Va fi o alianta PLDM-PCRM?

 
Este clar ca in spatele conflictelor interne din sanul AIE-2 sta interesul unor forte interne si externe de a reconfigura spectrul politic (geopolitic) moldovean. Succesul politic inregistrat de catre comunisti in capitala R. Moldova la alegerile locale (chiar daca I. Dodon nu a devenit primar) demonstreaza „fragilitatea” vectorului politic proeuropean. Aceasta inseamna ca R. Moldova mai are o alternativa, alta decat UE, si aceasta alternativa e Rusia. De 20 de ani, de la declararea Independentei, R. Moldova oscileaza intre acesti vectori, Est si Vest. Trebuie sa recunoastem ca alternativa Est nu e impartasita doar de un partid nostalgic si rusofil cum e PCRM, ci e sustinuta de jumatate din populatia R. Moldova. Se pare ca si Bruxellesul s-a tratat de iluzia ca toti moldovenii, in masa lor, vor sa ia cu asalt UE si nu mai e atat de convins ca Moldova e o „poveste de succes” a R. Moldova. in capitala UE tot mai insistent si cu text direct li se spune liderilor Aliantei ca „luna de miere s-a terminat” si e timpul sa se apuce de reforme si de eradicarea coruptiei. Or, anume la acest capitol, liderii Aliantei nu pot gasi un limbaj comun.
 
Incapacitatea cronica a liderilor Aliantei de a dialoga la acest subiect nu e generata de faptul ca acestia ar avea puncte de vedere diferite vizavi de ritmurile reformelor si metodele de combatere a coruptiei, ci de faptul ca puterea instalata la Chisinau dupa ultimele alegeri parlamentare nu are o viziune unica si asumata asupra destinului politic al Moldovei de mâine. Liderii Aliantei n-au venit la putere cu un proiect politic clar, cum am crezut noi, ci cu interese economice clare. Retorica proeuropeana a fost o simpla smecherie electorala, pentru a recolta cu succes voturile cetatenilor cu aspiratii proeuropene. AIE-2 a fost adusa la putere cu votul nostru, dar si cu banii oligarhiei moldovenesti, care astazi cere achitarea politelor, dividendele politice si financiare. Actualele scandaluri din Alianta nu sunt provocate de viziuni diferite asupra viitorului acestei tari, nu sunt nici o dovada a intolerantei cuiva fata de coruptie, ci expresia voalata a unui razboi dintre doua clanuri oligarhice, unul avându-l în frunte pe premierul Filat, iar celalalt – pe prim-vicepresedintele Legislativului Plahotniuc. Cel putin, eu personal am suficiente motive si probe ca sa zâmbesc cu multa amaraciune atunci când unii încearca sa-l transforme pe Filat în Sfântul Gheorghe care lupta cu Balaurul coruptiei. E greu sa transformi un politician devenit multimilionar dupa ce a fost sef la privatizare într-o Scufita Rosie mâncata de lup. Filat nu-i Chirtoaca, Ghimpu si nici chiar Lupu… 
 
Între cei doi nu exista loc pentru pace, din care cauza actuala configuratie politica nu poate dura mult. Prima persoana care vrea reconfigurarea spectrului politic prin noi alegeri anticipate este Filat, care crede ca un nou scrutin electoral i-ar propulsa partidul pe primul loc si el va putea astfel sa preia controlul politic total în R. Moldova. El investeste enorm de mult în propria imagine, practic, toate actiunile sale sunt actiuni de PR. Filat se pregateste de alegeri si toate actiunile sale sunt orientate spre provocarea anticipatelor. Este absolut logic ca aceasta pozitie a lui Filat sa se sincronizeze cu pozitia PCRM, care doreste sa-si ia revansa si sa revina la putere. Iata de ce, al doilea partid care doreste alegeri anticipate este PCRM. Coincidenta de interese a PCRM si PLDM convine Moscovei, care prin pârghiile sale stimuleaza poftele premierului si sustine pozitia PCRM. O dovada vie în acest sens, pe lânga multe altele, este asistenta deschisa, financiara si logistica, acordata lui Dodon de catre Moscova în campania electorala si sustinerea tacita a lui Dodon de catre Filat.
 
Interesul PLDM si PCRM pentru alegerile anticipate se ciocneste de pozitia PD si PL care au interesul lor ca acestea sa nu aiba loc, PD – fiindca mai spera ca, printr-o minune constitutionala, M. Lupu ar putea fi ales presedinte, iar PL – deoarece spera ca se va alege cu functia de presedinte al Legislativului pentru M. Ghimpu. Se pare ca anume aceste interese (fortificate de antipatiile personale fata de Filat) îl tin pe Ghimpu aproape de Lupu. Nu cred ca Ghimpu ar fi „motivat” de banii lui Plahotniuc, cum se speculeaza în presa comunista si cea proguvernamentala. Mihai Ghimpu si PL fac parte, totusi, dintr-o alta paradigma politica si morala decât Filat si PLDM.
 
Ca în orice intriga, dupa punctul culminant urmeaza deznodamântul. Punctul culminant, practic, a fost atins. Rusii au suficiente pârghii ca sa taie nodul gordian, însa nu se grabesc sa provoace alegerile anticipate. Ei alimenteaza si sustin scandalurile din sânul Aliantei pentru ca aceasta sa se discrediteze definitiv, iar schimbarea puterii la Chisinau sa devina doar o problema tehnica, de timp. Comunistii nu mai vor o victorie la limita, dar nici nu pot spera la mai mult, PCRM aflându-se într-o criza serioasa, de aceea rusii nu mai risca sa mizeze doar pe Voronin. Ei au învatat lectia si înteleg ca a miza doar pe Voronin înseamna a repeta scorul din alegerile parlamentare precedente, or, pentru a rasturna situatia este nevoie de înca o forta politica serioasa. Moscova nu iarta infidelitatile si Lupu e scos din carti, iata de ce aceasta forta politica este, bineînteles, PLDM. PLDM, la rândul sau, nu ascunde ca doreste mai mult, iar Filat nu face un secret din visul sau de a-i vedea pe Lupu si Ghimpu scosi din politica.
 
Pentru a fi credibil, PLDM afiseaza alte optiuni, prioritizând ca principal „razboiul cu mafia”, subiect foarte sensibil la electoratul moldovean, care-ti asigura succesul. Echipa de imagine a lui Filat încearca, prin presa pe care o controleaza, sa convinga multa lume ca lupta sa curajoasa împotriva mafiei, personificate în „papusarul” Plahotniuc, este o doleanta a UE. Jurnalistii din presa proguvernamentala depun eforturi sustinute pentru a-i induce opiniei publice convingerea ca Filat are mandatul Bruxellesului în aceasta campanie, dar evita sa spuna adevarul pâna la capat. Iar adevarul este ca subiectul coruptiei figureaza pe agenda UE vizavi si de tari cu carnete de membru, cum ar fi Bulgaria si România, nu numai fata de aspiranta Moldova. Alt adevar este ca UE s-a convins ca formula politica moldoveneasca (alianta a trei partide diferite) nu este cea mai functionala, ca din cauza intereselor lor total divergente reformele în R. Moldova nu au sanse de izbânda. În situatia creata, privirile Bruxellesului se îndreapta firesc spre Voronin si PCRM, iar o alianta între PLDM si PCRM nu i se pare deloc nociva, dimpotriva. Aceasta pozitie a Bruxellesului fiind împartasita si de Moscova, putem presupune ca între Moscova si Bruxelles este o întelegere tacita în acest sens. Exista mai multe probe directe si indirecte care ne confirma acest punct de vedere. Unul dintre argumente, vizibil, ne-a fost servit în ultimele saptamâni, când am asistat la o sincronizare deschisa a mesajelor PCRM si PLDM – în presa comunista Filat nu mai e „odiosul contrabandist”, ci premierul-minune, ea l-a „decupat” din Alianta si i-a asociat pe Ghimpu si Lupu. Aceasta demonstreaza ca zarurile au fost aruncate si ziua trecerii Rubiconului nu e atât de departe. „Decuparea” lui Filat si transformarea lui într-un luptator cu mafia, asocierea unionistului Ghimpu cu rusofilul Lupu si cu oligarhul Plahotniuc au scopul de a pregati opinia publica pentru o guvernare comuna , „de salvare nationala”, a PCRM cu PLDM si de a scoate din circuitul politic moldovean PL si PD. Din partea lui Filat exista totusi o retinere – teama de a nu repeta destinul politic dezonorant al fostului lider al PPCD. Ispita însa se dovedeste mai puternica si se pare ca Filat e gata sa-si încerce destinul. Fiind, totusi, un om pragmatic, el nu merge spre visul sau cu mâinile goale si de aceea a dezlantuit o adevarata ofensiva mediatica de manipulare a opiniei publice. Se pare ca una din sarcini a rezolvat-o: nu mai are nicio opozitie în sânul conducerii partidului. Acum urmeaza „prelucrarea” verigii medii, de aceea Filat se face luntre si punte pentru a obtine cât mai mute functii de presedinti de raioane, în care vor fi numiti oameni devotati personal lui. Acestia îi vor garanta succesul în alegerile anticipate.
 
O guvernare ros-verde ar fi si pe placul Moscovei, si pe placul Bruxellesului, dar si pe placul unei bune parti a populatiei, manipulata intens, deceptionata si dezgustata de scandalurile din Alianta. Problema care ramâne fara raspuns si despre care evita sa discute presa proguvernamentala e daca o coalitie de guvernamânt PCRM-PLDM ar fi mai putin oligarhica decât actuala si daca ar pune capat coruptiei si mafiei. Nu exista nicio garantie în acest sens, în schimb avem convingerea deplina ca o asemenea formula politica i-ar asigura mult confort Rusiei. Moscova si-ar asigura linistea la periferia Imperiului, de unde „tancurile NATO” nu vor ajunge la Breansk, ci vor fi oprite la Prut. În plan politic, s-a creat o situatie cu totul originala, paradoxala: în calea lui Filat spre o alianta cu PCRM sta o alta „alianta”, nedeclarata, cu totul nefireasca din punctul de vedere al logicii politice, dintre rusofilul M. Lupu si unionistul M. Ghimpu, care îl au în spate pe oligarhul V. Plahotniuc. O asemenea distributie în noul spectacol ce se joaca la Chisinau va face foarte dificila alegerea electoratului, acesta ne mai întelegând cine sunt „ai nostri” si „ai lor”. În definitiv, în viitoarele alegeri anticipate se vor bate doua tabere, fiecare având în frunte câte un oligarh – Filat si Plahotniuc. Totul depinde acum cine dintre acesti doi va putea prosti cu mai mult succes electoratul – Filat, care, chipurile, a pornit lupta împotriva mafiei si a coruptiei în persoana lui Plahotniuc si care are în spate Rusia si UE, sau Lupu si Ghimpu. 
 
În interiorul PLDM si PCRM se vorbeste aproape deschis ca, marti, Filat va anunta demisia Guvernului. Filat considera aceasta cea mai potrivita posibilitate de a denunta angajamentele asumate prin acordul de constituire a AIE-2 si de a implica PCRM de partea sa la înfiintarea unei noi constructii politice. Daca Filat a decis sa arunce în aer AIE-2, el trebuie sa tina cont de câteva detalii. El nu va putea motiva distrugerea AIE. PLDM este unicul partid care a obtinut 100% din functiile negociate în cadrul AIE-1 si AIE-2. În AIE-1 Lupu n-a obtinut nici o functie, iar in AIE-2 Ghimpu a ramas pe dinafara. Spre deosebire de PL si PD, Filat este unicul care în ambele formule a obtinut tot ce a vrut. Cu votul PL si PD, Filat a devenit prim-ministru, pozitionându-se de facto ca unicul conducator al statului dupa caderea lui Voronin.
 
Filat nu va putea, de asemenea, motiva distrugerea AIE cu blocarea reformelor. Vreau sa-mi amintesc, si nu pot, de câte ori de când Filat e la guvernare am auzit din gura lui despre propria sa viziune asupra unei sau altei reforme, o viziune clara asupra unor probleme fundamentale ale statului sau asupra unor probleme de politica externa. De regula, nemultumirile lui s-au limitat la probleme de alt gen: ce-a spus Lazar, cine-i „numarul 1”, „a cui e „Franzeluta”? ”, „a cui e TUTUN CTC?”, „cine controleaza exportul de metale?”, „pe ce usa intra deputatii PLDM în Parlament?”. Cam pe aici s-au limitat interesele si nemultumirile lui Filat si nu la reformele „blocate de PL si PD”. De altfel, toate „problemele” lui Filat s-au rezolvat: „Franzeluta” si TUTUN CTC se pare ca sunt deja controlate de el, Parlamentul a votat liberalizarea exportului de metale. Care, asadar, mai sunt reformele pe care nu le poate face din cauza PL si PD?
 
Acum un deceniu, Iurie Rosca, la fel ca si Filat, cauta pretexte pentru a demite guvernul Sturza. Motivul formal era acelasi: lupta cu coruptia si promovarea reformelor. Cu ce s-a terminat „cruciada” lui Rosca am vazut. Cu ce se va termina „cruciada” lui Filat? Vom trai si vom vedea….”
 
inprofunzime