Știripozitive.eu | Moldovanskoie. Kubani
La 800 de kilometri de Chișinău, în Caucazul de Nord, locuiesc, de șase generații, peste 2000 moldoveni. Satul a fost întemeiet după războiul ruso-turc de oameni veniți din sudul Basarabiei, care, mergând trei luni prin câmpii, s-au oprit la primul deal acoperit de stejari. Aici, în raionul Krâmsk din regiunea Krasnodar, au întemeiat satul Moldovanskoe. Au defrișat pădurea şi au sădit viță de vie. În prezent, aici se produce unul dintre cele mai bune vinuri din Kubani.
Astăzi în Moldovanskoe se mai întâlnesc case construite în stil național, vopsite în culoarea cerului. Bătrânii vorbesc românește, dar au învăţat şi limba rusă.
„Eu, când eram mic, nu știam rusește. Deam' când m-am dus la școală, am început să învăț, că eu cu mama și tata vorbim numai moldovenește. Ei, în de obște, nu știeu deloc rusește, că prin sat pe aici erau numai moldoveni", spune badea Alexei.
Bucatele cu specific naţional - orez cu fasole și prune umplute cu ceapă - le-au moștenit de la bunicii lor, care le-au adus cu ei din Basarabia. S-au păstrat şi unele obiceiuri.
Bunica Vasilița Budurin își aduce aminte: „Flăcaii împărțeau satul în două". „Ba în trei!", spune apăsat Moș Toadere, care s-a numărat și el printre acei flăcăi. „În trei", cade de acord bunica Vasilița. „Și porneau cu uratul. Iar stăpânii caselor, care aveau fete de măritat, trebuiau să le dea flăcăilor trei sau cinci carboave, ca fata lor să poată merge la dans. Tatăl meu odată nu le-o dat nică și era să șăd un an nijiucată, da noroc de mâca, Dumnezeu s-o ierte, ea le-o dat cinci carboave, să pot să merg și eu la jioc în sat".
Cântecele populare se mai aud prin curți și beciuri, îngânate de bătrâni. Tinerii din Moldovanskoe dansează la discotecă pe ritmuri de „O-zone" și Ion Suruceanu, de parcă ar fi un un sat obișnuit din Moldova. „Am comandat un disc cu muzică din Moldova și când mi-i greu pe suflet, mă duc acasă şi-l pun, și pe loc mi se face mai bine", mărturiseşte un sătean.
După două secole de trai în Caukaz, păstrându-și limba, care este din ce în ce mai puţin vorbită de cei tineri, obiceiurile, bucătăria, arhitectura, acești oameni au rămas ce-au fost - moldoveni - prin natură și temperament.
Din verbele pe care le folosesc a dispărut terminația „U", poate de aceea că semenii lor au Uitat de ei. Dar și-l vor recăpăta îndată ce vom fi Uniți cu ei în nevoie și bucurii și cei 800 de km vor părea o azvârlitură de băț.
http://www.stiripozitive.eu/libview.php?l=ro&idc=5&id=146&t=/Oameni/Societate/Stiripozitiveeu-Moldovanskoie-Kubani/
Astăzi în Moldovanskoe se mai întâlnesc case construite în stil național, vopsite în culoarea cerului. Bătrânii vorbesc românește, dar au învăţat şi limba rusă.
„Eu, când eram mic, nu știam rusește. Deam' când m-am dus la școală, am început să învăț, că eu cu mama și tata vorbim numai moldovenește. Ei, în de obște, nu știeu deloc rusește, că prin sat pe aici erau numai moldoveni", spune badea Alexei.
Bucatele cu specific naţional - orez cu fasole și prune umplute cu ceapă - le-au moștenit de la bunicii lor, care le-au adus cu ei din Basarabia. S-au păstrat şi unele obiceiuri.
Bunica Vasilița Budurin își aduce aminte: „Flăcaii împărțeau satul în două". „Ba în trei!", spune apăsat Moș Toadere, care s-a numărat și el printre acei flăcăi. „În trei", cade de acord bunica Vasilița. „Și porneau cu uratul. Iar stăpânii caselor, care aveau fete de măritat, trebuiau să le dea flăcăilor trei sau cinci carboave, ca fata lor să poată merge la dans. Tatăl meu odată nu le-o dat nică și era să șăd un an nijiucată, da noroc de mâca, Dumnezeu s-o ierte, ea le-o dat cinci carboave, să pot să merg și eu la jioc în sat".
Cântecele populare se mai aud prin curți și beciuri, îngânate de bătrâni. Tinerii din Moldovanskoe dansează la discotecă pe ritmuri de „O-zone" și Ion Suruceanu, de parcă ar fi un un sat obișnuit din Moldova. „Am comandat un disc cu muzică din Moldova și când mi-i greu pe suflet, mă duc acasă şi-l pun, și pe loc mi se face mai bine", mărturiseşte un sătean.
După două secole de trai în Caukaz, păstrându-și limba, care este din ce în ce mai puţin vorbită de cei tineri, obiceiurile, bucătăria, arhitectura, acești oameni au rămas ce-au fost - moldoveni - prin natură și temperament.
Din verbele pe care le folosesc a dispărut terminația „U", poate de aceea că semenii lor au Uitat de ei. Dar și-l vor recăpăta îndată ce vom fi Uniți cu ei în nevoie și bucurii și cei 800 de km vor părea o azvârlitură de băț.
http://www.stiripozitive.eu/libview.php?l=ro&idc=5&id=146&t=/Oameni/Societate/Stiripozitiveeu-Moldovanskoie-Kubani/