Politeía: Jocul de-a istoria
Sunt popoare care isi cunosc istoria si o accepta asa cum a fost, sunt popoare care isi cunosc istoria si nu o accepta asa cum a fost si sunt popoare care nu isi cunosc istoria, deci nu au ce accepta sau nega; in acest fel lucrurile sunt dezbatute dupa ureche sau dupa traditiile orale transmise in mii de feluri.
Perioada 23 august 1944 – 3 ianuarie 1948 este poate una dintre cele mai albe pete din istoriografia romaneasca. Nu ca nu s-a scris, bineinteles ca s-a scris din trei colturi ale ringului romanesc – rosu, albastru si verde. Nu exista insa istoria scrisa din coltul gri, cel adevarat, care povesteste istoria fara sa o comenteze, asa cum a fost – fapte. Simple fapte, fara pasiunea politica si interpretarile mitologice de care bineinteles are nevoie orice popor, dar care nu pot fi valabile din punct de vedere al faptelor care s-au petrecut.
Probabil ca nu as fi scris acest articol daca ieri Basescu nu ar fi avut iesirea la interviul pe b1Tv. Deplor iesirea si limbajul suburban, nu si faptele despre care a vorbit Basescu. Nu se poate spune ca relatia Basescu – Casa Regala este una fara sentimente si resentimente, nici faptul ca evenimentul de ieri nu se datoreaza unui prea mare respect reciproc si in sfarsit nici nu se poate nega lipsa de tact de care a dat dovada Casa Regala in relatiile cu Presedintele Romaniei in perioada Basescu.
Nu am nici o vointa de a transforma acest blog intr-unul istoric (am deja unul), dar cred ca sunt aspecte care trebuie puse in atentia opiniei publice pentru a nu transforma lucruri serioase intr-o discutie de gen “ba pe-a ma’tii”. In biografia formala a regelui este scris ca : Regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. S-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946. A fost constrâns să abdice la 30 decembrie 1947. Trei propozitii, trei jumatati de adevar!
Generalul Constantin Sănătescu si Generalul Dumitru Dămăceanu au organizat lovitura de stat de la 23 august 1944, Regele Mihai a fost anuntat si a acceptat in extremis aceasta decizie. Adevarat ca Sănătescu a fost mareşal al Palatului (1 aprilie 1944 – 23 august 1944), dar a fost si un bun cunoscator al situatiei militare si a stiut exact ceea ce s-ar putea intampla daca rusii vor ajunge la Bucuresti fara un armistitiu. Generalii Constantin Sănătescu si Dumitru Dămăceanu erau in legatura cu aliatii occidentali de luni de zile (fara cunostinta Regelui), cu ajutorul lui Barbu Ştirbei aflat la Cairo. De mentionat ca Generalul Sănătescu era in relatii extrem de proaste cu Ion Antonescu din moment ce acesta a trecut Nistrul. De amintit ca Gen. Sănătescu a fost comandant militar al Bucureştiului pe timpul rebeliunii legionare, si în calitate de comandant al Corpului 8 armată a fost cel care a oprit pogromul împotriva evreilor declanşat la Dorohoi în anul 1940. Regele Mihai abia a fost convins sa ajunga la Bucuresti de la Sinaia pe 22 august ’44 pentru a trece la actiunea loviturii de stat. Imediat dupa lovitura de stat si arestarea lui Antonescu, regele Mihai a plecat (fugit) din Bucuresti, refugiindu-se intr-o localitate (ne stiuta de nimeni atunci), Dobriţa (mosia Culcer) în Oltenia.
Regele Mihai nu s-a opus in nici un fel instaurarii guvernului Groza la data de 6 martie 1945, fapt pentru care Uniunea Sovietică şi-a exprimat printr-o telegramă satisfacţia şi l-a decorat pe rege cu Ordinul Victoriei. Despre abdicare – aici este mult de scris. Am sa ma rezum la mentiunea ca desi a fost sfatuit de suveranul Regatului Unit, regele George al VI-lea, sa nu abdice, ci pur si simplu sa paraseasca Romania daca viata i-ar fi fost in primejdie (lucru care nu a fost niciodata), fara sa semneze un act de abdicare care ar fi fost nefast pentru viitorul Romaniei.
De mentionat ca Prinţul Kiril al Bulgariei, care era regentul Bulgariei, regele Simeon al II-lea fiind minor, a preferat să fugă din ţară pentru a evita eventualitatea abdicării forţate ce i-ar fi putut fi impusă lui Simeon.
Tot de mentionat ca Petru al II-lea al Iugoslaviei, fiul prinţesei Maria de România, şi consilierii săi s-au opus Germaniei naziste, regentul Prinţul Pavel a declarat că Regatul Iugoslaviei ar adera la Pactul Tripartit la 25 martie 1941. La 27 martie, regele Petru, în vârstă de 17 ani, a fost proclamat major şi a participat la o lovitură de stat susţinută de britanici, care s-a opus Pactului Tripartit. Fugind din Iugoslavia a luptat ca pilot in RAF si nu a abdicat niciodata, Casa Regala a Iugoslaviei nefiind niciodata abolita.
Acesta este adevarul – singurul rege din Estul Europei care a abdicat a fost regele Mihai al Romaniei. Cedand LEGAL guvernarea Romaniei comunistilor. La asta probabil s-a referit Basescu ieri.
Toate astea nu m-ar fi deranjat mai mult decat faptul ca Regele Mihai nu a ridicat un deget, desi avea toate parghiile sa o faca , in cazul condamnarilor la moarte a zecilor de generali romani, in frunte cu Antonescu. Putea sa comute pedepsele chiar daca ei ar fi fost executati pana la urma. Asta nu este conduita unui rege fata de militarii armatei lui.
Un ultim cuvant si un ultim protest fata de mistificarea istoriei la care asistam. Ma refer la Conferinţa de Pace de la Paris (1946-1947), unde patrioti adevarati au salvat Ardealul fara ca regele Mihai sa miste un deget. Acolo s-au luptat Generalul Dumitru Dămăceanu (care a fost rasplatit cu ani grei de puscarie – a fost eliberat in 1960), mareata Doamna Elena Vacarescu, care in ultimul an al vietii ei, desi izgonita din Romania (din cauza dragostei ei interzise cu regele Ferdinand), a batut la usile tuturor cancelariilor aliate, insotita de dna doctor Florica Bagdazar (femei pe cinste ale neamului romanesc) si da prieteni, de comunistul Lucretiu Patrascanu (executat mai tarziu de comunistii lui). Regele Mihai nu a fost acolo si nici nu a luptat ca Ardealul sa nu fie ciopartit (ungurii au cerut 22.000 km patrati). Daca oamenii astia si multi altii la Washington si la Londra nu s-ar fi luptat Aradul si Satu Mare ar fi fost astazi in Ungaria (vezi harta alaturata, cu rosul granita actuala a Romaniei, cu violet granita discutata, revendicata si aproape castigata de Ungaria)
Dragi cititori, eroii Romaniei sunt in pamant sau la pamant, alungati si ostracizati de cei care au mostenit (si urmasii lor) tara asta LEGAL, prin abdicarea regelui Mihai I de Romania.
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/06/23/jocul-de-a-istoria/
Perioada 23 august 1944 – 3 ianuarie 1948 este poate una dintre cele mai albe pete din istoriografia romaneasca. Nu ca nu s-a scris, bineinteles ca s-a scris din trei colturi ale ringului romanesc – rosu, albastru si verde. Nu exista insa istoria scrisa din coltul gri, cel adevarat, care povesteste istoria fara sa o comenteze, asa cum a fost – fapte. Simple fapte, fara pasiunea politica si interpretarile mitologice de care bineinteles are nevoie orice popor, dar care nu pot fi valabile din punct de vedere al faptelor care s-au petrecut.
Probabil ca nu as fi scris acest articol daca ieri Basescu nu ar fi avut iesirea la interviul pe b1Tv. Deplor iesirea si limbajul suburban, nu si faptele despre care a vorbit Basescu. Nu se poate spune ca relatia Basescu – Casa Regala este una fara sentimente si resentimente, nici faptul ca evenimentul de ieri nu se datoreaza unui prea mare respect reciproc si in sfarsit nici nu se poate nega lipsa de tact de care a dat dovada Casa Regala in relatiile cu Presedintele Romaniei in perioada Basescu.
Nu am nici o vointa de a transforma acest blog intr-unul istoric (am deja unul), dar cred ca sunt aspecte care trebuie puse in atentia opiniei publice pentru a nu transforma lucruri serioase intr-o discutie de gen “ba pe-a ma’tii”. In biografia formala a regelui este scris ca : Regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. S-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946. A fost constrâns să abdice la 30 decembrie 1947. Trei propozitii, trei jumatati de adevar!
Generalul Constantin Sănătescu si Generalul Dumitru Dămăceanu au organizat lovitura de stat de la 23 august 1944, Regele Mihai a fost anuntat si a acceptat in extremis aceasta decizie. Adevarat ca Sănătescu a fost mareşal al Palatului (1 aprilie 1944 – 23 august 1944), dar a fost si un bun cunoscator al situatiei militare si a stiut exact ceea ce s-ar putea intampla daca rusii vor ajunge la Bucuresti fara un armistitiu. Generalii Constantin Sănătescu si Dumitru Dămăceanu erau in legatura cu aliatii occidentali de luni de zile (fara cunostinta Regelui), cu ajutorul lui Barbu Ştirbei aflat la Cairo. De mentionat ca Generalul Sănătescu era in relatii extrem de proaste cu Ion Antonescu din moment ce acesta a trecut Nistrul. De amintit ca Gen. Sănătescu a fost comandant militar al Bucureştiului pe timpul rebeliunii legionare, si în calitate de comandant al Corpului 8 armată a fost cel care a oprit pogromul împotriva evreilor declanşat la Dorohoi în anul 1940. Regele Mihai abia a fost convins sa ajunga la Bucuresti de la Sinaia pe 22 august ’44 pentru a trece la actiunea loviturii de stat. Imediat dupa lovitura de stat si arestarea lui Antonescu, regele Mihai a plecat (fugit) din Bucuresti, refugiindu-se intr-o localitate (ne stiuta de nimeni atunci), Dobriţa (mosia Culcer) în Oltenia.Regele Mihai nu s-a opus in nici un fel instaurarii guvernului Groza la data de 6 martie 1945, fapt pentru care Uniunea Sovietică şi-a exprimat printr-o telegramă satisfacţia şi l-a decorat pe rege cu Ordinul Victoriei. Despre abdicare – aici este mult de scris. Am sa ma rezum la mentiunea ca desi a fost sfatuit de suveranul Regatului Unit, regele George al VI-lea, sa nu abdice, ci pur si simplu sa paraseasca Romania daca viata i-ar fi fost in primejdie (lucru care nu a fost niciodata), fara sa semneze un act de abdicare care ar fi fost nefast pentru viitorul Romaniei.De mentionat ca Prinţul Kiril al Bulgariei, care era regentul Bulgariei, regele Simeon al II-lea fiind minor, a preferat să fugă din ţară pentru a evita eventualitatea abdicării forţate ce i-ar fi putut fi impusă lui Simeon.Tot de mentionat ca Petru al II-lea al Iugoslaviei, fiul prinţesei Maria de România, şi consilierii săi s-au opus Germaniei naziste, regentul Prinţul Pavel a declarat că Regatul Iugoslaviei ar adera la Pactul Tripartit la 25 martie 1941. La 27 martie, regele Petru, în vârstă de 17 ani, a fost proclamat major şi a participat la o lovitură de stat susţinută de britanici, care s-a opus Pactului Tripartit. Fugind din Iugoslavia a luptat ca pilot in RAF si nu a abdicat niciodata, Casa Regala a Iugoslaviei nefiind niciodata abolita.
Acesta este adevarul – singurul rege din Estul Europei care a abdicat a fost regele Mihai al Romaniei. Cedand LEGAL guvernarea Romaniei comunistilor. La asta probabil s-a referit Basescu ieri.Toate astea nu m-ar fi deranjat mai mult decat faptul ca Regele Mihai nu a ridicat un deget, desi avea toate parghiile sa o faca , in cazul condamnarilor la moarte a zecilor de generali romani, in frunte cu Antonescu. Putea sa comute pedepsele chiar daca ei ar fi fost executati pana la urma. Asta nu este conduita unui rege fata de militarii armatei lui.
Un ultim cuvant si un ultim protest fata de mistificarea istoriei la care asistam. Ma refer la Conferinţa de Pace de la Paris (1946-1947), unde patrioti adevarati au salvat Ardealul fara ca regele Mihai sa miste un deget. Acolo s-au luptat Generalul Dumitru Dămăceanu (care a fost rasplatit cu ani grei de puscarie – a fost eliberat in 1960), mareata Doamna Elena Vacarescu, care in ultimul an al vietii ei, desi izgonita din Romania (din cauza dragostei ei interzise cu regele Ferdinand), a batut la usile tuturor cancelariilor aliate, insotita de dna doctor Florica Bagdazar (femei pe cinste ale neamului romanesc) si da prieteni, de comunistul Lucretiu Patrascanu (executat mai tarziu de comunistii lui). Regele Mihai nu a fost acolo si nici nu a luptat ca Ardealul sa nu fie ciopartit (ungurii au cerut 22.000 km patrati). Daca oamenii astia si multi altii la Washington si la Londra nu s-ar fi luptat Aradul si Satu Mare ar fi fost astazi in Ungaria (vezi harta alaturata, cu rosul granita actuala a Romaniei, cu violet granita discutata, revendicata si aproape castigata de Ungaria)Dragi cititori, eroii Romaniei sunt in pamant sau la pamant, alungati si ostracizati de cei care au mostenit (si urmasii lor) tara asta LEGAL, prin abdicarea regelui Mihai I de Romania.
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/06/23/jocul-de-a-istoria/