12059

Transnistria.

De la Nistru până-n Bug şi Nipru.
0
sever20 Марта 2012, 17:09
sever20 Марта 2012, 17:09

Viorel Dolha: Romanii transnistreni si Transnistria  
Transnistria in sens geografic este delimitata de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului si de litoralul de 150 km al Marii Negre. Prin romani transnistrieni intelegem insa pe toti cei de dincolo de Nistru, cuprinzand Podolia si mergand pana la Nipru ba chiar Don, in Crimeea, Caucaz si Siberia.
Inceputurile intinderii marginii estice a romanitatii la est de Nistru se regasesc in simbioza dintre tyrageti (getii de la Tyras sau Nistru), deci intre supusii lui Burebista care la gurile Bugului stapanea Olbia si romanii ale caror urme se gasesc la tot pasul. Din vremuri foarte vechi a inceput intre romani si ruteni sau ucrainieni un vadit proces de interpenetratie etnografica si demografica, continuat in decursul veacurilor prin colonizari si emigrari ale acestor doua rase.
Stapanirea cnejilor bolohoveni (precursorii cazacilor) se afla pe cursul raului Sluci si pe Bugul superior. Istoricul ucrainian V.B. Antonovici scria in 1885 ca nici dreapta nici stanga Nistrului ,,nu a apartinut nici principilor halicieni, nici altor principi rusi”. Lupta corp la corp cu triburile slave si turaniene nu va impiedica realizarea statului moldovean in sec. al XIV-lea, principatul de la Baia alaturandu-se altor asezari romanesti mai vechi, unele raspandite pana in Polonia si Volhinia.
Intre voievozii bolohovenilor mai cunoscuti sunt Alexandru din Belti si Gleb al lui Ieremia. Inca la debutul mileniului al II-lea, aceasta romanitate era destul de puternica, surse scandinave din veacul al XI-lea semnaland prezenta ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronica veche ruseasca mentioneaza pe aceiasi ,,volohove” in zona. In Crimeea ne intampina la 1287 un Craciun, la 1280 o ,,unguroaica Marioara” de la Caffa, iar in sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica in aceeasi colonie, elementul romanesc cunoscand iata din excesul sau de vitalitate si fenomenul de diaspora. La 25 mai 1455 orasenii din Cetatea Alba, nemultumiti de actiunile pirateresti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului, pun stapanire pe aceasta fortificatie si ii trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducatorii cetatii. Podolia epocii lui Stefan cel Mare este socotita de N. Iorga ca apartinand ,,de fapt nimanui” desi succesiv tinuse nominal de cnejii tatari, Marele Cnezat al Lituaniei si Polonia.
Pe nesimtite s-a nascut o Moldova ,,noua” dincolo de Nistru cu sate din ce in ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupata de Moldova intre 1455-1475.
Intr-o scrisoare catre inalta Poarta, Stefan Bathory arata ca intinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si romani. Cazacii sunt stransi dintre moscali si romani. Prin denumirea de cazac, tatarii intelegeau vagabond. Hatmanul lor, Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui Petru Rares. A pretins si scaunul Moldovei. Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali in Moldova de mai multe ori aducand cu ei ,,Domnisori” -fii adevarati sau inchipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei.
Ioan Nicoara Potcoava a fost primul hatman ales de intreaga Sece Zaporojeana. El va reusi sa ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei si acelasi noroc si-l vor incerca si alti romani din fruntea cazacilor: Alexandru si Constantin Potcoava10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor il vor mai detine dintre romanii transnistrieni Ion Grigore Loboda, Tihon Baibuza, Samoila Chisca, Ion Sarcu, Opara, Trofim Volosanin (Romanul), Ion Sarpila, Timotei Sgura, Dumitru Hunu si eroul legendar al cazacilor in lupta pentru independenta Ucrainei, Danila Apostol. Pe tot parcursul secolelor XVI – XVIII, inalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobada, (in Pereiaslav), Martin Puscariu (in Poltava), Burla (in Gdansk), Pavel Apostol (in Mirgorod), Eremie Ganju si Dimitrie Bancescu (in Uman), Dumitrascu Raicea (in Pereiaslav) comandantul Varlam Buhatel, Grigore Gamalie (in Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (in Rascov), Petru Apostol (in Lubensc). Alti mari comandanti de unitati cazacesti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Topa, Scapa, Taranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desalaga, Dragan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculet, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radul, Focsa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Multi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar altii precum generalul Ciorba si coloneii Mandra, Ghinea si Branca vor intra in servicul Rusiei.
Domnii Moldovei au stapanit Transnistria
Dupa ce in 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de ,,tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”, dupa ce in 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei si Ucrainei” implinind pe langa rolul de domnitor al Moldovei si rostul de hatman si administrator al Ucrainei, unde in vremea aceasta se vor scrie si acte redactate in romaneste. Daca pana acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic in zona transnistreana avand in stapanire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru. Dupa el au mai detinut conducerea Ucrainei, Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici iar cu mari functii au fost si Simeon Palis si Sandu Coltea.
Consecinta a stapanirii lui Duca Voda (care a ridicat curti domnesti la Ticanova pe Nistru si Nimirov pe Bug) Moldova continua pana la 1765 sa administreze si malul stang al Nistrului.
Importantele centre ale Transnistriei erau Movilaul, Dubasari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rascov, Vasilcau. In noua oblastie formata de rusi la Oceakov (la a carei constructie Petru Schiopu participase cu 15.000 salahori si 3000 care) au primit in sec. XVIII pamanturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabau, Cananau, Craciun, Pascal, Hagila, Sacara, Nicorita, Ghenadie, Dodon, Zurucila etc. Cetatea a fost ceruta de Mihai Viteazul la 1600 si aparea inca de pe atunci, ca fiind unul din orasele Moldovei). Intr-un recensamant din 1793, intre Nistru si Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti.
Biserica transnistreana subordonata din vechime bisericii romane
Tinutul gravita si bisericeste spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseste pe Lazar Branovici ca episcop la Cernigov. Intr-un act dat la Thighina in 1769 se face urmatoarea precizare privind subordonarea bisericeasca: ,,mitropolitul Proilavei (Brailei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunarii si al Nistrului si al intregii Ucraine a hanului”. In cateva randuri, tinutul dintre Nistru si Bug a intrat sub jurisdictia episcopiei Husilor. Dupa 1792 (data la care rusii ating Nistrul) Transnistria va apartine bisericeste de Ecaterinoslav in fruntea careia insa era romanul Gavril Banulescu-Bodoni care dupa anexarea Basarabiei va reuni sub aceeasi mitropolie Chisinaul, Hotinul si Oceacovul, fiindca in tinutul Oceacovului precum si in Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari si colonisti de diferite neamuri, iar rusi sunt foarte putini”.
Din 1837 se va infiinta eparhia Chersonului si Tauridei cu resedinta la Odessa. Pe malul stang al Nistrului si pe alocuri si in stepa Chersonului pana la Bug, erau asezari in care fiintau cam 100 de biserici moldovenesti, iar tot sudul Rusiei pana aproape de Kiev era in stadiul de colonizare abia cu doua decenii inainte de rapirea Basarabiei. In 1717 domnul Moldovei, Mihai Racovita, atesta printr-un act o daruire de mosie facuta peste Nistru lui Apostol Leca.
Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe toti la est de Nistru
Rusii vor ajunge in 1772 la Bug, in 1792 la Nistru si in 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea sansa sa obtina clauze privind dreptul supusilor crestini ramasi sub suzeranitate turceasca sa se mute intre granitele ei pentru a-i coloniza. Tarii doreau ca sudul Ucrainei sa nu ramana nepopulat. Astfel, la 1739, Constantin si Dumitrascu Cantemir (urmasi ai celui ce la 1711 a trecut Nistrul in fruntea a 4000 de moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni in luptele cu turcii si incheiau la 5 septembrie o conventie cu Rusia obtinand recunoasterea independentei tarii. La retragerea rusilor acestia au luat cu ei pentru colonizari peste 100.000 de suflete.
In perioada 1769-1774, la curtea Ecaterinei a II-a se faceau proiecte de ,,transplantare a populatiei amanduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta ca au fost asezati intre Nistru si Bug ,,doua treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei ,,Moldove Noi” sa i se dea autonomie si domn pe A. I. Mavrocordat.
Acordand scutiri de serviciu militar si dari, acoperind cheltuielile de calatorie, asigurand autonomie, biserica romaneasca, magistrati romani, scoala de limba populara, tiparire de carti in limba romana si chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atragand deja romani din principate si Transilvania reuseste la 1783 sa aseze chiar dincolo de Bug 2000 de familii cu 15 biserici romanesti.
Se faceau colonizari chiar si in jurul Kievului dar si in sudul Rusiei, aducandu-se cate 25-40 de familii pentru o asezare. Ciobanii din Ardeal s-au asezat in Crimeea, de la Marea de Azov pana in Caucaz sau in Dombas. Salariati din directia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopentia in cercetarile etnografice si folclorice efectuate dincolo de Bug intre 1942-1944 gasesc in orasul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucuresti.
Batranii spuneau ca fiecare familie primise 50 ha, doua perechi de boi, scutiri de taxe pe 50 de ani, si ca sosisera din sudul Basarabiei.
Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortarete pe malul stang al Nistrului: Tiraspol in fata Tighinei si Ovidiopol in fata Cetatii Albe. Marea majoritate a transnistrenilor fiind romani, aceeasi Erhani, Soltani, Busila, Codreanu, Munteanu, Brasoveanu, Ardeleanu, Esanu vor fi mana de lucru la ridicarea Odessei, dar si printre fruntasii locali. Banulescu este cel care sfinteste temelia orasului Odessa si contribuie la planul de organizare al orasului, iar Manole e mentionat ca arhitect pe langa guvernator. Pe firmele Odessei apareau ciobotarul Stirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populata cu romani va deveni un oras intreg cu peste 40.000 de locuitori.
Romanii pun bazele culturii ruse
In 1796, la Dubasari ori Movilau s-a tiparit primul volum de versuri in limba romana (versuri originale si traduceri de I. Cantacuzino). In 1799, rusul Pavel Sumarcov noteaza ca in Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari, Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.
Cultura romaneasca a influentat si cultura ucrainienilor si rusilor prin romanii ce si-au gasit rosturi in Rusia. Petru Movila a devenit mitropolit al Kievului si intemeietorul Academiei rusesti. Calugarul roman Paul Beranda este intemeietorul lexicografiei rusesti. Spatarul Milescu, pe langa activitatea diplomatica si stiintifica, a fost invatatorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnica activitate stiintifica fiind si consilier intim al Imparatului. Herascu (Hirastov) a fost literat si primul curator al Universitatii din Moscova. Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecut peste Nistru impreuna cu peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov si Bielgorod. Mihail Strilbitchi din Moldova isi va muta tipografia la Dubasari, apoi la Movilau. Ioan Silviu Nistor in ,,Istoria romanilor din Transnistria” mai aminteste de un roman Turcu ca autor al Codului penal rusesc, de Mihail Volosaninov ca organizator al Ministerului rus de Externe si de Grigore Voloseninov (“Romanul”) de asemenea diplomat al Rusiei. Literatura rusa recunoaste ca poezia ruseasca moderna incepe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Spataru Milescu (care in China la popasuri da comanda cazacilor sa ii cante ,,Dunare, Dunare”), prin Leon Donici si altii, Rusia capata niste mari oameni de cultura.
In 1737 se nastea in Rusia Nic Bantans Camenschi, urmas de boier moldovean, ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse si universitatii. Mihai Frunza, geniu militar al Armatei Rosii, mort in 1925 la 40 de ani, este cel al carui nume l-a purtat capitala R.S. S.Kirghiza (Frunze) si Academia militara a URSS. Acesta se nascuse in Turkestan, urmare a unor colonizari a regiunii cu basarabeni si transnistrieni, in 1878.
In 1854, se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor. Nicolae Donici a intemeiat in 1908, la Dubasarii Vechi, Observatorul de astronomie fizica. Guvernul rus refuza oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanta deschiderea unei catedre de limba romana la Universitatea din Odessa.
Academicianul sovietic * S. Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc in Moldova, Basarabia si pana in guberniile invecinate, Podolia, Herson, iar intr-un numar mai mic in gubernia Ecaterinoslav sunt romani”.
Toponimia confirma romanitatea Transnistriei
Iata in continuare o serie de nume ale localitatilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Caracinti-Valahi, Cotiujani, Usita, (langa izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabasi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Malai (pe langa Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Varsati, Curecni (intre Cigirin si Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (langa Novoarhanghelsk); Razmerita, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (langa Olviopol); Arcasi, Cantacuzinca, Moldovca Brasoveanovca, Paduret, Urata, Serbani, Arnautovca (langa Voznerensk); Baraboi, Gradinita, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (langa Odessa); Cosuri, Gusa, Sura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, Sura (langa Gaisan) etc.
In 1893, Th. Burada mentioneaza urmatoarele sate moldovenesti din gubernia Cherson: Iasca, Gradinita, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Malaiesti, Floarea, Tei, Cosarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslac, Dorotcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca si Cantacuzinovca. Acelasi Burada gaseste, in 1906, in Podolia satele romanesti: Lescovat, Ruda, Ivanet, Rogozna, Studenita, Usita, Lipciani, Serebia, Busa, Cosnita, Grusca, Ocnita, Camenca, Lapusna, Saratei, Rabnita, Botusani, Pietrosul, Slobozia, Domnita, Balta, Mosneagul, Senina, Bursucul.
Tot atunci, potrivit statisticilor oficiale, traiau in Cherson si Podolia 532.416 de romani, in Ecaterinoslav 11.813, iar in Taurida (Crimeea) 4.015. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pana la 1.200.000. La mijlocul secolului XIV, in Transnistria existau peste 400 de sate curat romanesti.
Alexis Nour (care a identificat in Transnistria o localitate ,,Nouroaia”) numeste ca ultime sate ale zonei compact romanesti spre rasarit Glodosi – cam la aceeasi paralela cu Cernautiul si Serbani – la o paralela cu Iasul insa la 200-250 km de la Nistru. Acesta a gasit in Kiev un liceu care purta numele celui care il intretinea prin donatii uriase: ,,Pavel Galagan”. La fel de vestiti erau cei din familiile Funduclea (numele il purta si o strada in Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontas, Gredescu.
Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguletul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnita, Darla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desaga), Moldovca, Busa, Tatrani, Humor, Merla, Usita.
In 1918 Transnistria canta ,,Desteapta-te romane”
Intre 1909 si 1913, ieromonahul Inochentie a condus in Transnistria, la Balta, o ,,miscare” pentru reintroducerea limbii romane in biserica. Zeci de mii de moldoveni veneau in pelerinaj la Balta unde li se vorbea si li se imparteau gazete in limba lor. Desi aparat de tarani (60 vor cadea ucisi), Inochentie este ridicat de cazaci si inchis. Autoritatile vor permite insa folosirea limbii romane in biserici.
In 1914, Austria promitea Romaniei ,,toata Basarabia cu Odessa” promisiune ce o va reinnoi. Prezenta voluntarilor ardeleni si bucovineni in Ucraina a avut un rol benefic in redesteptarea constiintei nationale la romanii din Imperiul tarist. Ofiterii romani vor desfasura o vie activitate culturala atragand de partea lor studentii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostasi si ofiteri romani din armata rusa care vor avea si ei o puternica inraurire asupra studentilor din Odessa si impreuna vor organiza un congres la 23 martie 1917. In ziua de 18 aprilie a aceluiasi an, la Odessa a avut loc o manifestare a soldatilor romani la care au luat parte 12.000 de ostasi si studenti basarabeni si transnistrieni. La 9 aprilie ziarul ,,Cuvant moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele si drepturi nationale pentru romanii de dincolo de Nistru, iar in 14 aprilie se infiintase ,,Asociatia invatatorilor moldoveni din Basarabia si de dincolo de Nistru”. Congresul invatatorilor romani din Rusia, tinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu religios, scoli, inspectorat scolar, episcopie la Dubasari, seminar la Odessa, toate in limba romana.
,,Pe noi cui ne lasatiş…”
In sedinta Radei ucrainene, deputatul transnistrean Ion Dumitrascu va protesta impotriva pretentiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Dumitrascu impreuna cu Ion Precul si Valeriu Cicate vor conduce ,,Desteptarea – societate nationala a romanilor din Ucraina” infiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917.
Congresul ostasesc moldovenesc de la inceputul lui noiembrie 1917 din Chisinau a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” si a hotarat ca in Sfatul tarii, romanii de peste Nistru sa detina 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei sa recunoasca romanilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleasi drepturi pe care Basarabia le recunoaste minoritatilor etnice. Chisinaul mai cerea administratiilor transnistriene sa notifice numarul copiilor romani de varsta scolara. La acest congres taranul transnistrean Toma Jalba a intrebat ,,si cu noi care traim pe celalalt mal al Nistrului, cum ramane fratilor, pe noi cui ne lasatiş”.
La 17 decembrie 1917 s-a organizat un Congres al romanilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunari pregatitoare la Tiraspol in 16 noiembrie si Grigoriopol in 21 noiembrie, hotarandu-se ca fiecare sat sa trimita doi delegati. Tinut sub semnul tricolorului, Congresul a votat pentru crearea de scoli nationale cu predare in limba romana si alfabet latin; introducerea limbii romane in biserici, Justitia in limba bastinasilor, medici romani la sate, moldovenii sa faca armata in oastea nationala si alegerea a opt reprezentanti in Rada ucraineana. S-a mai hotarat tiparirea de gazete, impartirea mosiilor la tarani si sa se faca tot posibilul ca Transnistria sa fie alipita Basarabiei. Si cum nu stiau daca Basarabia va lupta pentru aceasta alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atentiona ,,daca vom lasa Ucraina sa taie o ramura azi, alta maine, din copacul nostru va ramane buturuga”. Trimisul Radei ucrainene a urat in incheiere ,,Slava Moldovei slobode”.
Comitetul National Roman ales a deschis 52 scoli romanesti, Rada ucraineana a aprobat manualele romanesti tiparite la Chisinau cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a inceput sa introduca si in Administratie si in Justitie cunoscatori ai limbii romane. Timotei Plesca si Toma Jalba au organizat batalionul romanesc, ostasii primind echipament, armament, cazarma. Cadrele didactice nu au fost silite sa urmeze cercurile de vara in limba ucraineana, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chisinau. In satul Lunca s-a jucat chiar ,,Piatra din casa” de Vasile Alecsandri. Pana ce teroarea bolsevica va patrunde peste tot, pe alocuri, in scoli si in 1919 se mai canta ,,Desteapta-te romane”.
In 9 ianuarie 1918, deputatul Ion Precul, moldovean din stanga Nistrului, ia cuvantul in Rada ucraineana si cere drepturi egale pentru compatriotii lui. Se preconiza un Congres general al romanilor din Ucraina in iunie 1918, dar abia in decembrie 1919, la o Adunare nationala, se pune problema organizarii lor intr-un stat national. La 21 martie 1919, in urmarirea bandelor bolsevice, romanii trec Nistrul si ocupa pentru scurt timp Tiraspolul si Razdelnaia.
La Conferinta de pace de la Paris, Romania nu a reclamat Transnistria si raman de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fratilor transnistrieni nu s-a infaptuit atunci, fiind siliti sa infrunte inca o epoca de suferinte. Dupa spusele lui Dominte Timonu (nascut in Mahala langa Dubasari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Romania) perioada a fost ,,mai grea si mai cumplita”.
Intr-o cuvantare tinuta la Varsovia, in noiembrie 1920, Take Ionescu spunea ca ,,600.000 de romani traiesc dincolo de frontiera estica”. In aprilie 1920 incep mari revolte taranesti, rasculatii condusi de Tutunica ocupa Balta, rascoala intinzandu-se in raioanele Codama si Ananev (raion despre care ,,Marea enciclopedie rusa” spunea ca ,,moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). In 1922, sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. Dupa inabusirea in sange a acestora s-au facut deportari in masa.
RASS Moldoveneasca -un stat romanesc intre Rusia si Romania Mare
Dupa declaratia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitatile si libera folosire a limbii materne, si ca urmare a tendintelor brutale de ucrainizare, la 3 septembrie se intrunesc la Balta delegatii satelor romanesti. Ucrainienii au facut opozitie la organizarea unei republici autonome. Si totusi, in 12 octombrie 1924, se creaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca, in cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu granita vestica fixata declarativ pe Prut. La Barzula, in aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granitele si Constitutia recunoscuta de ucrainieni la 10 mai.
Cu o suprafata, in 1934, de 8434 kilometri patrati si o populatie de 615.500 locuitori (din care 80% romani), noua republica cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol. A fost creata pentru a atata pe nemultumitii din Basarabia. Vintila Bratianu considera cu luciditate ca ,,crearea unui stat roman intre Rusia si noi” va permite dezvoltarea in URSS ,,a unei vieti nationale romanesti”.
Mostenirea lasata de tarism era infioratoare: populatia analfabeta, scoli de limba materna lipsa, constiinta nationala stinsa, oamenii in mare parte nestiind de unde se trag si cine sunt. Demn de mentionat ca in RASSM nu s-a vorbit totusi despre “limba moldoveneasca”, ci despre romana. Reiese din paginile saptamanalului ,,Plugarul rosu”, care, la 21 august 1924, relata: ,,s-a hotarat ca in scoale, case si in asezaminte de cultura romaneasca sa se intrebuinteze limba romaneasca”.
In RASS Moldoveneasca au functionat 145 scoli romanesti gimnaziale, 18 scoli romanesti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic si politehnica, cu o populatie scolara romaneasca totala de 24.200 din care 800 studenti. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicatii cum ar fi: ,,Plugarul rosu”, ,,Moldova Socialista”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literara”, ,,Octombrie”, ,,Scanteia leninista”. Mai existau statie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat si sectie romana la scoala teatrala din Odessa, institut de cercetari stiintifice. Tanara republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern si chiar un presedinte de republica.
Prigoana stalinista
In 1937 insa, intelectualitatea din RASS Moldoveneasca a fost acuzata ca a facut jocul dusmanului de clasa, fiind exterminata in mod barbar. Incepand cu intregul guvern al republicii si terminand cu inimosii scriitori transnistrieni intre care: Nicolae Smochina, Toader Malai, Nicolae Turcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Batrancea, Nistor Cabac. Atrocitatile staliniste au mers pana acolo incat in satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost impuscati 167 barbati din cei 168.
Datorita colectivizarilor fortate si inchiderii bisericilor (incheiata in 1938) a avut loc un adevarat exod peste Nistru atat de intens incat a fost nevoie de un lagar pentru refugiatii transnistrieni, iar numarul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atat de mare incat la Chisinau, Cluj si Iasi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna romanilor transnistrieni” condusa de St. Bulat, ,,Transnistria” redactata de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Noua” redactata de N. Smochina. Granicerii rusi trageau fara mila in cei pe care ii descopereau trecand Nistrul. Astfel de evenimente erau obisnuite, insa la 23 februarie 1932 a fost un adevarat masacru fiind ucisi 40 de barbati, femei si copii, fiind un subiect de discutie in parlament si in presa interna si internationala.
Sfasierea Transnistriei
Inainte de 28 iunie 1940 si in zilele urmatoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut si Nistru cu RASSM. Agentia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat sustinerii ,,intrunirii poporului basarabean cu poporul RASS Moldovenesti.” Ecouri ale intentiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regasesc in paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi ca Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au sustinut rugamintea organizatorilor Moldovei si au intrat cu propunere in Sovietul Suprem al URSS de a intruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM si organiza Republica Confederativa Socialista Sovietica Moldoveneasca”.
Kremlinul comandase culegerea de date in vederea luarii hotararii privind structura administrativ-teritoriala a RSSM. Un asemenea raport, datat 15 iulie 1940 si semnat A.Scerbacov , propune cedarea dintre judetele basarabene doar a Hotinului (care impreuna cu Cernautiul sa apartina Ucrainei), iar din RASSM sa cedeze Ucrainei doar raioanele Balta si Pesceansc. Viitoarea Moldova urma sa aibe 5 regiuni: Balti, Chisinau, Bender, Akkerman si Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubasari, Camenca, Codama, Cotovsc, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol si Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.
Conducerea fostei RASS Moldoveneasca propune si ea cedarea catre Ucraina, pe langa Bucovina de Nord, doar a Hotinului, Cetatii Albe si Chiliei, iar de la est de Nistru sa fie cedate doar raioanele Codama, Balta si Pesciana.
Prin presedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha , Kievul cerea, la 22 iulie 1940, ca Ucrainei sa-i revina pe langa Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia si Ismail, Bolgradului si a opt din raioanele RASSM (Codama, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk). Desi in urma analizarii propunerilor Ucrainei si RASSM, A.Gorkin , secretar al prezidiului Sovietului Suprem ii propunea lui G. Malenkov (secretar al CC al PCUS) sa se adopte varianta RASSM, in 2 august 1940, Sovietul Suprem a adoptat legea formarii RSSM in varianta propusa de Ucraina.
La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetatenilor din urmatoarele localitati transnistriene de a trece din componenta Ucrainei in componenta Moldovei: Timcov (raionul Codama) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc), Grebenichi si Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Sunt aprobate doar cererilor satelor Dorotcaia Noua si Sadovo (raionul Ocna Rosie).
Iata cateva din numele localitatilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hartop, Visterniceni, Bors, Dabija, Carlesti, Serpa, Culmea Veche si Noua (raionul Barzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Perisori, Handrabura, Salpani (raionul Nani); Pasat, Holmu, Parlita, Pasatel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Stramba, Brosteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, serbi (raionul Crutai); Ocna Rosie, Claveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Cosari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tabuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Malaiesti, Ilie, Branza, Untilovca, Gavanosu (raionul Ocna Rosie). Multe din numele romanesti vor fi schimbate: Barzu in Kotovsk, Marculeni in Dimovka, Volosca in Pisariovka, Intunecata in Svetloe, Nani in Ananiev, Vrabie in Vradievka, Valea Hotului in Dolinskoie, Malai in Karataevka, Urata in Elenovka etc.
Numele moldovenilor au fost ucrainizate si ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.
Sub administratie romaneasca
Intre 19 august 1941 si 29 ianuarie 1944, Romania a avut sub administratie temporara ,,Transnistria” ce se intindea intre Nistru si Bugul de pana la limanul Niprului, iar in nord pana la apa Niomjai si a Rovului. Teritoriul, in suprafata de 44.000 kilometri patrati si cu o populatie de 1,2 milioane de locuitori, a fost impartit in 13 judete: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubasari, Golta, Jugastru, Movilau, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Rabnita, Tiraspol, Tulcin. In vederea deschiderii scolilor la 1941, primarii urmau sa consulte imediat obstile locale spre a stabili limba de predare a invatamantului (rusa sau romana) dupa alegerea obstei. Pastrand vechea impartire in 64 de raioane, din cei 1623 functionari, doar 398 proveneau din Romania. Din cele peste 1000 de biserici desfiintate de comunisti, in 1943 nu erau inca reparate decat 76. Alaturi de 219 preoti localnici mai slujeau 250 preoti din Romania. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, romanesti din Transnistria, apar publicatii ca: ,,Transnistria”, ,,Glasul Nistrului”, ,,Bugul”, ,,Gazeta Odessei”, ,,tara Bugului”, ,,Molva”. La Tiraspol s-a infiintat Liceul romanesc ,,Duca Voda”, iar cinematografe s-au deschis in Tiraspol, Ananiev si Odessa. Reprezentatii cinematografice au avut loc in toate satele Transnistriei. In satul Harjau au fost repatriati romani din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate intre Prut si Bug la inceputul actiunii). Din relatarile bulibasei Coca din Sintesti – Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagar unde au fost adunati 2600 tigani.
In 1944, odata cu inaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost incorporata in RSS Ucraineana, iar raioanele Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia in componenta RSS Moldovenesti, situatie existenta si in prezent.
O

0
  • 0
  • 0
leshii_20 Марта 2012, 17:56
L
leshii_20 Марта 2012, 17:56
sever
...Viorel Dolha: Romanii transnistreni si Transnistria...

Дай эту же карту, тока в большом формате, плиз... Интересно просто.

0
  • 0
  • 0
miha20 Марта 2012, 18:06
M
miha20 Марта 2012, 18:06
leshii_
...Дай эту же карту, тока в большом формате, плиз... Интересно просто...

0
  • 0
  • 0
leshii_20 Марта 2012, 18:12
L
leshii_20 Марта 2012, 18:12
miha
...LESHII_ : "... Дай эту же карту, тока в большом формате,...

Спасибо Миха, под Киевом тож оказывается румыны живут, много нового по этой карте узнать можно

0
  • 0
  • 0
pilmen20 Марта 2012, 18:16
P
pilmen20 Марта 2012, 18:16
leshii_
...од Киевом тож оказывается румыны живут...

а сколько их в италии, испании... да и в штатах.....

0
  • 0
  • 0
miha20 Марта 2012, 18:20
M
miha20 Марта 2012, 18:20
leshii_
...Спасибо Миха, под Киевом тож оказывается румыны живут,...

удивительно правда? под кишиневом армяни и белорусы живут))

tsari
...тупизм полнейший....а карта просто верх маразма!...

а что ты понял с этой карты))

0
  • 0
  • 0
pilmen20 Марта 2012, 18:24
P
pilmen20 Марта 2012, 18:24
miha
...удивительно правда?...

более того, русских стороверов - пол севера румынии. пора и им поднимать кипеш за маре русию :)

0
  • 0
  • 0
miha20 Марта 2012, 18:26
M
miha20 Марта 2012, 18:26
pilmen
...русских стороверов - пол севера румынии. пора и им поднимать кипеш за маре русию :)...

:)))
я встречался с ними в дельте...удивительные люди,чтят традиции язык культуру...

0
  • 0
  • 0
sever13 Апреля 2012, 21:19
sever13 Апреля 2012, 21:19

Militarii transnistreni au încercat să pună bariere la Vadul lui Vodă [VIDEO]

 
 

Spiritele s-au încins pe Nistru chiar şi în Săptămâna Patimilor. Militarii transnistreni au încercat iarăşi să restricţioneze circulaţia pe podul de la Vadul lui Vodă, instalând astăzi bariere. Locuitorii din zonă au intervenit însă şi au scos până şi stâlpii de suport. Acţiunile au decurs fără altercaţii majore, iar părţile s-au acuzat reciproc de organizarea unor provocări.

 
Localnicii spun că la ora 10 dimineaţa militarii transnistreni au încercat să instaleze în mod unilateral bariere peste podul de la Vadul lui Vodă. Nemulţumiţi de faptul că li se restricţionează circulaţia, oamenii au decis să intervină.
 
Autorităţile din Dubăsari spun că este vorba de o intimidare. Mai ales după ce premierul Vlad Filat şi liderul transnistrean Evgheni Şevciuc au anunţat, la ultima întrevedere, că trecerea peste Nistru va fi simplificată de Paşti.
 
La faţa locului au venit şi reprezentanţii OSCE, care s-au abţinut de la comentarii. La scurt timp, Tiraspolul a reacţionat cu o declaraţie dură, afirmând că incidentul pune în pericol realizarea tuturor înţelegerilor convenite în Comisia Unificată de Control.

0
  • 0
  • 0
sever17 Апреля 2012, 01:31
sever17 Апреля 2012, 01:31

Prelungirea conflictului transnistrean este „foarte costisitoare” Un interviu cu Jennifer Leigh Brush, șefa misiunii OSCE în Moldova.

 

16.04.2012

Marţi încep la Viena noi discuţii în formatul 5+2 privind soluţionarea conflictului transnistrean. Pentru prima data, misiunea OSCE din Moldova va fi reprezentată de noua ambasadoare Jennifer Brush, care a acordat astăzi un interviu Europei Libere:

Europa Liberă: Care sunt aşteptările OSCE de la această reuniune în formatul 5+2  privind reglementarea conflictului transnistrean  care este programată pentru zilele de 17-18 aprilie la Viena. 
 
Jennifer Brush: „Este foarte bine că este deja a doua reuniune oficala în formatul 5+2. Prima reuniune a avut loc la Dublin şi vrem să spunem că a fost o reuniune foarte bună, foarte pozitivă, s-au discutat o serie de chestiuni foarte importante şi suntem bucuroşi să vedem că toate părţile implicate în soluţionarea conflictului transnistrean, deci în formatul 5+2, ceea ce înseamnă 7 părţi prezente în sală, au o atitudine foarte constructivă, foarte pozitivă în această direcţie şi sunt gata să identifice soluţiile pentru problemele cu care se confruntă oamenii. Soluţionarea lor va permite oamenilor să ducă un mod de viaţă mult mai bun, atât pentru ei, cât şi pentru copii lor. Pot să zic că astfel de conflicte au devenit a fi foarte scumpe mai ales un conflict care durează deja de 20 de ani. Sunt scumpe atât pentru comunitatea internaţională, cât şi pentru Republica Moldova şi de aceea pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai bună este foarte important de a le soluţiona. Şi sunt mai mult decât convinsă că persoanele care locuiesc aici în Moldova pot să soluţioneze acest conflict de unii singuri, dar noi suntem aici pentru a vă susţine.”
 
Europa Liberă: Când aţi vorbit despre preţ imediat m-am gândit care ar fi costul care trebuie să-l plătească Chişinăul pentru soluţionarea acestei probleme transnistrene? Pentru că în ultimul timp se discută foarte mult despre ce statut trebuie să-i fie acordat acestei regiunii de est ştiind ca unii analişti acreditează ideea că Chişinăul ar putea să plătească scump Moscovei. Putem vorbi despre un pret politic? 
 
Jennifer Brush: „Dvs. vorbiţi despre preţul politic însă aici este vorba de preţul economic, adică preţul care afectează viaţa zilnică a persoanelor. Deci aici mă refer la situaţia economică. Indicii economici arată că nivelul de viaţă pe ambele maluri ale râului Nistru a scăzut în ultimii ani şi aceasta afectează viaţa oamenilor. În Statele Unite, cât şi în Europa există principiul de negocieri – soluţii reciproc benefice – soluţii în care ambele părţi câștigă şi suntem în căutarea unor astfel de soluţii. În această regiune a lumii părţile de regulă în procesul de negocieri caută soluţii zero, adică în care o parte câștigă, iar cealaltă pierde. Însă în cazul acesta noi dorim ca ambele părţi să fie câștigătoare. Recent au fost semnate două înţelegeri: înţelegerea cu privire la reluarea traficului feroviar şi înţelegerea cu privire la eliminarea deşeurilor radioactive, care este o înţelegerea foarte importantă pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor. Şi aceste două înţelegeri au fost atinse de către părţi de sine stătător, ceea ce arată că părţile sunt capabile să soluţioneze singure unele probleme. Pe viitor se discută şi atingerea unei înţelegeri privind telecomunicaţiile, este foarte importantă comunicarea dintre persoane, comunicarea prin internet, comunicarea prin telefoanele mobile, acestea vor duce la dezvoltarea societăţii şi la consolidarea acesteia.”
 
Europa Liberă: Guvernarea de la Chişinău insistă ca Statelor Unite ale Americii şi Uniunii Europene să li se transforme statutul de observatori în statut de mediatori la masa de negocieri in formatul 5+2, e posibil acest lucru?
 
Jennifer Brush: „Nu pot să comentez asupra acestei întrebări întrucât sunt un diplomat american însă aici reprezint interesele OSCE şi sunt foarte mândră de rolul pe care îl are OSCE în acest proces. Însă pot să zic că, atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană sunt prezente la masa de negocieri au întotdeauna dreptul de a-şi expune părerile, de a-şi exprima punctul de vedere în cadrul acestui proces.”
 
Europa Liberă: Ce părere aveţi despre vizita pe care o întreprinde domnul Rogozin la Chişinău şi Tiraspol?
 
Jennifer Brush: „Domnul Rogozin este un diplomat bine cunoscut, am urmărit atent activitatea acestuia la Bruxelles în cadrul NATO. Se exprimă foarte limpede. Vreau să spun că activitatea Federaţiei Ruse în regiune este binevenită întrucât este in spaţiu fost sovietic şi Rusia trebuie să joace aici un rol constructiv. Nu există o alegere dintre Rusia sau Uniunea Europeană, trebuie să avem relaţii foarte bune cu toată lumea în regiune. Deci salutăm activitatea Federaţiei Ruse în regiune. Sperăm ca vizita domnului Rogozin să fie una constructivă şi productivă.”
 
Europa Liberă: Vreau să vă întreb. Republica Moldova trebuie sa mearga pe calea eurointegrării cu sau fără Transnistria?
 
Jennifer Brush: „Cunoaştem că integrarea în Uniunea Europeană este un proces foarte complicat, de aceea este prematur să spun cu ce condiţii Republica Moldova urmează să adere la Uniunea Europeană. Vreau să vă spun că în activitatea mea în Balcani, după cum cunoaşteţi Serbia şi Muntenegru au deja statut de ţară candidat  pentru aderarea la UE. Este un proces într-adevăr foarte complex. Ceea ce este important de implementat în regiune sunt reformele în domeniul supremaţiei legii, consolidării democraţiei şi a instituţiilor democratice, combaterii traficului de fiinţe umane, drogurilor, combaterii corupţiei, a crimei organizate. Şi acestea trebuie făcute indiferent de când Moldova se va integra în Uniunea Europeană. Rolul misiunii OSCE în Moldova este să se ocupe şi de aceste probleme la fel de importante ca şi reglementarea conflictului. Şi de aceea suntem gata să colaborăm, atât cu partenerii de pe malul drept, cât şi cu cei de pe malul stâng în atingerea acestor obiective. La moment există două provocări în calea integrării europeană a Republicii Moldova, aici vorbim despre adoptarea legii privind non-discriminarea şi închiderea canalului de televiziune NIT. Cât priveşte legea anti-discriminare considerăm că ţine de drepturile fundamentale ale omului şi majoritatea ţărilor europene au adoptat această lege şi trebuie să fim conştienţi că pentru a corespunde într-adevăr normelor şi standardelor europene este foarte important de adoptat şi această lege. Îndemn cetăţenii Republicii Moldova să se gândească despre adoptarea acestei legi, pasul pe care restul ţărilor europene deja l-au întreprins. Cât priveşte retragerea licenţei de la postul de televiziune NIT considerăm că închidere a oricărui canal de televiziune trebuie să fie făcut într-un mod cât mai deschis şi transparent. Deci, cât priveşte iarăşi legea anti-discriminare este o chestiune sensibilă nu doar pentru Republica Moldova cât şi pentru alte state. Chiar să vorbim şi despre Statele Unite ale Americii, acum suntem în campania electorală pentru alegerea preşedintelui, chiar şi acum această chestiune apare şi este discutată. Este o problemă foarte importantă întrucât câțiva zeci de ani în urmă şi femeile au fost discriminate şi pentru a atinge ceea ce avem acum a fost nevoie de luptă. Un exemplu elocvent în acest sens  sunt chiar  eu care deţin  acest post aici în Republica Moldova fiind femeie. Trebuie să luptăm şi în această direcţie întrucât trebuie să asigurăm drepturi egale şi un nivel de toleranţă ridicat în societate.”
 
Europa Liberă: Doamnă ambasadoare, edificarea unui stat de drept s-a dovedit a fi un proces deloc uşor, totuşi vorbind despre democratizarea ţării pe cât de dificil i se pare Misiunii OSCE  de a democratiza fie malul drept, fie malul stâng al Nistrului?
 
Jennifer Brush: „Democraţia nu ţine doar de elita politică, de liderii pe care îi alegem, ci de fiecare om în parte. Este dreptul şi responsabilitatea fiecărui cetăţean. Oamenii trebuie să ceară ca liderii să se conformeze normelor democratice, oamenii trebuie să fie cei care să se conducă de aceste norme democratice şi să-şi cunoască drepturile. Este responsabilitatea fiecărui cetăţean de pe ambele maluri ale Nistrului să ceară democraţie.”
 
Europa Liberă: Pe parcursul acestei şederi scurte în Republica Moldova ce impresii vă lasă această ţară?
 
Jennifer Brush: „Sunt un mare fan al diversităţii şi venind aici  pot să zic că Republica Moldova este o ţară foarte diversă, cu oameni foarte frumoşi şi diferiţi. Nu am avut  posibilitate să călătoresc prin ţară însă am mers prin Chişinău şi pot să zic că este o parte a istoriei şi  această regiune. Planific să merg şi prin alte oraşe ale Republicii Moldova pentru a vedea care sunt aspiraţiile, care sunt speranţele oamenilor de acolo. Am venit în Republica Moldova singură deocamdată, feciorul meu urmează să finiseze clasa a patra în Statele Unite şi în curând se va alătura şi el.In această perioadă de timp voi dedica viaţa mea cât şi viaţa feciorului meu pentru consolidarea democraţiei în Republica Moldova. Accentuez de fiecare dată feciorul meu, pentru că, nu este doar o funcţie – dedic o parte atât din viaţa mea, cât şi din viaţa feciorului meu acestei ţări.”

0
  • 0
  • 0
sever18 Апреля 2012, 17:02
sever18 Апреля 2012, 17:02

В МИД РФ считают, что вывоз боеприпасов создаст благоприятный фон для политического урегулирования приднестровского конфликта. Правда, это не единственное условие для примирения двух берегов Днестра. По словам собеседника "Ъ" в МИД РФ, не менее важен консенсус России и Запада во взглядах на региональную безопасность во всем черноморском регионе. "Если посмотреть на расклад сил, мы увидим, что он сейчас не в пользу России. К примеру, соотношение российского Черноморского флота к турецкому примерно 1:3. К румынскому — где-то 1:1. Приплюсуем сюда еще натовскую Болгарию, Грузию и вроде бы нейтральную Украину. Все это не может нас не беспокоить",— говорит собеседник "Ъ".

По его словам, Москву мог бы удовлетворить постоянный нейтральный статус Молдавии, который бы гарантировал ее неприсоединение к военным блокам (прежде всего к НАТО). Такой статус закреплен в молдавской конституции. Однако в силу того, что в Кишиневе время от времени раздаются заявления не только о присоединении к ЕС, но и о вхождении в состав Румынии, Москве хотелось бы более твердых гарантий нейтралитета. Ранее российские переговорщики уже предпринимали попытки согласовать с США и ЕС дополнительные международные гарантии молдавского нейтралитета, под которыми подписались бы Москва, Вашингтон и Брюссель. Эта идея, по словам российского дипломата, снова актуальна.

0
  • 0
  • 0
sever20 Апреля 2012, 14:24
sever20 Апреля 2012, 14:24

Poliţist moldovean uitat de ai săi în temniţele separatiste
Poliţistul Alexandru Ursu a fost băgat pentru 15 ani la închisoare de "autorităţile“ de la Tiraspol

 
Un ofiţer de sector din Hagimus, Căuşeni a fost condamnat la 15 ani de închisoare de aşa-zisele instanţe separatiste după ce şi-a cumpărat un apartament la Tighina. Oficialii de la Interne ridică neputincioşi din umeri şi spun că nu i-au venit în ajutor colegului lor deoarece rudele acestuia n-au sesizat ministerul.
Alexandru Ursu (30 de ani), poliţist de sector în Hagimus, Căuşeni, se află de doi ani şi jumătate la penitenciarul din Hlinaia, Grigoriopol, şi riscă să rămână acolo până în 2024. Asta pentru că aşa-zisele organe de drept din stânga Nistrului l-au acuzat de escrocherie, după ce şi-a cumpărat un apartament în Tighina, unde urma să se stabilească împreună cu viitoarea soţie, originară din localitate.
Potrivit apropiaţilor, totul a început în 2007, când proprietarul casei, Leonid Kuzneţov, i-a vândut-o contra 12.000 de dolari. Peste doi ani însă tranzacţia a ajuns în vizorul miliţiei separatiste. În doar un an, „oamenii legii" i-au înaintat lui Alexandru Ursu câteva capete de acuzare: fals în documente, utilizarea actelor false şi escrocherie. Rudele poliţistului susţin că acum în locuinţa-problemă stă unul dintre „anchetatorii" care s-a ocupat de caz.
„Alexandru a convenit preţul cu vânzătorul, eram mulţumiţi şi noi, şi el. Urma să ne continuăm viaţa. Voiam să ne căsătorim în octombrie, stabilisem data nunţii. Totul s-a schimbat însă când nepotul proprietarului i-a sugerat acestuia să meargă la miliţie", povesteşte Irina Lozinskaia (26 de ani). Între timp, femeia a născut un băieţel, care nu şi-a văzut niciodată tatăl.
În augut 2009, tatăl poliţistului, Timofei Ursu, a fost forţat să întocmească un act prin care dona apartamentul fostului stăpân. „Miliţienii m-au obligat să semnez în schimbul eliberării fiului meu, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Şi eu am fost reţinut în izolator timp de trei zile, fără vreo explicaţie sau mandat de arest", îşi aminteşte, printre lacrimi, Timofei Ursu.
Bătut şi umilit
De după gratii, Alexandru Ursu a încercat de mai multe ori să tragă alarma şi să-şi convingă superiorii de la Chişinău că este nevinovat. „Chiar din prima zi, când am fost reţinut, am fost bătut, umilit şi obligat să-mi recunosc vina. De mute ori anchetatorul îmi spunea că am ajuns după gratii numai pentru că sunt poliţist moldovean. Aici, în închisoare, sunt numit «moldavski separatist» (separatist moldovean - n.r.). M-au avertizat că dacă mă plâng voi dispărea fără urmă", a transmis din detenţie bărbatul.
Condamnat în stânga Nistrului, Alexandru Ursu a rămas, oficial, angajatul Ministerului de Interne. Solicitat de „Adevărul", viceministrul Iurie Cheptănaru a declarat: „În astfel de situaţii, de oriunde ar fi poliţistul, avem obligaţia să ne autosesizăm". Cu toate acestea, la începutul lui 2011, oficialul explica într-o scrisoare adresată Asociaţiei „Promo-Lex", care se ocupă de caz: „MAI nu a examinat adresările din partea rudelor pe faptul răpirii cetăţeanului A. Ursu şi nu a iniţiat vreo cauză penală". Oamenii legii au intentat un dosar abia la 5 septembrie 2011, la doi ani de când poliţistul se află la Hlinaia.
Polițiștii acuzați că au răpit un om scapă basma curată
Ilie Cazac, tânărul graţiat de liderul Transnistriei: "Igor Smirnov a făcut foarte multe crime şi trebuie condamnat pentru asta"
EXCLUSIV Vardanean, jurnalistul eliberat de dictatorul Smirnov: „Aş vrea să mai fiu jurnalist, dar fără aventuri"
Juriştii de la „Promo-Lex" afirmă că MAI n-a făcut nimic pentru a-şi ajuta angajatul. „Oficialii erau obligaţi să se autosesizeze şi să intervină imediat ce ofiţerul de sector nu s-a prezentat la serviciu. Din 2009, MAI nu a întreprins însă nicio măsură eficientă pentru a-l elibera pe poliţist din custodia forţelor secesioniste. Mai mult, peste zece luni de la răpire, funcţia a fost suplinită de către un alt ofiţer", explică Alexandru Zubco, jurist la Asociaţia „Promo-Lex".
Juriştii mai spun că ministerul s-a autosesizat doar după ce „Promo-Lex" a trimis mai multe scrisori. „E adevărat, MAI a iniţiat o anchetă penală, dar n-a informat despre acest fapt rudele poliţistului", mai spune Alexandru Zubco.
Neputincioşi în faţa rmn
Reprezentanţii MAI afirmă că au făcut un demers la Comisia Unificată de Control ca să examineze acest caz. „Am solicitat ca dosarul să fie transmis la Chişinău, dar ştiţi care e poziţia regiunii transnistrene. Avem nevoie de toate actele din dosar ca să dăm o apreciere clară cazului", explică Iurie Maximov, şeful Direcţiei Investigaţii şi Securitate Internă a MAI. Pe de altă parte, co-preşedintele Comisiei Unificate de Control, Ion Solonenco, spune că nu ştie nimic despre acest dosar. Încercările noastre de a lua legătura cu aşa-zisele organe de drept de la Tighina au eşuat.
CEDO va da verdictul
În aprilie 2011, juriştii „Promo-Lex" au trimis dosarul poliţistului Alexandru Ursu la CEDO. În acest caz, atât Guvernul Moldovei, cât şi cel al Rusiei, ar putea fi condamnate pentru violarea dreptului la libertatea şi siguranţa individuală, dar şi lipsa unui recurs efectiv.
„Nu există nicio posibilitate reală şi eficientă de a influenţa deciziile administraţiei separatiste şi ale structurilor lor ilegale. În acelaşi timp, aceste decizii produc efecte în estul Republicii Moldova, persoanele fiind condamnate, torturate şi deţinute în condiţii inumane şi degradante", se arată într-un buletin informativ al „Promo-Lex".
Potrivit Asociaţiei, în închisoarea de la Hlinaia sunt 1.000 de deţinuţi. În penitenciarul nr.3 de la Tiraspol sunt închişi 1.100 de oameni, iar în închisoarea nr. 2 stau în detenţie circa 1.120 de persoane. ;

0
  • 0
  • 0
sever07 Мая 2012, 01:54
sever07 Мая 2012, 01:54

Vechimea denumirii Transnistriei
„Principe de Geografie și Astronomie sau Începuturi de Geografie politică, fisică și astronomică. Pentru tinerimea școalelor publice. De Iosif Genilie, Profesor de Geografie și Hronologie în Colegiul Național din București. Prețul acestii cărți este un sfanțih. București. În Tipografia Colegiului Sf. Sava. 1847”
Romania

„Romania este acum pământul dintre Carpați, Dunăre și Prut; cuprinde două staturi sau țări: Romănia [Țara Românească] și Moldavia; apoi Transilvania și alte ținuturi și colonii romănești vechi, zece cu totul.”

„VIII. Transistranii
Transistranii sau Aurelianii sânt la 100 mii Romăni carii lăcuesc în Transistria, peste Dunăre, Istru numit de de mult, Sințari numiți în Macedonia, Tesalia, Albania, Sclavonia, duși pe acolo de pe la anii 274 de împăratul Aurelian, ș.a.l.
Acum sânt mai mult întrupați cu Grecii, Bulgarii, Sârbii, Arnăuții.
IX. Transtizanii
Transtizanii sânt Românii carii lăcuesc în Transtizia, pe lângă râul Tisa, spre răsărit și apus de el, pe unde au lăcuit din vechime; de și acum s-au mai întrupat cu Ungurii, Slavii.
X. Transnistranii
Transnistranii sânt Românii carii lăcuesc în Transtiria sau Transnistria, peste Nistru, numit Tira din vechime, strămutați de demult într-acolo; de și acum sânt mai întrupați de Lehii, Rușii.
Așa Romănimea sau toată Nația Romănească este peste cinci milioane suflete, din carii la doă mil. sânt subt Austria, iar la trei mil. în Romănia, Moldavia ș.a.l.”

0
  • 0
  • 0
sever14 Июня 2012, 16:08
sever14 Июня 2012, 16:08

Tiraspol.Serbare la Tiraspol cu prof. Gh. Alexianu.

0
  • 0
  • 0
sever24 Июля 2012, 04:01
sever24 Июля 2012, 04:01

Procuratura validează implicit afirmaţiile anonimului “deconspirator”? 20. Iul, 2012 1 Comment | 150
Un anonim postează pe curaj.net un text despre activitatea SIS , cu o listă de persoane, care ar fi, în opinia lui, angajaţi SIS. Mă rog, pe un site de opinii poţi pretinde multe, inclusiv că Rmoldova are bombă nucleară în cariera de la Pruncu. Unii pot să creadă, alţii nu. Zvonuri apar multe pe net, mai ales pe situri de socializare. Dar când procuratura deschide un dosar penal pe motiv că ar fi deconspirate numele unor angajaţi SIS, fapt care se pedepseşte penal, ce se întâmplă, de fapt, în această situaţie? Eu cred că exact ce imputează organul unui anonim nebulos, cu credibilitatea practic zero. Adică deconspiră numele angajaţilor SIS, validând afirmaţiile unuia pe care puţini s-au obosit să-l citească, mite să-i mai dea crezare.
Îmi par extrem de bizare acţiunile procuraturii, nu atât în sensul procedurilor legale derulate, cât al logicii, dacă pornim de la miza problemei, a dosarului penal, de la interesele propriu-zise ale unei instituţii secrete, care se desecretizează exact în momentul în care încearcă să dosească secretul preţios.
http://www.curaj.net/?p=73655

***

 
 
 
  Apel către societate 06. Iun, 2012 11 Comments | 1.357
Stimaţi concetăţeni!
Noi, un grup de ofiţeri ai SIS, adresăm societăţii acest apel. Vă rugăm să citiţi cu mare atenţie cele ce urmează şi să verificaţi ulterior minuţios totul din cele declarate. Am recurs la această metodă pornind de la faptul că puterea nu vede şi nu aude nimic. Am vrea să credem contrariul, că de data aceasta va urma o reacţie promptă şi adecvata din partea acesteia.
Suntem nevoiţi să constatăm că, în prezent, situaţia SIS al Republicii Moldva este critică. Noi nu putem asista impasibili la situaţia care s-a creat în cadrul Serviciului. Nu ne permite acest lucru atât valorile etice pe care le respectăm profund, cât şi periclul ce ameninţă securitatea noastră personală.
Potrivit convingerii noastre, conducerea actuală a SIS al Republicii Moldova activează în detrimentul Serviciului. Este vorba de fapt de o agresiune asupra celei mai necesare structuri fără de care nu poate funcţiona un stat de drept.
Ştim, cu regret, că promisiunile de genul că totul va fi bine şi Serviciul de Infromaţii şi Securitate îşi va reocupa locul şi ponderea pe care le merită în cadrul societăţii, având ca principala atribuţie asigurarea securităţii de stat încă urmează să devină o realitate.
Istoria serviciilor speciale ale Republicii Moldova va înregistra numirea în funcţia de director al SIS a lui Gheorghe Mihai, în comun cu cele ce s-a întâmplat în anul 2009 la capitolul unde au fost înregistrate cele mai triste evenimente. Cu regret, aceasta este chiar mai puţin comparativ cu ceea ce a urmat, deoarece este vorba, de fapt, de o succesiune de acţiuni capabile să torpileze un sistem întreg, care a fost creat de oameni dedicaţi de-a lungul timpului.
Una dintre cele mai negative manifestări ale stării de spirit care domneşte în cadril Serviciului este redată printr-un tip de zicală care circulă pe aici şi care glasuieşte că dacă vrei să devii un şef mai mare, trebuie să faci şi o trădare pe potrivă.
Astfel, după ce Gheorghe Mihai a fost demis ruşinos din fruntea SIS, la conducerea instituţiei a venit V. Dediu, director adjunct al SIS, care a fost acuzat în repetate rânduri că a trădat Republica Moldova şi a făcut spionaj în favoarea altui stat, fost reprezentant SIS la Kiev, care a fost reţinut în flagrant de catre serviciul de securitate internă a SIS, în cooperare cu serviciile speciale urainene şi adus acasă în cătuşe. Ulterior, chiar el a recunoscut în faţa Colegiului SIS că a vândut secrete de stat în scopuri personale, pentru a proteja interesele unor persoane apropiate. Trădarea face parte din esenţa lui Dediu, fiind un element de bază din modelul său de comportament. El a avut cănd să „lucreze” asupra sa, activând în fostul КГБ sovietic încă din 1977. Au fost făcute publice mai multe imagini video în care Dediu recunoaşte acest lucru. Dar nu se termină cu aceasta: urmează un şir de trădări, de data aceasta de gen politic.
În urmă alegerilor parlamentare şi venirii noilor forţe politice la guvernare, am aşteptat ca PL, condus de către M. Ghimpu, careia i-a revenit conducerea SIS, să numească în funcţia de director al SIS un profesionist tânăr, format în cadrul serviciului, ce a studiat în Occident şi care nu a avut nimic cu fostul КГБ. Aşa si nu am înţeles de ce Alianţa pentru Integrare Europeană a procedat astfel, numind la conducerea serviciului un fost kaghebist pensionat.
Cum procedează Dediu, în acest caz? Înţelegând că PL nu îi va oferi ceea ce îi trebuie, începe să acţioneze pentru a-şi găsi protecţie la cei mari şi a rămâne în funcţie. Demararea negocierilor privind vinderea unui lot de armament din dotarea Ministerului Apărării îl orientează către PLDM şi îl apropie de V. Filat, datorită intereselor financiare comune. În cadrul Comisiei Guvernamentale, SIS avea cuvântul decisiv la verificarea întreprinderilor, care aveau intenţia să procure acest lot. Însă, cei în jur de 2 milioane de dolari americani au fost argumentul de bază pentru ca Dediu să facă totul, îndeplinind toate indicaţiile pentru ca tranzacţia să fie încheiată cu succes.
După cum se ştie, a urmat o deteriorare esenţială a imaginii Repblicii Moldova pe plan extern. Cu regret, nici oamenii noştri politici, nici organele abilitate nu întreprind nimic, iar Dediu, care este vinovat de aceasta, ramâne la conducerea serviciului, şi, totodată la dispoziţia unei forţe politice anume. Se vede clar că relaţiile sunt destul de speciale, deoarece la nunta lui Emil Dediu, feciorul lui V. Dediu, care activează în MAEIE al Republicii Moldova a fost invitat numai V. Filat, în calitate de oaspete de onoare.
Metoda de lucru cu resursele umane în cadrul serviciului merită o atenţie aparte. Astfel, este clar că SIS a fost transformat într-un loc prielnic unde cei de la conducere işi plaseaza copii pentru construirea unor careiere de succes, sub grija părinţilor. Drept exemple sunt fii lui Roibu, Butnaru, Zaraf, Guzun, Rusnac, dar şi nu numai; fiicele lui Mihai, Balaban, Popescu, Musteaţă, dar şi nu numai. Dediu i-a întrecut pe toţi: feciorul Emil Dediu şi nepotul Octavian Dediu absolvesc Academia serviciilor speciale din România; nepotul face carieră în serviciu. Chiar dacă şi nu are nici un fel de aptituduni corespunzătoare, numai după o scurtă perioadă de activitate este desemnat la conducrea unei subdiviziuni din cadrul Direcţiei municipale Chişinău. Totodată, fiul Emil Dediu este angajat al MAEIE al Republicii Moldova, unde activează de pe poziţiile Serviciului – Direcţia Informaţii Externe. Astfel, beneficiază de două remunerări, atât din partea MAEIE cat şi de la SIS. De fapt, profesionişti îşi pun un alt tip de întrebare, şi anume: pornind de la ceea ce reprezintă tatăl său, ce este, de fapt, Emil Dediu în cadrul MAEIE, pentru cine lucrează? Dar nici aceasta nu-i totul: un alt nepot al lui V. Dediu, Gheorghe Iarovoi, conduce Direcţia resurse umane. Concluziile respective pot fi trase, credem.
Dar ce să mai spunem despre cazurile 7 Aprilie, Vardanean, Ilie Cazacu, Baghirov, altele, care reprezintă probleme cu adevărat, de importanţă majoră pentru Republica Moldova? Din cauza că unii îşi urmează interesele, poate chiar şi cele de ordin finaciar, pata cade, cu regret, asupra nivelului de profesionalism al colaboratorilor SIS. Dar, de fapt, problema constă în conducătorii instituţiei, în faptul pe cât sunt ei de capabilil şi dornici de a face ceea ce sunt obligaţi pentru ca serviciul să-şi îndeplinească atribuţiile sale de bază.
Respectiv, şi rezultatele înregistarte de către serviciu în decursul a doi ani de activitate sunt pe măsură: reţinute nişte icoane, curmat un canal de migraţie ilegală. Nici nu îndrăznim şă ne comparam cu CCCEC, MAI sau alte instituţii de forţă. Dar, pe lângă faptul că nici nu avem ce menţiona, SIS mai are şi alte atribuţii. Astfel, cine să lupte cu spionii când este protejat Druţă? Sau cine să lupte cu contrabanda, când colonelul SIS Alexandru Popescu conduce cu subdiviziunea respectivă, cel care este cu legături largi în lumea criminală, în cea a afacerilor, în justiţie şi în politică. Este evident, conducerea actuală a serviciului nu-i poate spune nimic, sau poate dragostea de bani nu le permite?
În acest context, am fi foarte curioşi să ştim ce crede despre această situaţie, care clar că nu face faţă problemelor de securitate din regiune, de exemplu, excelenţa sa, Dirk Shuebel, ambasadorul Uniunii Europene în Republica Moldova, prietenii din Europa ai prim-ministrului. Oare să le fi început a le place de la un timp încoace occidentalilor KGB-ul? Oare să se fi schimbat între timp criteriile de aderare la UE?
Suntem nevoiţi să vă dezamagim când credeţi că SIS este capabil, în asemenea circumstanţe, să-şi facă datoria de a susţine actul de guvernare. Şi aceasta, atăt timp cât serviciul este condus de un grup de pensionari, care doresc doar să ramână la conducere, folosind, în acest scop, metode preluate din fostul КГБ.
Pe lângă toate acestea, în ultimii doi ani au fost eliberaţi din Serviciu circa 247 ofiţeri cu o vechime în muncă de la 5 la 15 ani, Cu o asemenea „reformare” a serviciului, cînd posturile sunt acoperite în proporţie de 40%, nu ştim cine va activa în serviciu în viitorul apropiat: se ştie că este nevoie de cel puţin 5 ani pentru ca un colaborator să capete experienţă de bază şi să înceapă a lucra plenar. Personalul serviciului este format doar din persoane de vârstă înaintată şi din novici. O parte dintre cei de vârstă înaintată au fost reangajaţi chiar a doua zi după pensionare, majoritatea din ei fiind eliberaţi pe motiv de boală, şi nu puteau fi reîncadraţi în Serviciu. Incasează lunar câte vreo 20 de mii de lei, din soldă şi pensie, iar un colaborator tânar are lunar o remunerare de 3500 lei, care l-ar motiva prea puţin să activeze în cadrul serviciului.
În acest context, vă rugăm să vedeţi, în calitate de exemplu uşor de verificat, lista ce urmează, care poate fi continuată, formată, în majoritetea ei, din fosti kaghebişti, pensionari, dar care încă mai activează în cadrul serviciului:
1. V. Dediu- şef adjunct al SIS
2. V. Furdui – director adjunct al SIS
3. S. Rusu – şef aparatul Directorului
4. S. Druţă – şef Direcţia contraspionaj
5. A.Timuş – şef Direcţia Infromaţii Externe
6. V. Cemârtan – şef Direcţia securitate internă
7. Gh. Iarovoi – şef Direcţia resurse umane
8. V. Armaşu – rector la INIS
9. V. Cebotarean – şef destinaţie speecală „Alfa”
10. N. Vişnevschii – şef Direcţie opertiv-tehnice
11. Dulgieru – şef Direcţie filaj
12. M. Jelezoglo – şef UTAG
13. A. Popescu – şef securitatea economică
14. Gh. Ţaranu – şef Direcţia Hânceşti
15. T. Zaraf – ofiţer sub acoperire la Întreprinderea de stat „REGISTRU”
16. E. Bumbac – Direcţia infromaţii externă.
Chiar şi în urma unei analize superficiale se poate observa faptul ca V. Dediu şi-a format un colectiv care să-i ofere toate posibilităţile de care dispune serviciul. Toate, însă, în detrimentul intereselor de stat, analizând rezultele activităţii instituţiei, înregistrate în perioada respectivă.
Un caz deosebit îl constituie relaţia lui V. Dediu cu şeful Direcţiei pentru UTAG, M. Jelezoglo, care a fost ales de către başcanul Găgăuziei în calitate de succesor. Evident, Jelezoglo îi transmite başcanului toată infromaţia pe care o deţine pe linia SIS. Drept mulţumire, Jelezoglo a primit în dar de la başcan clădirea secţiei SIS din Ceadîr-Lunga. Pe de altă parte, acesta mai primeşte şi gradul de colonel înainte de termen, multe alte stimulări neîntemeiate. În tot acest timp, prin UTAG mişună spioni de toată mâna – ai „mgb-ului” şi ai serviciilor speciale ruseşti, iar Formuzal, beneficiind probabil de susţinerea lui Jelezoglo, prin orice metode pune în pericol integritatea ţării.
Cu toate că sunt cheltuite sume enorme, de la aceasta serviciul nu câştigă nimic. Acest lucru este influenţat negativ inclusiv de nepăsarea de care dă dovadă Dediu şi compania în abordarea şi rezolvarea problemelor statale. Pe de o parte se organizează întruniri la nivelul cel mai înalt, au loc întrevederi bilaterale cu reprezentanţi ai serviciilor speciale din alte state, dar pe de altă parte nu se răspunde la necesităţile interne: nu se procură tehnică performantă, nu sunt trimişi ofiţeri la cursuri de perfecţionare peste hotare, nici un sediu de direcţie teritorială n-a mai fost reparat în ultimii 15 ani, nu se mai fac reparaţii curente, nu se asigură cu mobilier ori carburanţi pe masura necesităţilor. Astfel , direcţiile teritoriale primesc doar ciîte 200 de litri de benzină.
Cu regret, atât timp cât Serafim Urecheanu este preşedinte al Curţii de Conturial, avţndu-l în calitate de consilier pe Gheorghe Mihai, fost director al SIS şi un mare prieten al lui V. Dediu, informaţia referitoare la situaţia financiară a SIS este un mare secret de stat şi nu poate fi supusă unui control financiar riguros.
Facem apel către Popor, către Preşedintele ţării, Preşedintele Parlamentului, Prim-ministru, deputaţi, jurnalişti şi diplomaţi! Vă rugîm să luaţi atitudine! Din cauza persoanelor din actuala conducere a SIS, care profită, de fapt, de acordul tacit al Dumneavoastră, riscăm să pierdem un organism foarte serios şi necesar pentru societate şi statul de drept, care nu va mai putea fi recuperat! Contăm pe sentimentul dumoneavostra civic şi pe spiritul de responsabiluiate de care trebuie neapărat să daţi dovadă!
Un grup de ofiţeri din cadrul SIS, care nu sunt indiferenţi de soarta SIS, şi care din motive privind siguranţa personală nu pot face publice numele

0
  • 0
  • 0
sever09 Августа 2012, 14:11
sever09 Августа 2012, 14:11

Самоопределение по-Российски - Молдова

0
  • 0
  • 0
sever21 Августа 2012, 21:47
sever21 Августа 2012, 21:47

O moldoveanca lupta pentru titlul de Miss Diaspora! Cum va incerca sa impresioneze juriul O moldoveanca lupta pentru titlul de Miss Diaspora, concurs care se desfasoara in Romania. Este vorba despre o tanara din Tiraspol. Marina Cusnir, in varsta de 20 de ani, se mandreste cu o minte agera, dar si cu niste dimensiuni ideale. Aceasta s-a pornit in marea batalie alaturi de alte 18 participante.

Concursul este destinat celor mai frumoase romance de pretutindeni.
 

Astfel, in competitie s-au inscris tinere care studiaza sau locuiesc in Olanda, Australia, Franta, Belgia, dar si alte tari.
 
Toate au fost selectate in urma unui concurs, iar in acest week-end, in urma mai multor probe, se va afla numele castigatoarei.
http://go.protv.md/6Lo

0
  • 0
  • 0
sever30 Августа 2012, 00:10
sever30 Августа 2012, 00:10

Oraşul Tiraspol în iunie 1943.

În sfârşit, în 1943 Tiraspol nu putea fi numit chiar oraş, cel puţin din ceea ce se vede în fotografiile realizate de germanul Willy Pragher. În 1942 şi 1943 Pragher a făcut câteva deplasări în spatele frontului de est, inclusiv în Transnistria şi a realizat mai multe fotografii. Am făcut aici o selecţie cu fotografii din Tiraspol. Mi-a plăcut mai ales inscripţia de la intrarea în localitate “Trăiască guvernul patriei desrobitoare”.

0
  • 0
  • 0
sever23 Сентября 2012, 03:23
sever23 Сентября 2012, 03:23

Наши в Рыбнице.

0
  • 0
  • 0
miha23 Сентября 2012, 03:29
M
miha23 Сентября 2012, 03:29

буникул луй воронен

0
  • 0
  • 0
sever23 Сентября 2012, 15:58
sever23 Сентября 2012, 15:58
miha
...буникул луй воронен...

da ))

0
  • 0
  • 0
sever31 Октября 2012, 02:12
sever31 Октября 2012, 02:12

Legitimarea încorporarii Transnistriei sub Antonescu: Mistificarea „spațiului poetic” (Partea I) Pe data de 11 iunie 1941, Raoul Bossy, min­istru plenipotențiar, șef al legației României la Berlin în perioada 1941–1943, nota în jur­nalul său:

Prima întrevedere cu Antonescu care îmi spune că războiul con­tra Rusiei este lucru hotărât. […]. Vic­to­ria este sig­ură și vom căpăta nu numai ce am pier­dut (Basara­bia, Bucov­ina de Nord și zona din județul Doro­hoi), ci și pe românii transnistreni. Putem merge cât de departe spre Răsărit. Întreb dacă nu reîn­cepe vechea tac­tică austro-ungară, care ne împinge spre aromâni, ca să uităm de arde­leni. Oare nu sun­tem împinși acum spre Est, ca să uităm Tran­sil­va­nia de Nord și Banatul răsăritean (care, după câte aflu, ar fi des­ti­nat Ungariei). Antonescu imi răspunde că nu se va lăsa înșelat. Nu va accepta să înain­teze spre Est mai departe de Bug. Dar Bugul tre­buie să ne fie fron­tieră — cum a fost în sec­olul XVII pe vre­mea lui Duca-Vodă — pen­tru a recu­pera masa românească din fosta Repub­lică Sovi­et­ică Moldove­nească și pen­tru a dobândi marele port al Odes­sei. Dar, odată acest spațiu curățat de jidovi și ruși, va începe o acțiune diplo­mat­ică intensă pen­tru recâștigarea Ardealu­lui pierdut.
“ 
O acțiune din aria realpoli­tik — cucerirea Transnistriei și în speță a Odes­sei — moti­vată istoric și etnic a car­ac­ter­i­zat, în mare, etapa operațiunilor mil­itare din luna august și până la ocu­parea Ode­sei în octombrie 1941. Pre­tex­tul istoric era scurta stăpânirie a Transnistriei de către dom­n­i­torul Moldovei Duca-Vodă între 1680–1683. Cel etnic, populația care locuia peste Nistru priv­ită de regim sub aspect istoric, lingvis­tic și cul­tural ca fiind românească.
Povestea Transnistriei reprez­intă un capi­tol foarte scurt al isto­riei românești. Dar pe cât de scurt, pe atat de roman­tic. În afară de miile de vieți omenești pier­dute pen­tru dobândi­rea aces­tui ter­i­to­riu, regimul Antonescu a dus o luptă la fel de acerbă cu URSS pe planul imag­i­naru­lui. Lăsând deo­cam­dată la o parte considerațiile pur-realiste ale politicii României, pro­pa­ganda de război a apelat la construcția „spațiului poetic”, speci­fică nation­al­is­melor anti-imperialiste de secol XIX. Statul fas­cist româ­nesc a mist­i­fi­cat în mod rad­i­cal imag­inea aces­tei regiuni de fron­tieră. Etero­gen din punct de vedere etnic, ter­i­to­riul transin­s­trian a fost încadrat într-o retorică ce făcea apel la o isto­rie ide­al­izată și la imag­inarea populației și ter­i­to­ri­u­lui transnistriene drept indis­cutabil românești.
Naționalizarea per­iferiei și aduc­erea aces­teia în cen­trul conștiinței naționale avea loc în mod obișnuit prin sub­lin­ierea car­ac­teru­lui izo­lat, deci pur, al îndepărtaților local­nici. Când Regele Mihai și Ion Antonescu au viz­itat ținutul de peste Nistru au fost primiți de o „delegație de transnistrieni, urmași ai vechilor răzeși ai lui Ștefan cel Mare, pe care astăzi armatele glo­rioase româno-germane i-a scă­pat de urgia bolșevică”, se arăta într-un repor­taj din Tim­pul. Sim­i­lar, era exac­er­bată iden­ti­atea cul­turii ver­nac­u­lare a transnistrie­nilor cu a moldove­nilor. De alt­fel, fenomenul fas­cist de coor­donare instituțională deter­mina armo­nizarea politicii cu cea a dis­cur­su­lui pro­pa­gan­dis­tic. Con­stru­irea purității românești a locuito­rilor aces­tui „spațiu poetic”, mist­i­fi­cat din­tre Nistru și Bug a fost facil­i­tată, con­cret, atât de război cât și de geno­cidul împotriva evreilor.
Naționalizarea transnistrie­nilor — acest alter ego al moldove­nilor — deve­nea un pro­ces cvasi-științific prin put­erea sta­tis­ti­cilor. Cele mai pop­u­lare ziare ale vremii, de la Uni­ver­sul la Curen­tul , citau sta­tis­ti­cile con­silieru­lui lui Ion Antonescu, Nichita Smochină, care făcea referire la cei peste 1,2 mil­ioane de români transnistrieni. „Populația Transnistriei o formează, în majori­tate zdro­bitoare, Românii cari nu se deos­besc cu nimic de frații lor de din­coace de Nistru,” pre­ciza Tim­pul. Când Antonescu a viz­itat fron­tul transnis­trian, n-a întâl­nit decât sate românești și ger­mane, nici urmă de sat rus­esc, sem­nala un arti­col pub­li­cat atât în Curen­tul cât și în Tim­pul. Mai mult, texte ale Uni­ver­su­lui și Curen­tu­lui pos­tulează fap­tul că  români se află mai mulți din­colo de Nistru și chiar din­colo de Bug decât dincoace!
Pro­pa­ganda românească a ridi­cat mănușa arun­cată de sovi­etici în con­fruntarea din­tre sta­tis­tici. Obiec­tul litigiu­lui era populația care se auto-inititula moldove­nească. De exem­plu, sovi­eticii con­damnau românizarea de către boierii evu­lui mediu a Basara­biei după aceeași schemă cu pol­o­nizarea țăranilor ucrainieni și bieloruși. Iro­nia face că aceleași sta­tis­tici impe­ri­ale rusești din 1897 au fost folosite de presa de pro­pa­gandă a ambe­lor părți: de către sovi­etici pen­tru a se sub­linia car­ac­terul minori­tar al românilor în Basara­bia, iar de către cei din urmă, din con­tră, pen­tru a dovedi car­ac­terul româ­nesc al Transnistriei (pen­tru Basara­bia fiind evi­dent). Dacă Izvestiia din 29 iunie 1940 arăta că recen­sămân­tul din 1897 con­semna un pro­cent de 76% populație ucraineană, moldove­nească (deci nu românească din punc­tul de vedere sovi­etic) sau rusă, Uni­ver­sul din 5 iulie 1941 nota cifra aceluiași recen­sămân ca fiind de 202.369 de români Transnistrieni, deci „în favoarea noas­tră” cu toate că rușii „au avut intere­sul să micșoreze con­sid­er­abil numărul românilor”.
Aici, naționalismul cul­tural s-a îmbi­nat cu naționalismul etnic. Asocierea din­tre cul­tura rurală și românism a con­sti­tuit de alt­fel un motiv de bază al dis­cur­su­lui naționalist, fie că vor­bim de populiștii de secol XIX , fie că vor­bim de o retor­ica rad­i­cal­izată, tipic-fascistă în inter­belic. Regimul Antonescu a pre­luat acest motiv-preexistent și l-a apli­cat Transnistriei. Ter­i­to­riul din­tre Nistru și Bug deve­nea un „spațiu poetic” din cauza mist­ic­u­lui aces­tor români redescoperiți. A avut loc o mitol­o­gizare a unui ter­i­to­riu per­iferic prin exac­er­barea purității unei populații și a originalității cul­turii sale ver­nac­u­lare. Fenomenul avea la bază fascinația pen­tru exotic de natură colo­nial­istă, sub­or­do­nată scop­u­lui de a naționaliza regiunea respec­tivă. Cu atât mai mult cu cât românii transnistrieni se aflau în zona mis­te­rioasă și totuși bar­bară a Estu­lui, evidențierea purității sub­linia „dârzenia lor etnică” în fața vicisi­tu­dinilor vremii și în speță în fața persecuțiilor sovi­eti­cilor văzuți ca săl­batici. Era de dato­ria regimu­lui așadar să-i rea­d­ucă pe acești frați regăsiți în patria lor: regimul fas­cist se con­sid­eră o sim­plă articulație a specificității naționale.

0
  • 0
  • 0
sever07 Ноября 2012, 22:35
sever07 Ноября 2012, 22:35

Справедливое решение приднестровского вопроса.

Мы болтаемся в проруби как известный продукт человеческой жизнедеятельности. Мы – это жители пруто-днестровского междуречья, граждане т.н. Молдовы – квазигосударства, семя которого заложил сухорукий Коба. Мертвым грузом на шее каждого из нас висит Приднестровье – полоска земли, заселенная своеобразным населением – жертвами продолжающегося советского экспериментального ада. Так называемая Российская Федерация тщательно ухаживает и содержит этот заповедный серпентарий, раздав там свои паспорта и приплачивая гроши немногочисленным нищим старикам. Если бы не эта узкая полоска – мы давно были бы в Европе – в составе Румынии или нет – не суть важно, пока есть ПМР – до тех пор Молдова будет “в проруби”. ПМР – это проклятие Молдовы. Россия в виде СССР подарила нам это ядро на ноги, отобрав выход к морю и северные районы, более того – она требует благодарности за этот “промышленно развитый регион” где тщательно хранят “историческую память о великом прошлом” – ну вы понимаете – это как если бы бандит отобрал у вас пол-квартиры – светлые и солнечные комнаты и взамен “подарил” гнилой сарайчик в котором живет парочка агрессивных сумасшедших.
Тот, кто подписал Декларацию о независимости, где указано, что после распада СССР ни у кого нет территориальных претензий – преступник и негодяй. Он соучастник российских спецслужб, ибо он сделал нас с вами – жителей Молдовы – вечными заложниками ПМР и вечным объектом откровенных издевательств со стороны России. Пока есть ПМР – никакой ЕС Молдове не светит, к радости нашей молдавской политической элиты – я имею в виду именно эту банду нанашей, ибо те кто у кормушки – и есть главные “государственники” в местном понимании этого слова.
Итак – ситуация с ПМР тяготит именно тем, что она неразрешима. Все эти “переговорные процессы”, форматы встреч и миссии ОБСЕ и ООН влияют на ситуацию с ПМР примерно также как пьяный цыганский колдун на глобальное потепление, то есть никак. Лоснящиеся от хорошей еды и обилия свободного времени европейские чиновники, похоже интересуются не решением проблемы, а процессом, про российских чиновников и одуревших от пьянки и наркомании российских миротворцев я и не говорю.  Мировой общественности глубоко плевать на оккупацию Молдовы, она занята, в очередной раз, умиротворением агрессора – зачем злить Кремль? Съест часть Грузии и Молдовы – и остановится! Отравит или взорвет в очередной раз своих граждан – главное, по уговору, наших пусть не трогает. Цинизм и соучастие, в принципе.
Допустим, что в Молдове у власти оказались порядочные люди, чтобы произошло? Я думаю вот что – России ставится ультиматум (можно зубоскалить про слона и моську – но не стоит забывать – рычаги воздействия есть всегда, тем более в отношениях с безнравственным противником) – следующего содержания – возврат отобранных и переданных Украине молдавских территорий в обмен на это проклятое Приднестровье, которое “Молдове никогда не принадлежало”, чем справедливо колят глаза различные сторонники Таможенного Союза и прочих азиатских кагалов. Проблемы с Украиной должна решать Россия – как правопреемник СССР – пусть платит Украине, отдает свои земли  и т.п. – не наше дело. Проблемы с жителями ПМР также должна решать Россия – пусть селит их в Москве с видом на мавзолей или в Сочи – опять таки не наше дело. Вот и все. И самое интересное – что это – единственный благополучный для Молдовы вариант разрешения ситуации. Все остальные варианты – проигрышные.
Но увы – я писал что-то про порядочных людей у нас во власти – а вы ведь понимаете, что “скорее небо упадет в Днестр”, как говорили турки. Радует одно – веру в чудо пока еще никто не отменял – даже РПЦ. Ждем.
http://www.curaj.net/?p=78588

0
  • 0
  • 0
sever06 Декабря 2012, 17:23
sever06 Декабря 2012, 17:23

Cetatea Tighina - bătaie de joc în stil șerifian  
  De mic aud doar depre cetatea Soroca. Aceasta e unica invocată de maldavani când e vorba de patrimoniul național. E și pe bancnotele de lei prostești. Maldavanului i se inoculează că îi aparține strict ce are sub jurisdicție la momentul actual. Din această cauză el are doar o cetate de apărare: Soroca. Ștefan Velichii acolo a descălecat și a fondat Moldova. Acolo a domnit Împăratul Republicii Moldova și acolo a murit. Niciun voievod nu l-a precedat și niciunul nu l-a succedat. Când a vrut să mute capitala mai lângă romini ca să-i ardă mai des, a murit. După el Maldova a aderat nesilită de nimeni la uniunea surorilor sovietice, care fără doar și poate aveau un frate mai mare, paternalist. În urma împărțirii frățești cerută de hahol și dirijată de rus, de jure maldavanul a rămas cu doar două cetăți din lanțul medieval de apărare la Nistru. Dar venerată e doar Soroca.

  Ce nu știe maldavanul, deși are în manuale, e că la 70 km de Chișinău e amplasată strategic cetatea Tighina.  Fortăreața ce sute de ani a stăvilit invaziile asiaticilor. Cred că dacă nu era Tighina (evident și celelalte), astăzi francezii aveau ochii mici și erau adepții confucianismului. Cât timp noi eram amenințați de invaziile barbarilor, cei de la vest s-au dezvoltat liniștiți sau se războiau între ei. Astăzi în loc de mulțumiri, luăm batjocură. Înțeleg de ce maldavanul uită de Tighina. Ce e la rus - la el trebuie să rămână. Știe rusul mai bine ce și cui i se cuvine, din toate punctele de vedere. Doar nu o să-l condamne maldavanul. Pe frate nu se supără.

  Tighina e unica cetate românească ocupată astăzi de ruși. Restul ocupatelor sunt sub hahol. Doar Soroca are o soartă relativ mai blândă. A ajuns Tighina pe mâna rusului prin trădarea maldavanului. Deși în războiul din 1992 a fost apărată cu înverșunare de o mână de polițiști și voluntari, a fost cedată la ordin. Astăzi se bâlbâie toți responsabilii de atunci. Dau din umeri și îi învinuiesc pe alții. Snegur se pare că va lua secretul în mormânt și nu vom afla clar, cine a contribuit la cedarea municipiului Tighina. Nici nu se putea altfel. Municipiul Tighina a fost și e un nod feroviar foarte important. Fără el nu cred că mai avea rost înființarea autoproclamatei republici moldovenești nistrene. Cine a dat-o pe mâna rușilor, e unul din cei mai mari trădători al neamului românesc, dacă-i aparține acestuia. Astăzi toți maldavanii pun umărul la consolidarea înstrăinării Tighinei, zicând că e în Transnistria. Adică în 1992 a sărit dincolo de Nistru?
 
 Din 1992 cetatea a servit drept depozit pentru munițiile rusești. Acolo e rămășița armatei a 14-a de dincoace de Nistru. Accesul fiind interzis, până recent. Astăzi, deși o parte semnificativă a cetății e tot la dispoziția trupelor rusești, cea mai mare parte e disponibilă oricărui curios. Vremea a zăbovit cu asprimea și de asta am profitat. Astfel de la ora nouă eram la vama șerifiană. Cum era și de așteptat, ne-am lovit de birocrația absolut stupidă a șerifienilor. Se comportă ca ultimii scârboși impertinenți doar de i-ai înjura și nu te vei mai întoarce pe acolo. Ei bine, motivul plimbării era mult mai serios și nu am cedat, deși am pierdut timp, nervi dar și bani.

 După șapte ture pe scări și cam o oră, în sfârșit ne vedem trecuți. Ajungem la sensul giratoriu de lângă cetate, vedem și un indicator care ne spune de cetate, dar conform indicațiilor dăm doar de o fabrică sovietică ce poartă amprenta ideologiei sovietice.

                          
De altfel tot orașul e intoxicat cu maxime care în 2012 doar înveselesc până la lacrimi un sănătos, dar despre oraș voi scrie în articolul următor.

  Ne-am învârtit ca niște curci chioare prin zonă până nu am îndrăznit să virăm la dreapta (vezi poza de mai sus) și să oprim la o poartă. Când a ieșit o mutră de hahol de prin Harkov și a deschis gura, am înțeles că am dat de poarta cetății.

 Băteau căluții în iesle, așa că am mers să aruncăm ceva-n râpă. Dar despre mâncarea șerifiană aflați mai târziu. Într-o oră suntem iarăși la poartă cu rublele gata și unul din visele mele începe să se realizeze.

  Vă așteptați să vedeți cetatea în imagine? Cu părere de rău, din cetatea lui Ștefan și Rareș a rămas doar citadela într-o stare acceptabilă. Nu am avut parte de un ghid în adevăratul sens al cuvântului. Ne-a însoțit cel care ne-a întâlnit, dar nu știa pe ce lume trăiește. În poza de mai sus, pe dreapta, e o construcție țaristă. Nu știm ce destinație avea, însă recent s-a găsit un idiot cu putere de decizie care a băgat termopane în ferestre. Aceeași soartă o au și restul clădirilor administrate de muzeul cetății.

    Cât tovarășii mei au ținut „ghidul” de vorbă, am explorat niște tunele pline de mizerie.

    Unul recent desfundat.

  Cu excepția citadelei zona e într-o stare absolut deplorabilă.

Pe a doua clădire din dreapta găsesc urme de tencuială proaspătă. Cine știe ce le mai dă în cap rușilor. În spatele acelei clădiri văd  un momument edificat anul trecut în cinstea sovieticului regiment 2 de pontoane, dislocat pe teritoriul cetății încă de la ocuparea sa și până în 1993. Acel regiment a participat la forțarea Nistrului și la operațiunea Iași - Chișinău. Reprezenta unicul regiment de pontoane din lume capabil să acopere orice obstacol riveran, asigurând chiar și trecerea garniturilor de tren de orice tonaj. Nu mă miră că a fost utilizat împotriva României.

În planul secund al pozei de mai sus vedem unicul bloc cu etaj din zona administrată de muzeu. Prezența urmelor de grupuri sanitare indică faptul că a fost un bloc administrativ.

La etaj, printre moloz și grămezi de mizerie, mătur cu piciorul o inscripție în podea: Renovat 1943 Cpt Gh Bacaran. Deci, clădirea clădirea a servit administrației Armatei Române.

 La demisol lucra un fotograf. O lua în cadru pe una care se crăcea în fel și chip pe fundalul ruinelor. Nu le-am deranjat distracția și am mers spre citadelă, pe lângă niște foste depozite.

Pe teritoriul cetății sovieticii au ridicat și uzine, pe care le ocolim în drum. Spre deosebire de Chilia, cetatea Tighinei a prins moartea colosului roșu și deci stoparea expansiunii hăramurilor sovietice.

 Observați că s-a combinat lipsa spațiului din centrul urbei cu interesul distrugerii patrimoniului românesc. În coasta unui grup de garaje se ivesc turnurile citadelei.

  Ca să intri cu mașina până aici, mai dai zece ruble șerifiene.

  Rușii au socotit de cuviință să nu distrugă citadela cetății, dar să o mânjească acid cu ideologie scârboasă ce prinde doar la hăbăucii din est care vin pe aici. Așa că ne împiedicăm de proaspătul monument al baronului Carl Friedrich von Münchhausen, care înrolat în armata rusă a mareșalului Burkhard Christoph von Munnich, ajunge să forțeze râul Nistru în dreptul Tighinei. Nu au mai cucerit cetatea ocupată de turci, că i-a mâncat ciuma și s-au retras peste Bug. A dracu' de relevant e pomenitul!

 O gloată de copchii călăreau boamba lui Miunhauzăn, pe care-l știu ca personaj din desenele animate sovietice.

  Șirul momumentelor șefiriene continuă până la intrarea în citadelă, iar următorul ce ne sare-n ochi e monumentul poetului hahol Ivan Kotlearevskii - căpitan în armata imperială rusă. Mare om!

 Sub zidul nordic al cetății găsim două plăci sub formă de carte, dedicate lui... Filip Orlic. E cel care a scris Pactul și Constituția drepturilor și libertăților oștilor zaporojene, numită și Constituția de la Bender. Românii din gubernia Basarabia au preluat acest nume - Orlic, dar exclusiv pentru cai și măgari. Frumos.

Cu țevile îndreptate spre sud-est, apare un set de tunuri. Un kitsh ordinar. Pe plăci citim despre încercările rușilor de a cuceri cetatea și despre orașul în perioada suedezilor.

Din acestea s-a tras în zidul sudic. Doar nu vom crede că șerifienii au lăsat zidul și malul să plece la vale. Căntărean ferește!

De aici încolo întâlnim timide tendințe de renovare, dar cum era și de așteptat, lucrările se fac de mântuială și  în batjocură. Cărămida nouă nu e deloc voalată și ai impresia că a muncit acolo o brigadă de gastarbaiteri șerifieni care numai la specificul medieval al construcției nu s-au gândit. Și măcar de ar fi doar câteva ziduri și contraforturi, dar aceeași chestie o vedem și la turnul de la intrare, care nu stătea locului dacă nu avea și stema Rusiei.

Sub zidul estic au instalat un șir de șapte busturi (două dintre care urmează să poposească) în fața altui bust - al lui Peter Wittgenstein, comandant în armata rusă în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829. Ce e de remarcat la tendința șerifienilor de a rusifica locul, e că mai toți care-s venerați, nu sunt ruși.

Lăsăm busturile cu flegme, să le admire proștii și mergem înăuntru.

În clădirea amplasată în interiorul citadelei se află muzeul istorico-militar. Intrăm și noi să râdem. Nu ne miră că e poluat cu prostii menite să ridice-n slăvi epoca rusească și personalitățile ei. O parte semnificativă e dedicată turcilor, că doar cetatea a fost turcească până au venit păduchioșii.

 
Doar în spate, în colțul din stânga, sunt două panouri ce vorbesc despre Tighina în perioada Principatului  Moldovei și despre domnitori români. În mijlocul exponatelor se află o machetă a Tighinei medievale. Te cam ia jalea dacă faci o paralelă dintre ce vezi în miniatură și ce e afară.

Ne batem pe rând joc de ienicerul din dreapta și lăsăm o urmă de scris în cartea vizitatorilor. În turnul central din partea estică e un magazin de suvenire, dar era închis. La Cetatea Albă o babă beșinoasă propunea copeici sovietice și matrioșci, așa că putem presupune cam ce aveau din vânzare aici. Însă deschis era muzeul mijloacelor medievale de tortură.

Am explorat fiecare turn al cetății și pe lângă cărămida neprelucrată și alte chestii ca din cur, am găsit și carton bitumat proaspăt așternut. Ciudată e simbioza. Dar ne ierte sfinții Căntărean și Vova, căci cine suntem noi să criticăm gustul și cultura șerifienilor?

Călăresc zidul sudic și le administrez niște biserici și luni santinelelor rusești din baza militară de alături.

Întrebare: în mașină cine-i oare?

 Ei și dacă tot m-am înțeles cu pseudo-ghidul că nu furăm nimic și că poate pleca liniștit să-și vadă de joaca din telefon, acum că am ajuns în turnul de la intrare, care e și cel mai înalt. Aici îmi pun planul în aplicare. În doi timpi și trei minute fluturau falnic două tricoloare românești deasupra Tighinei. Cred că am fost primii care au arborat tricolorul în cetate din 1944 încoace. Cam jumătate de oră le-au usturat ochii puturoșilor cu arma-n mână. Mai nu au pocnit ca vârcolacii din From Dusk Till Down la fascicolul luminos.

Ne-am mai tras în poze, ne-am mai rotit prin curte și hai să ieșim. În fițuicile de la postul de control ne-au introdus și termen, așa că trebuia să ne grăbim să analizăm și orașul. Termenul limită era ora 19. Nu ajungem bine afară, hopa și milițianul! Da' căscați de dau prin străchini! Au trimis unul de la DăPăăS (Serviciul de Patrulare Rutieră, adică Poliția Rutieră rusește).

- Ce se-ntâmplă la voi aici??
- Păi ce să se întâmple? Vizităm și noi cetatea.
- Dar ce a fost aia cu steagurile?
- Ce să fie?
- Cine v-a permis să le arborați?
- Dar dumneavoastră cine sunteți?
- Băieți... pe mine m-au sunat să vin să văd (butonează și bolborosește)... Mi-au spus că ați arborat steaguri aicea. Cine totuși v-a permis?
- Păi... ghidul.
- Care ghid?
- Cum să-l arăt dacă e plecat? Un băiat de acolo de la intrare care ne-a ghidat.
- Unde e?
- La intrare o fi fiind. Dar lăsați că noi deja plecăm.

  Dacă va reveni în termen mediu administrația normală la Tighina, cetatea poate renaște, căci potențialul ei este enorm. Deocamdată asistăm neputincioși la cum se macină istoria sub ciubota rusului. Visul de a mă vedea în cetate împlinit a fost. Am trăit și scârbă, dar am și râs bine. Nistrul, privit din dosul zidului medieval, provoacă nostalgie... Eram foarte bucuros că în sfârșit am ajuns aici. Sper ca prostul să prindă Tighina și vremuri mai bune. Cu trista-i cătătură ne-a petrecut fortăreața, obținând promisiunea că ne vom reîntoarce.
http://cahuleanu.blogspot.ro/2012/12/cetatea-tighina-bataie-de-joc-in-stil.html

0
  • 0
  • 0
sever25 Декабря 2012, 03:00
sever25 Декабря 2012, 03:00
0
  • 0
  • 0
sever28 Декабря 2012, 12:42
sever28 Декабря 2012, 12:42

Noi nu uitam.

0
  • 0
  • 0
sever04 Марта 2013, 17:53
sever04 Марта 2013, 17:53

Trupele OMON luptă cu separatiştii, în satul Doroțcaia (1992). Partea 2

Молдавский ОМОН в борьбе приднестровскими бандформированиями у села Дороцкая

0
  • 0
  • 0
sever08 Марта 2013, 02:51
sever08 Марта 2013, 02:51
0
  • 0
  • 0
sever20 Марта 2013, 18:33
sever20 Марта 2013, 18:33

Soldati italieni in Basarabia, in fundal cetatea Tighina.

0
  • 0
  • 0
sever20 Марта 2013, 20:33
sever20 Марта 2013, 20:33

Regele Mihai intampinat cu paine si sare in Tiraspol, 1943 ( n mijloc se află guvernatorul Tranistriei: Alexianu ).

0
  • 0
  • 0
sever27 Марта 2013, 17:32
sever27 Марта 2013, 17:32

Молдова, Дубоссарская ГЭС (незаконно приватизированная рос. капиталом).
 
Сегодня утром.

0
  • 0
  • 0
sever27 Марта 2013, 17:58
sever27 Марта 2013, 17:58

Azi dimineata:

0
  • 0
  • 0
sever28 Марта 2013, 12:45
sever28 Марта 2013, 12:45

мэр Тирасполя Пётр Торпан встречает Короля Михая...

0
  • 0
  • 0
sever29 Марта 2013, 16:34
sever29 Марта 2013, 16:34
0
  • 0
  • 0
sever29 Марта 2013, 18:42
sever29 Марта 2013, 18:42

Tiraspolul după cel de al II-lea Război Mondial...

0
  • 0
  • 0
sever06 Мая 2013, 16:54
sever06 Мая 2013, 16:54
0
  • 0
  • 0
sever16 Мая 2013, 18:50
sever16 Мая 2013, 18:50

«Roşu, galben şi albastru - sfânt al nostru tricolor.
Să ne pupe-n cur cazacii (duşmanii), că Moldova nu-i a lor!»
(din poezia unui copil din transnistria)

0
  • 0
  • 0
sever16 Июня 2013, 01:13
sever16 Июня 2013, 01:13

Asemănări cu Georgia 2008. Pregăteşte Rusia un război pe Nistru?    
Pregăteşte Rusia un război pe Nistru? Situaţia recentă de pe ambele maluri ale Nistrului „începe să semene cu evenimentele din Georgia din 2008.”
Asemănări cu Georgia 2008. Pregăteşte Rusia un război pe Nistru?

Comentariul aparţine unui diplomat implicat în negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean citat de ediţia ucraineană a ziarului Kommersant, transmite Unimedia. „Totul să semene cu evenimentele din Georgia din 2008. Nu uitaţi că, acordurile de la Vilnius vor fi semnate nu numai cu Republica Moldova, dar, şi cu Ucraina, care monitorizează negocierile privind conflictul transnistrean, în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE. Destabilizarea situaţiei în regiune, va lovi atât Chişinăul, cât şi Kievul”, a declarat un diplomat implicat în negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean.
Legea cu privire la „frontiera de stat a republicii moldoveneşti nistrene” este „o provocare pură, menită să blocheze procesul de negocieri. Aceste acţiuni prezintă Ucraina într-o lumină negativă, ca şi cum Kievul nu poate aduce pacea în regiune”, este de părere analistul senior la Institutul de Internaţional de Politică Globală de la Kiev, Leonid Litra.
Chiar dacă Ucraina va solicita conducerii rmn să se abţină de la măsuri unilaterale, apelul nu va fi auzit. „Cred că Ucraina va reacţiona la aceste provocări nu în acest an, ci în anul viitor. Asigurând preşedinţia OSCE, Kievul va încerca să facă toată lumea mulţumită, însă în anul viitor, Şevciuk va simţi răspunsul real al Ucrainei la astfel de acţiuni”, a spus expertul ucrainean.

0
  • 0
  • 0
шниперсон16 Июня 2013, 01:17
Ш
шниперсон16 Июня 2013, 01:17
sever
...Asemănări cu Georgia 2008. Pregăteşte Rusia un război pe Nistru?...

да, и вас вашингтом тож сдаст как стеклотару :)

0
  • 0
  • 0
sever16 Июня 2013, 01:36
sever16 Июня 2013, 01:36
шниперсон
...да, и вас...

нас? а ты чей?

0
  • 0
  • 0
шниперсон16 Июня 2013, 01:38
Ш
шниперсон16 Июня 2013, 01:38
sever
...нас? а ты чей?...

ну тех кто на них уповает, а я... яб хотел чтот ТУТ решали как жить стране, а не ждали дядю, кто из вашингтона, кто из москвы

0
  • 0
  • 0
sever16 Июня 2013, 01:40
sever16 Июня 2013, 01:40

Regiunea Zaporojia (cu galben) în cadrul Ucrainei contemporane.

Zaporojia-teritoriu de etnogeneza a poporului român

Vozia e azi cunoscută ca Transnistria; i se mai spunea şi “satele hăneşti”, pentru că după secolul XV se împărţise autoritatea asupra ţinutului între Moldova şi Hanatul Crimeii. Partea de sud a ţinutului chiar a făcut parte din hanat, sub numele de Edisan. Numele ţinutului este leg at de Cetatea Vozia, cunoscută astăzi sub numele de Oceacov. În secolul XVII domnitorii Moldovei erau şi stăpânitori ai Zaporojiei. Locuitorii Zaporojiei din acea vreme erau numiţi de polonezi şi daci sau moldoveni sau moldovlahi. Se considerau fraţi cu moldovenii, numeau Moldova “Ţara” şi nobleţea era dată de înrudirea sau nu cu boierii moldoveni. Au fost deznaţionalizaţi începând cu sfârşitul sec. XVIII de către cotropitorii ruşi şi propagandiştii chieveni. Ucraina era pe atunci un ţinut în jurul Chievului (Kiev).

Teritoriu aflat între Bug şi Marea Azov, de la vest la est şi între Peninsula Crimeea şi vechiul teritoriu al Kievului de la sud la nord.

În antichitate a fost locuit de triburi traco-scitice şi germanice. Din sec. III-IV va cunoaşte o serie de migraţii care nu se vor termina până prin sec. XVIII. Ultimii veniţi în zonă sunt ruşii.

Revenind la antichitate, trebuie precizat că principalii locuitori ai acestui teritoriu au fost tirageţii şi cimerienii. Mai târziu, în partea de nord, va cunoaşte influenţa slavo-varegă. Mai multe triburi slave păgâne vor trece către apus prin anumite zone ale Zaporojiei în sec. V-XI. Între timp însă, deja creştinismul fusese propovăduit în partea sudică a acestui teritoriu, ca şi în Crimeea, sudul Moldovei, Dobrogea etc de către Sfântul Apostol Andrei şi ucenicii acestuia, încă în a doua jumătate a sec. I. Activitatea acestora a dus la formarea primelor comunităţi creştine în zonă. Teritoriul era în acea vreme sub stăpânire romană, limba latină fiind limba Bisericii creştine în aceste locuri până la începutul sec. VII.

Conform studiilor lui Nicolae Iorga, I. Nistor, Dumitru Stăniloaie acest teritoriu face parte din teritoriul de etnogeneză al românilor ca popor. De altfel populaţia creştină romanică străveche din aceste zone va fi atestată şi de izvoarele bizantine din secolele VIII-IX.

În antichitate foarte importante au fost pentru Zaporojia cetăţile-colonie greceşti Tyras (de la gura Nistrului), Olbia (de la gura Bugului) şi Herson (de la gura Niprului, în amonte de Olbia). Prin intermediul lor se desfăşurau şi legăturile comerciale cu ţinuturile slave din regiunea Moscovei de astăzi şi cu teritoriile baltice.

Partea de sud a Zaporojiei, din zona pragurilor Niprului până la Marea Neagră va face parte în sec. XII-XIII din Statul berladnicilor, întins de la Carpaţi până dincolo de Nipru şi având capitala la Bârlad. Cu acest stat aveau legături şi principatul de Suzdali, şi Statul kievean – care a avut de altfel unele conflicte cu berladnicii.

În sec. XIII teritoriul va intra sub dominaţie tătară, iar mai târziu sub cea lituaniană şi implicit polonieză. Cu toate acestea îşi va păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiţi de mai multe ori în izvoarele lituaniene şi poloneze “dacii de la Nipru”. Aceştia au fost în permanenţă foarte legaţi de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boiereşti din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe ori şi protectori sau conducători ai Zaporojiei. Capitala Zaporojiei, nerecunoscută de Polonia, a fost în general la Cremenciug.

Nu se cunoaşte exact dacă autoritatea domnitorilor munteni (Basarabii) se întindea şi dincolo de Nistru sau nu (a se vedea Basarabia). Cert este că după preluarea terioriului deţinut de Basarabi la nord de Dunărea de Jos, domnitorii Moldovei vor avea autoritate şi dincolo de Nistru, în teritoriul numit astăzi Transnistria (deşi nu în hotarele mult micşorate de astăzi) iar în trecut “Satele hăneşti” (adică dinspre Hanatul Crimeii) sau “Vozia” (după revista din Chişinău Literatura şi arta).

În 1455 moldovenii vor pune stăpânire pe castelul pe care, fără autorizaţia domnitorilor Moldovei, îl ridicaseră fraţii Senarega la Lerici, la gura Niprului. Încercările făcute sub Petru Aron, Bogdan şi iar Petru Aron de fraţii Senarega de a recupera castelul fură zadarnice, el rămânând sub stăpânirea Moldovei.

Mai târziu, în apropiere se va forma oraşul Oceacov, descris în sec. XVI-XVII de către diplomaţii polonezi ca “cel mai mare târg al Moldovei” sau “cel mai mare târg moldovenesc”.

În sec. XVIII teritoriul va intra sub dominaţie rusească. Recensământul făcut în sudul provinciei, în această perioadă, în regiunea Hersonului istoric va arăta că populaţia creştină era în imensă majoritate românească. Această situaţie demografică va fi schimbată de cololnizările organizate de Rusia, astfel încât în 1900 românii reprezentau doar un procent aflat între 10 şi 25 % (după sursă) din populaţia regiunii. De altfel, ei în general nu apar în izvoarele ruseşti ţariste sub numele de români, ci de “moldoveni” sau “latinofoni”.

Propaganda kieveană din secolul XIX va avea un rol fundamental în ucrainizarea zaporojenilor, ca şi a altor populaţii ne-ucraineene din Podolia, Carpaţi şi alte regiuni.

În sec. XX teritoriul va fi atribuit de Moscova Republicii Socialiste Sovietice Ucraineene, de care ţine până astăzi.

0
  • 0
  • 0
sever16 Июня 2013, 02:27
sever16 Июня 2013, 02:27
шниперсон
...яб хотел чтот ТУТ решали...

так способствуй становлению сильного и независимого государства а не подпездывай постоянно насчет "бакона и мамалыги", а то выходит что ты на стороне москаля

0
  • 0
  • 0
шниперсон16 Июня 2013, 02:30
Ш
шниперсон16 Июня 2013, 02:30
sever
...так способствуй становлению сильного и независимого государства а не подпездывай постоянно насчет "бакона и мамалыги", а то выходит что ты на стороне москаля...

как? постить ролики о СС? карикатуры на путена? 
ну.... вот запустит политех в этом году спутник, я на него перейду с бакона :)
а мамалыгу я очень и очень люблю! :)

0
  • 0
  • 0
sever16 Июня 2013, 02:45
sever16 Июня 2013, 02:45
шниперсон
...как? постить ролики о СС? карикатуры на путена?...

если это способствует - да

0
  • 0
  • 0
шниперсон16 Июня 2013, 02:51
Ш
шниперсон16 Июня 2013, 02:51
sever
...если это способствует - да...

это способствует ТОЛЬКО успокоению ваших комплексов
.... как наши водители, на торпеду флаг, а на пдд куй.... партиоты пля....

0
  • 0
  • 0
sever16 Июня 2013, 03:20
sever16 Июня 2013, 03:20
шниперсон
...это способствует ТОЛЬКО успокоению ваших комплексов...

в ваших фантазиях, Эндрю

0
  • 0
  • 0
шниперсон16 Июня 2013, 03:27
Ш
шниперсон16 Июня 2013, 03:27
sever
...в ваших фантазиях, Эндрю...

ктоб говорил о фантазиях :)))

0
  • 0
  • 0
sever27 Октября 2013, 22:32
sever27 Октября 2013, 22:32

«История ПМР» под ударом. Откровения Бергмана и их последствия  

Редакционный комментарий DNIESTER.
Кому подчинялась группа Илие Илашку?
В Тираспольском городском суде, в ходе процесса «Бергман против Сафонова» бывший комендант 14 армии, которой, как известно, командовал Александр Лебедь, выступил с жесткими разоблачениями. В своем выступлении Бергман в очередной по счету раз нанес удар по одному из краеугольных камней идеологии приднестровского сепаратизма. Идея построения независимого Приднестровья базируется на ряде исторических фактов, которые составляют «Историю ПМР». Данная история описывает в определенном ключе события, предшествовашие конфликту на Днестре и основанию отдельного от Кишинева государства – Приднестровской Молдавской Республики.
В числе наиболее веских причин в поддержку идеи отсоединения от Молдавии части территорий бывшей Молдавской ССР исследователи и местные историки продвигают концепцию радикализации националистических настроений в Кишиневе, а также войну и теракты в отношении приднестровских активистов.
В числе жертв террористических атак молдавских диверсантов против лидеров приднестровских формирований – действовавший на тот момент депутат парламента Молдовы, депутат Верховного Совета Приднестровской Молдавской Республики, председатель исполнительного комитета (исполкома) Слободзейского районного совета народных депутатов, командующий Южным фронтом обороны Приднестровья Николай Остапенко и начальник штаба ополчения Слободзейского района Александр Гусар.
До нынешнего дня история деятельности группы «Бужор», которую возглавлял Илие Илашку, и члены которой, включая Илашку, отбыли различные сроки заключения в Приднестровье по решению суда, не подвергалась сомнению. Илие Илашку и его подопечные получили не только богатый тюремный опыт, но и значительные почести – ордена и медали от властей Румынии и Молдавии, Илашку сидя в тюрме даже являлся действующим румынским сенатором и молдавским депутатом. Илашку и его коллеги не отказывались ни от почестей, ни от наград, ни от различного рода помощи, и ни разу не опровергали факты убийств. В Молдове и Румынии их деятельность расценивается как подвиги.
Своим наиболее непримиримым оппонентом нынешний представитель президента ПМР в России Бергман считает экс-министра госбезопасности Приднестровья Владимира Антюфеева. Определенная часть критических выступлений и публикаций Бергмана в последние годы была направлена против Антюфеева.
Последние заявления Бергмана в ходе судебного процесса также непосредственно касаются Антюфеева – согласно версии, озвученной Бергманом, группа Илашку не виновна в том, что ей инкриминировалось. Якобы, один из членов группы Илашку, некий Гарбуз, был «засланным казачком», и именно на Гарбузе лежит ответственность за те преступления, за которые были осуждены другие члены группы. По озвученной в суде версии, Гарбуза направляли и контролировали приднестровские спецслужбы.
Данная версия получила более широкие комментарии в журналистских кругах.
Так, по мнению отставного офицера молдавских спецслужб Семена Никулина, год назад оказавшегося в украинской тюрьме по обвинению в шпионаже в пользу Молдовы, события могли развиваться совсем не так, как это казалось их непосредственным участникам.
По мнению Никулина, «Бергман прав! Группу Илашку можно было нейтрализовать "до того как...", - так как о ней знали все и все! Однако бескровный вариант не устраивал руководство Приднестровья. Я беседовал и с членами группы, и с теми кто их ловил, и с теми, кто находясь постоянно в Кишиневе, с ними контактировал, с обеими сторонами, так что основания для выводов у меня есть... Я лично знаком с человеком, который за месяц до ареста Илашку приехал к нему из Кишинева и сообщил, что за ним следят и вероятно арестуют. За месяц!»
«Если он действовал, как сам утверждает, по приказу Руководства органов безопасности, будучи в действующем резерве - тогда это одно. Если же его действия результат националистического самосознания, амбиций и за ними не стояли официальные органы - значит он преступник... Но то что его могли остановить, но не стали этого делать, пока не пролилась кровь - это сто процентов... И это несколько важнее чем классификация собственно Илашку! Это характеризует уровень взаимоотношений между администрацией и гражданами...», - считает Никулин.
По мнению Семена Никулина, Илашку и его группа могли направляться спецслужбами, работавшими «под чужим флагом». Речь в данном случае может идти, в том числе, и о КГБ.
У данной версии должны иметься серьезные аргументы и свидетели, если они действительно найдутся, речь может идти о дискредитации краеугольного камня «Истории Приднестровья» - к примеру, если выяснится, что группа Илашку действовала вслепую, подчиняясь агентам КГБ в недрах зарождавшихся спецслужб Молдавии, в истории конфликта на Днестре станет ещё одной тайной больше.
Другие исследователи считают, что данный информационный вброс является умышленным, и по факту является следствием обоюдной работы России и Германии по демифизации причин конфликта на Днестре, что позволит в будущем объединить Молдову и Приднестровье в единое государство. В таком случае заявления Бергмана, возможно согласованные на высоком уровне в Москве, должны сыграть роль катализатора процесса объединения берегов Днестра.
Единственным человеком на сегодняшний день, предоставляющим некую информацию по теме группы Илашку является сам Бергман. Ни Илашку, ни другие члены группы, ни бывшее руководство МГБ Приднестровья, не комментируют данные заявления. Всеобщее молчание дает повод для множественных толкований и появления новых версий. В том числе и версии о том, что Илашку был слепым исполнителем, а им манипулировали высококлассные спецслужбы третьих стран.
Напомним, на официальном уровне руководство России ни разу не опровергало фактов диверсионной деятельности группы Илашку, озвученных в суде против него и членов его группы. РФ выплатила Илашку и другим членам группы серьезные суммы, назначенные ЕСПЧ. Из Москвы также не звучат официальные комментарии, опровергающие слова российского гражданина Бергмана. По крайней мере, данное молчание Москвы само по себе говорит о многом. Выходит, что у сюжета с группой Илашку есть, как минимум, два разнополярных "объяснения", одно из которых - молчание. И эти "объяснения" исходят от представителей различных башен Кремля, одна из которых делает заявления устами господина Бергмана, а другая - хранит загадочное молчание.

0
  • 0
  • 0