Mitropolia Chişinăului se rupe de Biserica Rusă?

    În Biserica Ortodoxă din Moldova se prefigurează o mare schismă. Vina pentru o eventuală dezbinare nu o poartă neînţelegerile de ordin dogmatic. Cauzele sunt preponderant politice.
 
Toamna patriarhului
 
La toamnă, precum se ştie, în Republica Moldova vine Sanctitatea sa Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii. El se va afla în zilele de 8-11 octombrie la Chişinău, ca la 12 octombrie să ajungă la Tiraspol. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse nu poposeşte pentru prima oară în Republica Moldova.
 
Vizita anterioară a avut loc în 2006. Ca şi cea de acum cinci ani, cea de la toamnă este pregătită pe fundalul unor tensiuni latente în relaţiile ecleziastice moldo-ruse. Dacă în 2006 Patriarhul Alexii II a prevenit sciziunea, sosirea patriarhului Kiril, cu voie sau fără voie, o anunţă.
 
Capul Bisericii Ruse caută să ridice astăzi geopolitica pravoslaviei la rangul unei idei naţionale. Conceptul său al „Lumii ruse" se constituie într-un suport religios pentru doctrina Putin care îşi propune să redea fostului imperiu măreţia de altădată. Nu e de mirare că activitatea patriarhului în spaţiul postsovietic este subordonată obiectivelor sale revanşarde. Privind lucrurile din acest punct de vedere, el nu are cum să fie satisfăcut de situaţia bisericii din Republica Moldova.
 
Kiril îl va caterisi pe mitropolitul Vladimir?
 
În cercurile ecleziastice, dar şi pe unele culoare politice de la Chişinău, tot mai intens circulă nişte vorbe potrivit cărora Kiril vine să-l demită, dar poate chiar să-l caterisească pe mitropolitul Vladimir. Aceste zvonuri sunt întărite de atitudinea negativă a Patriarhatului de la Moscova faţă de ultimele evoluţii ale vieţii bisericeşti dintre Prut şi Nistru.
 
Se ştie că anul trecut Kiril a fost atacat dur de pe poziţii antiecumeniste de un grup de clerici şi enoriaşi din Republica Moldova. Dar o nemulţumire şi mai mare trezeşte la Moscova opoziţia multor mireni, preoţi şi ierarhi din cadrul Mitropoliei Chişinăului faţă de ideile „Sfintei Rusii", un amalgam ciudat de filetism şovin şi expansionism neoimperial, pe care le propagă cu o înverşunare demnă de o cauză mai bună patriarhul Rusiei.
 
Kiril se amestecă cu mult tupeu în afacerile interne ale Republicii Moldova. Anul trecut, de exemplu, el le dădea sfaturi moldovenilor cum să voteze ca teritoriul dintre Prut şi Nistru să rămână pe orbita Kremlinului. „Ne rugăm pentru Republica Moldova, pentru prosperitatea poporului moldovenesc, zicea patriarhul, ca orientarea politică a Republicii Moldova să ajute la păstrarea unităţii Sfintei Rusii".
 
Bomboană pe colivă s-a dovedit a fi, pare-se, refuzul Mitropoliei Chişinăului, după anumite ezitări, de a se înregimenta politic de partea unor partide filoruse în campania electorală pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2011. Ca rezultat, vlădica Vladimir a ieşit din graţiile Patriarhatului de la Moscova. El este considerat acum cel puţin un balast în lupta lui Kiril pentru refacerea „spaţiului canonic inalienabil al Rusiei" în teritoriile fostei URSS.
 
KGB-ul din altare
 
Distanţarea mitropolitului Vladimir de Moscova nu este întâmplătoare. Indiferent de convingerile sale, el se vede silit să ţină seama de starea de spirit a mirenilor şi clericilor din Basarabia cărora le repugnă tot mai mult retorica neocolonială a patriarhului Moscovei. Şi cum Biserică Rusă este hotărâtă să-şi impună voinţa ortodocşilor dintre Prut şi Nistru, scindarea pare iminentă. Dacă Moscova va încerca să înlăture ierarhii indezirabili de la Chişinău, ruptura ar putea să îmbrace forme diferite.
 
Există probabilitatea ca Mitropolia Chişinău, în cazul în care Kiril îl va destitui pe Vladimir, să adere la Biserica Ortodoxă Română. Astfel, s-ar putea reface canonul: „O singură etnie – o sigură biserică". Nu-i exclus însă ca Mitropolia Chişinăului să se declare autocefală precum biserica ucraineană a patriarhului Filaret. În acest ultim caz însă există riscul ca independenţa ei să nu fie recunoscută pe plan internaţional şi să fie taxată drept necanonică.
 
O intervenţie în forţă a Patriarhatului Moscovei ar avea un subtext vădit politicianist şi s-ar solda cu efecte dezastruoase pentru unitatea ecleziastică. Şi cum în altare, vorba preotului Iustin Pârvu, au intrat cu nemiluita agenţi KGB, orice soluţie ar alege mitropolitul Vladimir în faţa presiunilor exercitate de patriarhul Kiril, dinamitarea bisericii din interior şi fragmentarea ei în câteva bucăţi este astăzi mai posibilă ca oricând.
 
În această situaţie, credem noi, contează enorm poziţia Bisericii Ortodoxe Române. Cu tact şi luciditate creştinească, Sanctitatea sa Patriarhul Daniel ar putea să încerce medierea şi aplanarea conflictului pentru a proteja ortodoxia din Basarabia de ingerinţele lui Kiril care şi-a remorcat biserica la maşinăria de stat a Kremlinului.