Armageddon sau de ce intrarea Italiei in corzi reprezinta apogeul unui scenariu dezastruos pentru Europa
Contrar sperantelor mele, planul occidental pentru Grecia se dovedeste a fi mai mai egoist decat ne-am fi imaginat. O serie de rapoarte sugereaza iesiri masive de bani din Grecia. In paralel se forteaza privatizarea pe nimic a unor active valoroase ale statului elen in favoarea unor investitori strategici alesi pe spranceana. Ceea ce urmeaza seamana din ce in ce mai mult cu scenariul argentinian. Practic, gura de oxigen oferita Greciei se dovedeste a fi otrava amestecata cu sedative pentru a putea permite retragerea ultimilor abulici captivi acolo si, in acelasi timp, asigurarea ca ceea ce mai e de luat ajunge in mainile cui trebuie. Marile interese intotdeauna au facut legea, iar ceea ce se intampla acum in Grecia este, nici mai mult nici mai putin, un nou episod al aceluiasi scenariu vechi de cand lumea.
Irlanda si in special Portugalia sunt in corzi. Presiunea asupra lor nu va scadea prea curand. Recent calificata in Clubul Junk, Portugalia are parte de o reintrare radicala in recesiune. Desigur, toate acestea pe fondul sfaturilor binevoitoare a marilor prescriptori de retete pentru insanatosirea economiei. Pana aici nimic nou. Sunt elemente devenite aproape clasice, specifice periferiei Europei. Zone in care multi isi pusesera sperante de crestere abrupta se scufunda incet si sigur in mlastina datoriilor si a caderii economice.
Ceea ce vine este insa mai rau decat toate acestea adunate. Intrarea Italiei in corzi (pe care am prevazut-o inca de acum un an) reprezinta apogeul unui scenariu dezastruos pentru Europa. Aceasta pentru ca Italia nu poate fi salvata. Efectiv nu cred ca este posibila gasirea banilor pentru a putea face injectii financiare aici. Mai mult, ceea ce se vede acum in Italia este numai si numai varful iceberg-ului. Marile probleme ale tarii sunt in sistemul bancar care, cu siguranta, risca sa dinamiteze intreg continentul. Daca mai tineti minte, Berlusconi a avut un succes fulminant cu programul de amnistie fiscala pentru cei care-si repatriaza banii scapati din vedere de fiscul italian. A fost o gura de oxigen pentru bancile locale, insa cei care au facut aceasta miscare au motive serioase sa regrete deoarece acum sunt captivi in propriul sistem bancar. Nu este o figura de stil. Sunt tot felul de informatii venite dinspre posesorii unor conturi grase care se plang ca sunt amanati si ca le este practic imposibil sa-si mute banii in alta parte. Cred ca acum este clar pentru toata lumea ca motivul real al schimbarii precipitate a lui Alessandro Profumo de la sefia Unicredit nu a fost cel referitor la actiunile libiene.
Irlanda si in special Portugalia sunt in corzi. Presiunea asupra lor nu va scadea prea curand. Recent calificata in Clubul Junk, Portugalia are parte de o reintrare radicala in recesiune. Desigur, toate acestea pe fondul sfaturilor binevoitoare a marilor prescriptori de retete pentru insanatosirea economiei. Pana aici nimic nou. Sunt elemente devenite aproape clasice, specifice periferiei Europei. Zone in care multi isi pusesera sperante de crestere abrupta se scufunda incet si sigur in mlastina datoriilor si a caderii economice.
Ceea ce vine este insa mai rau decat toate acestea adunate. Intrarea Italiei in corzi (pe care am prevazut-o inca de acum un an) reprezinta apogeul unui scenariu dezastruos pentru Europa. Aceasta pentru ca Italia nu poate fi salvata. Efectiv nu cred ca este posibila gasirea banilor pentru a putea face injectii financiare aici. Mai mult, ceea ce se vede acum in Italia este numai si numai varful iceberg-ului. Marile probleme ale tarii sunt in sistemul bancar care, cu siguranta, risca sa dinamiteze intreg continentul. Daca mai tineti minte, Berlusconi a avut un succes fulminant cu programul de amnistie fiscala pentru cei care-si repatriaza banii scapati din vedere de fiscul italian. A fost o gura de oxigen pentru bancile locale, insa cei care au facut aceasta miscare au motive serioase sa regrete deoarece acum sunt captivi in propriul sistem bancar. Nu este o figura de stil. Sunt tot felul de informatii venite dinspre posesorii unor conturi grase care se plang ca sunt amanati si ca le este practic imposibil sa-si mute banii in alta parte. Cred ca acum este clar pentru toata lumea ca motivul real al schimbarii precipitate a lui Alessandro Profumo de la sefia Unicredit nu a fost cel referitor la actiunile libiene.