Recesiunea a adâncit discrepanțele dintre județele țării.
ecesiunea a adâncit discrepanțele dintre județele țării.
La nivelul întregii Uniuni Europene se vorbește despre o economie “în două viteze”, în care unele state își vor continua dezvoltarea în ritm susținut, în timp ce altele vor stagna luptându-se cu datoriile și cu dezechilibrele structurale. Luată ca întreg, România pare să se așeze mai degrabă în al doilea grup. Însă motivul este faptul că există un decalaj intern aproape simetric celui din Uniunea Europeană.
Datele economice defalcate pe județe arată limpede despre ce este vorba. Există un grup care recuperează rapid decalajele față de Europa și altul care, deși ar avea toate șansele să vină din urmă, nu reușește nici măcare să țină pasul.
Primul grup este al județelor reindustrializate, puternic orientate spre export: jumătate dintre județele Transilvaniei, zonele din jurul marilor orașe sau Capitala – al cărei nivel de bunăstare a depășit deja media UE.
La polul opus se află aproape întreaga Moldovă și județele agricole din Câmpia Română. Aici, numărul celor care mai muncesc este îngrijorător de mic chiar și prin comparație cu o medie națională redusă, iar dependența față de bugetul de stat este de-a dreptul împovărătoare – nu doar pentru contribuabili ci chiar și pentru beneficiari. Într-o economie în care statul înseamnă aproape totul dar nu face mai nimic, nimeni nu vrea să investească.
Da, este vorba despre cele două Românii despre care vorbea un fost prim-ministru, dar nu “una care are nevoie de sprijin și una care are nevoie de șanse” ci două Românii care au nevoie de șanse.
Vestea bună este că această discrepanță reprezintă un rezervor de oportunități pentru creșterea economiei timp de mulți ani de-acum încolo. Recuperarea decalajelor, care s-ar putea produce relativ rapid în contextul apartenenței la UE, ar repeta la scară mică modelul comunitar: Piețe noi de consum în schimbul unor resurse umane mult mai ieftine decât cele din Germania dar mult mai aproape decât cele din China.
Este o rețetă relativ facilă, însă nu una care se întâmplă de la sine. Una dintre precondiții este infrastructura. Vestul țării este în măsură să o folosească pe a altora, însă Estul și Sudul au nevoie de autostrăzi.
Primele investiții industriale de la zero s-au făcut pe baza unei minime apropieri culturale și geografice, însă județele care au rămas sărace sunt teritoriu necartografiat. Fără o minimă încredere în justiție și în buna-credință a instituțiilor statului, aproape nimeni nu vrea să-și riște capitalul în Vaslui sau în Giurgiu.
Însă probabil cel mai important lucru este autonomia financiară. O comunitate se poate dezvolta mai ușor cu bani puțini dar pentru care are responsabilitatea colectării și a cheltuirii decât cu finanțare masivă de la un aparat birocratic central care condiționează alocarea banilor tocmai de risipirea lor.
Datele confirmă: în astfel de județe, creșteri economice cu două cifre sunt uneori posibile. Atenuarea decalajelor dintre cele două Românii este cheia recuperării diferențelor dintre România și UE.
http://www.riscograma.ro/4182/cele-doua-viteze-ale-romaniei/
http://www.riscograma.ro/4182/cele-doua-viteze-ale-romaniei/
La nivelul întregii Uniuni Europene se vorbește despre o economie “în două viteze”, în care unele state își vor continua dezvoltarea în ritm susținut, în timp ce altele vor stagna luptându-se cu datoriile și cu dezechilibrele structurale. Luată ca întreg, România pare să se așeze mai degrabă în al doilea grup. Însă motivul este faptul că există un decalaj intern aproape simetric celui din Uniunea Europeană.
Datele economice defalcate pe județe arată limpede despre ce este vorba. Există un grup care recuperează rapid decalajele față de Europa și altul care, deși ar avea toate șansele să vină din urmă, nu reușește nici măcare să țină pasul.
Primul grup este al județelor reindustrializate, puternic orientate spre export: jumătate dintre județele Transilvaniei, zonele din jurul marilor orașe sau Capitala – al cărei nivel de bunăstare a depășit deja media UE.
La polul opus se află aproape întreaga Moldovă și județele agricole din Câmpia Română. Aici, numărul celor care mai muncesc este îngrijorător de mic chiar și prin comparație cu o medie națională redusă, iar dependența față de bugetul de stat este de-a dreptul împovărătoare – nu doar pentru contribuabili ci chiar și pentru beneficiari. Într-o economie în care statul înseamnă aproape totul dar nu face mai nimic, nimeni nu vrea să investească.
Da, este vorba despre cele două Românii despre care vorbea un fost prim-ministru, dar nu “una care are nevoie de sprijin și una care are nevoie de șanse” ci două Românii care au nevoie de șanse.
Vestea bună este că această discrepanță reprezintă un rezervor de oportunități pentru creșterea economiei timp de mulți ani de-acum încolo. Recuperarea decalajelor, care s-ar putea produce relativ rapid în contextul apartenenței la UE, ar repeta la scară mică modelul comunitar: Piețe noi de consum în schimbul unor resurse umane mult mai ieftine decât cele din Germania dar mult mai aproape decât cele din China.
Este o rețetă relativ facilă, însă nu una care se întâmplă de la sine. Una dintre precondiții este infrastructura. Vestul țării este în măsură să o folosească pe a altora, însă Estul și Sudul au nevoie de autostrăzi.
Primele investiții industriale de la zero s-au făcut pe baza unei minime apropieri culturale și geografice, însă județele care au rămas sărace sunt teritoriu necartografiat. Fără o minimă încredere în justiție și în buna-credință a instituțiilor statului, aproape nimeni nu vrea să-și riște capitalul în Vaslui sau în Giurgiu.
Însă probabil cel mai important lucru este autonomia financiară. O comunitate se poate dezvolta mai ușor cu bani puțini dar pentru care are responsabilitatea colectării și a cheltuirii decât cu finanțare masivă de la un aparat birocratic central care condiționează alocarea banilor tocmai de risipirea lor.
Datele confirmă: în astfel de județe, creșteri economice cu două cifre sunt uneori posibile. Atenuarea decalajelor dintre cele două Românii este cheia recuperării diferențelor dintre România și UE.
http://www.riscograma.ro/4182/cele-doua-viteze-ale-romaniei/
http://www.riscograma.ro/4182/cele-doua-viteze-ale-romaniei/