Lucruri mai putin cunoscute despre piratii somalezi

De ani de zile, coasta estica a continentului african, cunoscuta sub numele de Cornul Africii, este o zona de mare risc pentru navele comerciale. Motivul il constituie piratii somalezi. Echipati cu barci rapide, armament puternic si aparate de comunicatie si de navigatie de ultima ora, acestia ataca navele, sechestreaza echipajul si cer rascumparari enorme, de ordinul milioanelor de dolari. Evident, opinia publica internationala este indignata ca asemenea lucruri se mai pot petrece in acest inceput de secol 21. Dar poate ca lumea ar trebui sa stie si cateva amanunte mai putin mediatizate despre cum s-a ajuns la acest fenomen. Pirateria in largul coastelor Somaliei este o problema relativ recenta si, in mod cert, nu a avut de la inceput caracterul de crima organizata pe care il are in ziua de astazi. Radacinile ei se leaga de razboiul civil care se desfasoara de 20 de ani in Somalia si care inca din primul an (1991) a lasat tara fara guvern.

Somalia a devenit atunci, brusc, o tara cu ape teritoriale nepazite (3.300 km de coasta) si, in consecinta, n-a durat mult pana cand in zona si-au facut aparitia vase de pescuit din China, Taiwan, Coreea de Sud, dar si din Franta sau Spania, dornice sa praduiasca (fara ghilimele) bogatia de toni, sardine, creveti, homari, rechini si alte specii numai bune sa fie comercializate pe pietele de peste din Tokyo sau Madrid.
Un raport al ONU arata ca incepand cu 1991, Somalia a fost jefuita in fiecare an de cca 300 de milioane $, sub forma capturilor ilegale de peste operate de aceste vase straine. N-avea cine sa le impiedice. Paza de coasta somaleza nu mai exista, iar pescarii locali, cu ambarcatiunile lor rudimentare, n-aveau nicio sansa in fata jefuitorilor care, atunci cand erau deranjati din afacerile lor, nu ezitau sa traga asupra pescarilor cu tunuri de apa sau chiar cu arme de foc.

O singura nava moderna pescuia intr-o singura zi cat o barca somaleza intr-un deceniu, ca urmare nu e de mirare ca plasele localnicilor, si asa loviti crunt de razboiul civil, au inceput sa fie din ce in ce mai goale.

In plus, pe langa problemele legate de pescuitul ilegal, au mai aparut si banuieli ca navele straine descarcau in apele teritoriale ale Somaliei containere cu reziduuri toxice. Treaba asta le costa doar 2,5 $/tona, fata de 250 $/tona, cat ar fi trebuit sa plateasca pentru o depozitare corespunzatoare in tarile lor de origine. In sprijinul acestor banuieli vine faptul ca raportul ONU mentionat mai sus indica o crestere brusca a bolilor de piele si a afectiunilor respiratorii in randul populatiei din satele de pe coasta.

Iata, asadar, contextul in care au aparut primii pirati somalezi. De fapt, nu pirati, ci grupuri de pescari cu ambarcatiuni mai performante, care au incercat in prima faza sa alunge traulerele straine. Numele acestor grupuri sunt de altfel sugestive pentru intentiile lor initiale – Paza Voluntara de Coasta, Marina Somaleza etc.

Doar ca pescarii in cauza au descoperit rapid ca pot obtine si niste bani din treaba asta, sub forma unor “taxe de pescuit”. Taxe care au fost platite fara prea multe discutii de vasele fara licenta, care nu voiau sa atraga atentia asupra faptului ca violau legile maritime internationale.

S-a nascut astfel o afacere prospera…

…o afacere banoasa, care a mai estompat frustrarile somalezilor, dar care a evoluat de o maniera trista: sumele solicitate (si primite) au permis achizitionarea unor vase performante, echipajele s-au inarmat si pretentiile au crescut, astfel ca in scurt timp s-a putut vorbi de piraterie in adevaratul sens al cuvantului.

Piratii din momentul de fata nu mai sunt fosti pescari, ci gangsteri somalezi in cautare de castiguri rapide, tintele lor nu mai sunt doar navele de pescuit, ci si navele comerciale, greoaie si usor de recunoscut dupa macaralele montate pe punte. Piratii sechestreaza navele cu tot cu echipaj si incarcatura si solicita apoi armatorilor rascumparari care, in functie de valoarea incarcaturii, pot ajunge chiar si la 10 milioane $.

Banii se platesc cash, sub forma unui pachet care se parasuteaza direct pe puntea navei, si apoi sunt impartiti dupa o regula bine stabilita: jumatate merge la atacatori, la cei care au capturat vasul, o treime la “investitori”, adica la cei care le-au achizitionat piratilor ambarcatiuni, combustibil, armament si dispozitive electronice de urmarire, iar restul de o sesime revine paznicilor care au grija de echipajul capturat, furnizorilor de alimente si apa, translatorilor (adesea studenti somalezi aflati in vacanta), precum si saracilor din comunitatile locale.

Ce pazesc forurile internationale?

Mai multe tari, inclusiv din Uniunea Europeana, au incercat initial sa domoleasca fenomenul cumparand de la Somalia si de la alte tari sarace din Africa dreptul de a pescui pe coastele lor. Doar ca banii n-au ajuns la populatia saraca, ci de cele mai multe ori in buzunarele elitelor corupte, la asa-numitii warlords (sefi ai militiilor locale).

Ca urmare, solutia adoptata ulterior de comunitatea internationala a fost trimiterea unei misiuni militare in zona. Corelata cu faptul ca navele comerciale s-au dotat si ele cu paza armata, aceasta masura a dus la scaderea considerabila a numarului de sechestrari, astfel ca in momentul de fata doar 1 atac din 14 este incununat de succes.

Totusi, profitul piratilor aproape s-a dublat fata de 2010, ajungand in 2011 la incredibila suma de 135 de milioane $. Explicatia consta in faptul ca valoarea rascumpararilor a crescut – mai putine vase capturate, dar sume cerute mai mari. Valoarea medie a unei rascumparari pentru un vas a sarit de la 600.000 $ in 2007 la 4,6 milioane $ in 2011 – vorbim aici de valoarea medie, pentru ca ultima suma platita a fost de 6 milioane $. La data de 14 decembrie 2011, piratii somalezi aveau sechestrate cel putin 7 nave mari si tineau aproximativ 200 de oameni ostatici.

Sechestrarile acestea sunt infractiuni grave, desigur, dar partea buna este ca ele se termina mai mereu cu bine. Scopul piratilor este unul strict financiar si e clar ca ei nu au niciun interes si nicio intentie sa le faca vreun rau prizonierilor lor (asta s-a dovedit deja in toate actiunile precedente).

In final, doua cuvinte si despre punctul de vedere al populatiei locale: 70% din somalezi considera ca aceasta nu este piraterie, ci doar o forma de aparare a tarii lor. Daca opinia publica internationala se revolta acum – considera ei - ar fi trebuit sa se revolte si in urma cu 20 de ani cand a inceput jefuirea si poluarea tarii lor.
Autor: Mihai Balescu