Ciclism extremal Cum să supraviaţuiască biciclistul în traficul urban
„Comisia Europeana promovează ciclismul ca un mod sigur şi sănătos de circulaţie în oraşe şi alocă fonduri de peste 600 milioane euro pînă în 2013 pentru realizarea de piste pentru biciclisti.”
Fără îndoilă ciclismul are multe aspecte positive iar într-un oraş supraaglomerat oferă şi mari opurtunităţi cea mai importantă fiind evitarea ambuteajelor şi posibilitatea de parcare. În ţările europene este firsc să vezi domni la “patru ace” cu laptop-ul în spate “pedalînd” la serviciu. Este o practică răspîndită şi benefică.
În Moldova, ciclismul are mai mult loc prin sate deoarece în oraş încă nu se bucură de recunoaşterea şi valoarea pe care o merită, cu toate că şi ţara noastră ar putea avea o mulţime de oportunităţi pentru practicarea sa. Însă, pînă cînd societatea noastră şi autorităţile nu vor acorda atenţia şi respectul cuvenit ciclismul amator nu va lua amploare.
Ce e face însă pe moldoveni să evite deplasarea cu această unitate de transport în activitatea sa cotidiană?
Şirul cauzelor ar putea începe proabil cu FRICA – frica de şoferii auto ce nu sînt încă pregătiţi să împartă străzile oraşului cu biciletele. Nedumerirea lor se aude în claxoanele ţipătoare atunci cînd văd în faţă un bicilist. Biciclştii la rîndul său se arată foarte nemulţumiţi şi supăraţi pe şoferi.
Adevărul este că biciliştii spre deosebire de şoferi nu au trecut o pregătire specială pentru a se putea deplasa corect pe străzile oraşului, fără a crea impedimente şi pericole pentru viaţă.
Astfel, Regulamentul Circulaţiei Rutiere prevede că, conducătorii de biciclete trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur rînd, menţinînd în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a carosabilului, un interval nu mai mare de 1 m, fiind îmbrăcaţi în vestă de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizantă.
În afara intersecţiilor, în cazul în care pista pentru biciclişti se intersectează cu drumul public şi această intersectare este nedirijată, conducătorii de biciclete şi ciclomotoare trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe drum. Bicicletele trebuie să fie utilate cu catadioptri în faţă de culoare albă (sau far), pe lateral − portocalie, în spate − roşie.
Conducătorilor de biciclete şi ciclomotoare li se interzice:
a) să circule pe carosabilul drumului, în cazul în care în direcţia de deplasare există o pistă pentru biciclişti;
b) să circule neţinînd cel puţin cu o mînă ghidonul, precum şi cu picioarele neamplasate pe pedale;
c) să se ţină cu mîna de un vehicul în mers;
d) să transporte persoane, cu excepţia unui copil de pînă la 7 ani, pe suportul special montat în faţă;
e) să transporte încărcături care, prin volumul, lungimea sau masa lor, stînjenesc conducerea bicicletei (ciclomotorului) sau periclitează circulaţia altor participanţi la trafic;
f) să circule pe trotuare, pe aleile din parcuri şi prin grădinile publice (cu excepţia copiilor care se deplasează pe biciclete sub supravegherea celor adulţi);
g) să execute manevra de virare la stînga sau de întoarcere pe drumurile care au mai mult de o bandă pe sens;
h) să conducă bicicleta sau ciclomotorul fiind în stare de ebrietate;
i) să conducă vehiculul dacă ghidonul, frîna sau claxonul sînt defectate;
k) remorcarea bicicletelor (ciclomotoarelor), precum şi remorcarea cu acestea, cu excepţia tractării unei remorci compatibile acestor vehicule.
Statisticele poliţiei rutiere demonstrează că, cele mai multe tamponări de biciclişti se produc pe timp de noapte sau în preioda zilei cu o vizibilitate redusă.
Dar din moment ce bicicliştii vor respecta Regulamentul Circulaţiei Rutiere posibil şi şoferii vor îi vor accepta în rîndurile sale făcîndu-le loc pe traseele oraşului.
Fără îndoilă ciclismul are multe aspecte positive iar într-un oraş supraaglomerat oferă şi mari opurtunităţi cea mai importantă fiind evitarea ambuteajelor şi posibilitatea de parcare. În ţările europene este firsc să vezi domni la “patru ace” cu laptop-ul în spate “pedalînd” la serviciu. Este o practică răspîndită şi benefică.
În Moldova, ciclismul are mai mult loc prin sate deoarece în oraş încă nu se bucură de recunoaşterea şi valoarea pe care o merită, cu toate că şi ţara noastră ar putea avea o mulţime de oportunităţi pentru practicarea sa. Însă, pînă cînd societatea noastră şi autorităţile nu vor acorda atenţia şi respectul cuvenit ciclismul amator nu va lua amploare.
Ce e face însă pe moldoveni să evite deplasarea cu această unitate de transport în activitatea sa cotidiană?
Şirul cauzelor ar putea începe proabil cu FRICA – frica de şoferii auto ce nu sînt încă pregătiţi să împartă străzile oraşului cu biciletele. Nedumerirea lor se aude în claxoanele ţipătoare atunci cînd văd în faţă un bicilist. Biciclştii la rîndul său se arată foarte nemulţumiţi şi supăraţi pe şoferi.
Adevărul este că biciliştii spre deosebire de şoferi nu au trecut o pregătire specială pentru a se putea deplasa corect pe străzile oraşului, fără a crea impedimente şi pericole pentru viaţă.
Astfel, Regulamentul Circulaţiei Rutiere prevede că, conducătorii de biciclete trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur rînd, menţinînd în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a carosabilului, un interval nu mai mare de 1 m, fiind îmbrăcaţi în vestă de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizantă.
În afara intersecţiilor, în cazul în care pista pentru biciclişti se intersectează cu drumul public şi această intersectare este nedirijată, conducătorii de biciclete şi ciclomotoare trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe drum. Bicicletele trebuie să fie utilate cu catadioptri în faţă de culoare albă (sau far), pe lateral − portocalie, în spate − roşie.
Conducătorilor de biciclete şi ciclomotoare li se interzice:
a) să circule pe carosabilul drumului, în cazul în care în direcţia de deplasare există o pistă pentru biciclişti;
b) să circule neţinînd cel puţin cu o mînă ghidonul, precum şi cu picioarele neamplasate pe pedale;
c) să se ţină cu mîna de un vehicul în mers;
d) să transporte persoane, cu excepţia unui copil de pînă la 7 ani, pe suportul special montat în faţă;
e) să transporte încărcături care, prin volumul, lungimea sau masa lor, stînjenesc conducerea bicicletei (ciclomotorului) sau periclitează circulaţia altor participanţi la trafic;
f) să circule pe trotuare, pe aleile din parcuri şi prin grădinile publice (cu excepţia copiilor care se deplasează pe biciclete sub supravegherea celor adulţi);
g) să execute manevra de virare la stînga sau de întoarcere pe drumurile care au mai mult de o bandă pe sens;
h) să conducă bicicleta sau ciclomotorul fiind în stare de ebrietate;
i) să conducă vehiculul dacă ghidonul, frîna sau claxonul sînt defectate;
k) remorcarea bicicletelor (ciclomotoarelor), precum şi remorcarea cu acestea, cu excepţia tractării unei remorci compatibile acestor vehicule.
Statisticele poliţiei rutiere demonstrează că, cele mai multe tamponări de biciclişti se produc pe timp de noapte sau în preioda zilei cu o vizibilitate redusă.
Dar din moment ce bicicliştii vor respecta Regulamentul Circulaţiei Rutiere posibil şi şoferii vor îi vor accepta în rîndurile sale făcîndu-le loc pe traseele oraşului.