatul ruso-turc din 1812 se spune că malul stâng al Dunării până la Chilia şi vărsarea sa în Marea Neagră formează frontiera dintre cele două imperii. Documentul prevede că navigaţia va fi comună celor două popoare, adică din start eram declaraţi drept un alt popor. Se mai spunea că micile insule ale Dunării de la Ismail la Chilia, nelocuite atunci, aşa şi vor rămâne, iar „supuşii celor două puteri”, adică noi, vom fi liberi să pescuim şi să tăiem lemne. Iată ce ne-a dat „eliberarea”! Adică, stimaţi moldoveni, pescuiţi, creşteţi animale, dar nu deschideţi gura despre 1812. Rog să fiu înţeles corect - comemorarea zilei de 16 mai nu înseamnă ură faţă de Rusia actuală, ci un eveniment pe care şi Rusia trebuie să-l condamne. L-am întrebat şi pe Narîşkin: „De ce cei care v-au ajutat să scăpaţi de tătaro-mongoli sunt eroi, dar noi, care luptăm pentru libertatea noastră, suntem fascişti?”. Şi el a tăcut… Mitropolitul Veniamin Costache scria: „Vulturul Uralului îşi înfipse adânc ghiarele blestemate în trupul sângerând al Moldovei şi nu putea fi înduplecat de a slobozi prada de la Prut”. De noi depinde cât timp vom fi prada acestui vultur.
Dacă îngenunchezi în faţa ruşilor, poţi rămâne fără cap. 
 
http://www.timpul.md/articol/mihai-ghimpu-liderul-partidului-liberal-daca-ingenunchezi-in-fata-rusilor-poti-ramane-fara-cap--33908.html