România și Bulgaria ...și spatiul Schengen
Tehnic, cele două țări sunt pregătite să adere la spațiul Schengen. Practic, lucrurile sunt mai complicate. Din ce în ce mai complicate.
Din cauza valului de imigranţi cu care s-a confruntat Italia, CE propune revizuirea normelor Schengen pentru controlarea fenomenului migraţiei. Acest lucru se întâmplă în contextul în care Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a Parlamentului European a stabilit că România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen. Totodată, un raport recent, publicat de Europol, atrage atenţia că România şi Bulgaria ar putea reprezenta o poartă de intrare în Europa pentru grupările de crimă organizată. Vom analiza astăzi ceea ce putem numi deja “controversa Schengen.”
Deşi există semne conform cărora România va adera în 2011 la spaţiul Schengen, ţări precum Franţa, Germania, Finlanda şi Olanda se opun deocamdată, clarificându-şi poziţia ca fiind una politică. Subiectul Schengen a fost, totuşi, unul deosebit de prezent în dezbatere, în ultima vreme. Confruntate cu număr mare de imigranţi, Franţa şi Italia au cerut Comisiei Europene (CE) suspendarea normelor Schengen. S-a discutat chiar introducerea unor clauze de suspendare a acordului de la Schengen, variantă care a fost însă respinsă de Comisie. Este însă instituirea controlului la graniţe o soluţie? Ne răspunde europarlamentarul român Ioan Enciu (PSE, România): „În nici un caz. Asta ar fi în totală discordanţă cu acordul Schengen în primul rând. În acest acord şi în tratat sunt prevăzute clar momentele când se pot închide graniţele. Acestea trebuie să rămână aşa cum au fost prevăzute, să rămână o măsură cu totul excepţională care să se realizeze după reguli şi după criterii clar stabilite. Nu putem accepta ca închiderea frontierelor să rămână o practică recurentă, întrucât acesta ar fi un mare pas înapoi în ceea ce s-a realizat până acum în domeniul liberei circulaţii în Uniunea Europeană”.
Pe de altă parte, europarlamentarul Marian Jean Marinescu (PPE, România), spune că nu este ceva nou. Soluţia controlului la graniţă „în situaţii excepţionale” a mai fost folosită. „Exista şi până acum. Vă dau un exemplu, summitul G20 de la Strasbourg când controlul s-a introdus între Germania şi Franţa în acea zonă. Şi au mai fost cazuri când s-au introdus astfel de controale. Acum se gândeşte un sistem pentru preîntâmpinarea unui flux mare de migranţi pentru a ajuta ţara care se confruntă cu acest flux. Ţara care are o frontieră externă a Uniunii Europene şi care nu mai face faţă, poate impune controlul la frontieră, însă cu aprobarea Consiliului. În felul acest se introduce un control suplimentar care poate micşora atât numărul persoanelor care intră în zona Schengen, cât şi presiunea pentru că, aflându-se de acest control, cei care vor dori să intre, vor fi mai puţini”.
În această perioadă în care normele Schengen au fost discutate, a apărut şi un raport al Europolului. Europa de sud–est devine principalul punct de intrare în Uniunea Europeană pentru traficul de droguri, arme şi persoane. Concluziile, dar mai ales momentul apariţiei acestora, au dat şi dau în continuare naştere speculaţiilor. Ioan Enciu: „Credeţi că aceste rapoarte care apar, aşa, ad-hoc, în anumite momente, sunt întâmplătoare? Sigur că acest raport poate avea o influenţă asupra viitoarei decizii. Dar se pot face o sută de rapoarte, o sută de dezbateri, important este, dacă vrem să respectăm democraţia, să respectăm în primul rând legislaţia europeană. Nu contestă nimeni că există pericolul crimei organizate numai la graniţa României cu Ucraina, de exemplu. Poate există şi în altă parte, la graniţa maritimă a Italiei cu Libia, sau mai ştiu eu care. Acest lucru este relativ. Dacă se face un raport detaliat al Europolului la toate graniţele, peste tot există acest pericol, şi al contrabandei, şi al corupţiei, şi al crimei organizate. Lucrurile trebuie monitorizate în litera legii. Aşa pot să spun şi eu că există pericol de crimă organizată între graniţa Spaniei cu Marocul. De ce n-a publicat Interpolul şi situaţia de la graniţa Sloveniei sau a Greciei cu Albania. La graniţa Greciei, de exemplu, chiar sunt probleme mari cu crima organizată şi cu contrabanda”.
Marian Jean Marinescu atrage atenţia însă că raportul Europolului trebuie privit şi analizat strict din punct de vedere tehnic, un capitol la care România a trecut testul de evaluare : „Este normal că, dacă intrăm în Schengen şi dispare controlul la frontieră între România şi Ungaria, frontiera României să devină mai atractivă, pentru că rămâne singura. Acesta este, de fapt, sensul celor spuse de Europol. În momentul în care vom intra în Schengen vom fi mai atractivi pentru trafic ilegal. Raportul nu va avea nici un efect asupra intrării României şi Bulgariei în Schengen pentru că lucrurile acestea se ştiau dinainte. Este şi motivul pentru care au apărut toate sistemele moderne de protecţie la frontieră”.
Aderarea României la spaţiul Schengen nu este însă numai o dorinţă a cetăţenilor ei, ci este o obligaţie asumată prin documentele pe care Bucureștiul le-a semnat la aderarea în UE, precizează europarlamentarul Ioan Enciu: „Acest lucru e obligatoriu, fie că vrem sau nu. Aşa este tratatul şi aşa sunt toate documentele pe care le-am semnat. Apoi dacă se doreşte ca această Uniune să devină un fel de stat, în sensul dispariţiei graniţelor, a armonizării legislaţiei, cum se poate face acest lucru fără libera circulaţie între statele membre ? Aceasta este consfinţită şi exclude existenţa graniţelor între statele membre”.
Deşi a fost o simplă discuţie, fără să fie luată o decizie politică privind calendarul aderării, aderarea la Schengen în două etape a fost propusă de ministrul german de Interne şi a primit sprijinul mai multor ţări, inclusiv al Franţei. Marian Jean Marinescu confirmă: „Eliminarea controlului pe aeroporturi nu se poate face decât în primăvară şi în toamnă, atunci când se schimbă orarul curselor. Dacă s-ar propune acum aderarea în trepte, nu s-ar putea întâmpla decât la sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie, pe aeroporturi şi ulterior pe terestru, ceea ce, după părerea mea, nu se va întâmpla. Eu cred că putem spera că în octombrie vom adera cu toate frontierele”.
Pentru cetăţeanul român, singurul lucru care se întâmplă după aderare este că nu va mai arăta cartea de identitate sau paşaportul atunci când pleacă din România în oricare stat al Uniunii. Din punct de vedere economic, va fi o fluidizare a traficului de marfă la granitele cu Bulgaria şi Ungaria. Însă cea mai mare schimbare este cea de ordin psihologic. În acel moment, România va face parte 100% din Uniunea Europeană.
Din cauza valului de imigranţi cu care s-a confruntat Italia, CE propune revizuirea normelor Schengen pentru controlarea fenomenului migraţiei. Acest lucru se întâmplă în contextul în care Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a Parlamentului European a stabilit că România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen. Totodată, un raport recent, publicat de Europol, atrage atenţia că România şi Bulgaria ar putea reprezenta o poartă de intrare în Europa pentru grupările de crimă organizată. Vom analiza astăzi ceea ce putem numi deja “controversa Schengen.”
Deşi există semne conform cărora România va adera în 2011 la spaţiul Schengen, ţări precum Franţa, Germania, Finlanda şi Olanda se opun deocamdată, clarificându-şi poziţia ca fiind una politică. Subiectul Schengen a fost, totuşi, unul deosebit de prezent în dezbatere, în ultima vreme. Confruntate cu număr mare de imigranţi, Franţa şi Italia au cerut Comisiei Europene (CE) suspendarea normelor Schengen. S-a discutat chiar introducerea unor clauze de suspendare a acordului de la Schengen, variantă care a fost însă respinsă de Comisie. Este însă instituirea controlului la graniţe o soluţie? Ne răspunde europarlamentarul român Ioan Enciu (PSE, România): „În nici un caz. Asta ar fi în totală discordanţă cu acordul Schengen în primul rând. În acest acord şi în tratat sunt prevăzute clar momentele când se pot închide graniţele. Acestea trebuie să rămână aşa cum au fost prevăzute, să rămână o măsură cu totul excepţională care să se realizeze după reguli şi după criterii clar stabilite. Nu putem accepta ca închiderea frontierelor să rămână o practică recurentă, întrucât acesta ar fi un mare pas înapoi în ceea ce s-a realizat până acum în domeniul liberei circulaţii în Uniunea Europeană”.
Pe de altă parte, europarlamentarul Marian Jean Marinescu (PPE, România), spune că nu este ceva nou. Soluţia controlului la graniţă „în situaţii excepţionale” a mai fost folosită. „Exista şi până acum. Vă dau un exemplu, summitul G20 de la Strasbourg când controlul s-a introdus între Germania şi Franţa în acea zonă. Şi au mai fost cazuri când s-au introdus astfel de controale. Acum se gândeşte un sistem pentru preîntâmpinarea unui flux mare de migranţi pentru a ajuta ţara care se confruntă cu acest flux. Ţara care are o frontieră externă a Uniunii Europene şi care nu mai face faţă, poate impune controlul la frontieră, însă cu aprobarea Consiliului. În felul acest se introduce un control suplimentar care poate micşora atât numărul persoanelor care intră în zona Schengen, cât şi presiunea pentru că, aflându-se de acest control, cei care vor dori să intre, vor fi mai puţini”.
În această perioadă în care normele Schengen au fost discutate, a apărut şi un raport al Europolului. Europa de sud–est devine principalul punct de intrare în Uniunea Europeană pentru traficul de droguri, arme şi persoane. Concluziile, dar mai ales momentul apariţiei acestora, au dat şi dau în continuare naştere speculaţiilor. Ioan Enciu: „Credeţi că aceste rapoarte care apar, aşa, ad-hoc, în anumite momente, sunt întâmplătoare? Sigur că acest raport poate avea o influenţă asupra viitoarei decizii. Dar se pot face o sută de rapoarte, o sută de dezbateri, important este, dacă vrem să respectăm democraţia, să respectăm în primul rând legislaţia europeană. Nu contestă nimeni că există pericolul crimei organizate numai la graniţa României cu Ucraina, de exemplu. Poate există şi în altă parte, la graniţa maritimă a Italiei cu Libia, sau mai ştiu eu care. Acest lucru este relativ. Dacă se face un raport detaliat al Europolului la toate graniţele, peste tot există acest pericol, şi al contrabandei, şi al corupţiei, şi al crimei organizate. Lucrurile trebuie monitorizate în litera legii. Aşa pot să spun şi eu că există pericol de crimă organizată între graniţa Spaniei cu Marocul. De ce n-a publicat Interpolul şi situaţia de la graniţa Sloveniei sau a Greciei cu Albania. La graniţa Greciei, de exemplu, chiar sunt probleme mari cu crima organizată şi cu contrabanda”.
Marian Jean Marinescu atrage atenţia însă că raportul Europolului trebuie privit şi analizat strict din punct de vedere tehnic, un capitol la care România a trecut testul de evaluare : „Este normal că, dacă intrăm în Schengen şi dispare controlul la frontieră între România şi Ungaria, frontiera României să devină mai atractivă, pentru că rămâne singura. Acesta este, de fapt, sensul celor spuse de Europol. În momentul în care vom intra în Schengen vom fi mai atractivi pentru trafic ilegal. Raportul nu va avea nici un efect asupra intrării României şi Bulgariei în Schengen pentru că lucrurile acestea se ştiau dinainte. Este şi motivul pentru care au apărut toate sistemele moderne de protecţie la frontieră”.
Aderarea României la spaţiul Schengen nu este însă numai o dorinţă a cetăţenilor ei, ci este o obligaţie asumată prin documentele pe care Bucureștiul le-a semnat la aderarea în UE, precizează europarlamentarul Ioan Enciu: „Acest lucru e obligatoriu, fie că vrem sau nu. Aşa este tratatul şi aşa sunt toate documentele pe care le-am semnat. Apoi dacă se doreşte ca această Uniune să devină un fel de stat, în sensul dispariţiei graniţelor, a armonizării legislaţiei, cum se poate face acest lucru fără libera circulaţie între statele membre ? Aceasta este consfinţită şi exclude existenţa graniţelor între statele membre”.
Deşi a fost o simplă discuţie, fără să fie luată o decizie politică privind calendarul aderării, aderarea la Schengen în două etape a fost propusă de ministrul german de Interne şi a primit sprijinul mai multor ţări, inclusiv al Franţei. Marian Jean Marinescu confirmă: „Eliminarea controlului pe aeroporturi nu se poate face decât în primăvară şi în toamnă, atunci când se schimbă orarul curselor. Dacă s-ar propune acum aderarea în trepte, nu s-ar putea întâmpla decât la sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie, pe aeroporturi şi ulterior pe terestru, ceea ce, după părerea mea, nu se va întâmpla. Eu cred că putem spera că în octombrie vom adera cu toate frontierele”.
Pentru cetăţeanul român, singurul lucru care se întâmplă după aderare este că nu va mai arăta cartea de identitate sau paşaportul atunci când pleacă din România în oricare stat al Uniunii. Din punct de vedere economic, va fi o fluidizare a traficului de marfă la granitele cu Bulgaria şi Ungaria. Însă cea mai mare schimbare este cea de ordin psihologic. În acel moment, România va face parte 100% din Uniunea Europeană.