27 Martie – Ziua Unirii cu Basarabia. Apel către preşedinţii României şi Moldovei pentru condamnarea Pactului Hitler-Stalin
26.03.2011
Nu mai puţin de 31 de organizaţii civice şi sindicale au semnat un Apel scris de Sorin Ilieşiu către preşedinţii României şi Republicii Moldova pentru unitatea naţională a poporului român, sub titulatura "Nu aveţi voie să fiţi 'partenerii' postumi ai lui Stalin şi Hitler care au călcat în picioare voinţa poporului Basarabiei!" Semnatarii cer, printre altele, înfiinţarea unei comisii prezidenţiale a României şi a Republicii Moldova pentru analiza consecinţelor Pactului Hitler-Stalin asupra poporului român. De asemenea, semnatarii solicită celor doi şefi de stat să condamne Pactul Stalin-Hitler, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României şi în faţa Parlamentului Republicii Moldova.
Redăm în continuare conţinutul Apelului:
D-LUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI - TRAIAN BĂSESCU
D-LUI PREŞEDINTE INTERIMAR AL REPUBLICII MOLDOVA - MARIAN LUPU
Domnule Preşedinte al României,
Domnule Preşedinte interimar al Republicii Moldova,
Nu aveţi voie să fiţi „partenerii" postumi ai lui Stalin şi Hitler care au călcat în picioare voinţa poporului Basarabiei!
Mâine, duminică, 27 Martie, se împlinesc 93 de ani de la adoptarea în 1918 a actului unirii Basarabiei cu România din care cităm: "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România".
Anul acesta se vor împlini 72 de ani de la semnarea pactului dintre cei mai mari criminali ai istoriei - Stalin şi Hitler. Consecinţele acestui pact au fost ilegitime şi criminale inclusiv faţă de România şi poporul român.
Menţionăm că Parlamentul European a adoptat în 2009, cu o largă majoritate, rezoluţia prin care ziua de 23 August, data semnării pactului Stalin-Hitler (cunoscut ca pactul Molotov- Ribbentrop) a fost declarată Ziua europeană a victimelor stalinismului şi nazismului.
Istoricul Paul Johnson prezintă foarte sugestiv semnarea pactului Stalin-Hitler, în 1939, la Moscova, de către miniştrii de externe Ribbentrop şi Molotov, în prezenţa lui Stalin: „Măcelarii Europei, ameţiţi de băutură, îşi jucau rolurile, îmbrăţişându-se cu tandreţe şi clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfăţişau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră şi înainte de împărţit ceva, şi acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesionişti ai aceloraşi afaceri".
Spre ruşinea noastră, românii din Basarabia şi din nordul Bucovinei sunt încă victime ale Pactului Stalin-Hitler. Dintre ţările care au îndurat consecinţele ilegitime şi criminale ale acestui pact (ţările baltice, România şi Polonia), doar noi nu am dat dovadă de demnitate naţională şi nu am acţionat pentru ca asemenea consecinţe să nu mai existe, în condiţiile în care Uniunea Sovietică s-a desfiinţat pe cale paşnică încă din 1991.
Avem datoria morală şi dreptul legitim de a condamna Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.
În numele sutelor de mii de compatrioţi care au murit pentru unirea tuturor românilor, vă cerem să acţionaţi pentru unitatea naţională a poporului român.
A s t f e l :
1). Vă cerem să înfiinţaţi Comisia prezidenţială a României şi a Republicii Moldova pentru analiza consecinţelor Pactului Hitler-Stalin asupra României şi asupra poporului român.
2). Vă cerem să condamnaţi în numele poporului român Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale. Această condamnare trebuie făcută în deplină cunoştinţă de cauză, în baza viitorului raport al respectivei comisii, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României şi în faţa Parlamentului Republicii Moldova.
3). Vă cerem să acţionaţi pentru condamnarea de către forurile competente internaţionale, a Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.
4). Vă cerem să acţionaţi pentru reintegrarea în România - în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale - a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică (Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor) ca urmare a Pactului Stalin-Hitler. Această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.
5). Vă cerem să acţionaţi pentru despăgubirea morală şi materială a poporului român şi a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubire urmând a fi stabilite de o comisie recunoscută de forurile competente internaţionale.
Stimate Domnule Preşedinte al României,
Stimate Domnule Preşedinte interimar al Republicii Moldova,
Sute de mii de militari români şi-au dat viaţa în cele două războaie mondiale pentru realizarea celui mai important proiect din istoria românilor - unitatea naţională. Astăzi, asemenea Germaniei, România se poate reîntregi pe cale paşnică, fără sacrificii umane. Stă în puterea noastră de a demonstra întregii lumi că Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui au fost ilegitime şi criminale.
Soarta fraţilor noştri din Basarabia şi din nordul Bucovinei, care au îndurat cele mai abominabile crime şi fărădelegi ale comunismului începând din 1940, nu trebuie să rămână decisă de cei mai mari criminali ai istoriei, Stalin şi Hitler.
Pactul dintre Hitler şi Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) a fost semnat la 23 august 1939, la Moscova, stipulând într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi estul României (Basarabia). La 23 august 1939, nazismul şi comunismul şi-au dat mâna. Hitler şi Stalin au semnat un pact de "neagresiune" şi au împărţit ceea ce nu era al lor: ţările baltice, România şi Polonia. Acest pact a însemnat începutul dezastrelor naţionale pentru aceste ţări.
În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei sau Uniunii Sovietice.
Teritoriul românesc ocupat de Uniunea Sovietică are o suprafaţă de 44.000 km2, fiind locuit în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene.
În 1948, insula Şerpilor, teritoriu românesc din Marea Neagră, a fost ocupat ilegitim de Uniunea Sovietică.
*
Acum doi ani, zeci de mii de tineri români au fost reprimaţi de puterea comunistă din Republica Moldova pentru că au demonstrat pentru re-integrarea europeană a Basarabiei, scandând lozinci precum: „România nu uita, Basarabia e-a ta!", „Suntem români!", „Vrem să fim în Europa", „România - ultima salvare", „Libertate!", „Jos comuniştii!", „Jos comunismul!".
*
Menţionăm că solicitările noastre din prezentul apel sunt conforme cu cererile Proclamaţiei pentru decomunizarea României (pe care o anexăm în continuare), lansată simbolic la 23 august 2008, la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin.
Avem convingerea că veţi acţiona cu demnitate pentru unitatea naţională a poporului român.
Semnatari
Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismuluihttp://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza – Preşedinte
Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Antonie Popescu
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu - Vicepreşedinte
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban - Preşedinte
Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa - Preşedinte
Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte
Asociaţia 22 Decembrie 1989 Baia-Mare - Adiel Florian, Preşedinte
Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei - ofiţerii C.A.D.A.-1990
Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros - Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu - Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L'Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa - Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică "Societatea Târgovişte", Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea - Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală "Solidaritatea – Virgil Săhleanu" a siderurgiştilor din România
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu - Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
Este ataşat, totodată, documentul
PROCLAMAŢIA PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI
Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Stalin-Hitler de la Moscova
Reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională
sunt posibile numai prin decomunizare.
1.0. Având în vedere că:
1.1. La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul dintre Hitler şi Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi estul României (Basarabia).
1.2. În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei.
1.3. Teritoriul românesc ocupat de Uniunea Sovietică are o suprafaţă de 44.000 km2, fiind locuit în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene.
1.4. Insula Şerpilor, insulă românească din Marea Neagră, a fost ocupată ilegal de Uniunea Sovietică în anul 1948.
1.6. Preşedintele şi Parlamentul României au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.
1.7. Preşedintele şi Parlamentul României vor acţiona pentru:
1.7.1. condamnarea, de către forurile competente internaţionale, a Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.
1.7.2. reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică (Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor); această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.
1.7.3. despăgubirea morală şi materială a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubire urmând a fi stabilite de o comisie recunoscută de foruri competente internaţionale.
1.8. Parlamentul, susţinut de Preşedintele României, va adopta punctul 9 al Declaraţiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, prin care se cere „stabilirea datei de 23 August, data semnării pactului dintre Hitler si Stalin - cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov, ca zi comemorativă a victimelor regimurilor nazist şi comunist".
2.0. Parlamentul României, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO - interesate de o Românie decomunizată, va adopta o declaraţie explicită de asumare a următoarelor documente:
2.1. Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, discurs devenit act oficial al statului român pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR).
2.2. Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.
3.0. Parlamentul şi Guvernul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO - interesate de o Românie decomunizată, au datoria să adopte cât mai curând posibil legile şi măsurile pentru decomunizare, din următoarele considerente:
3.1. Poporul român a respins totalmente comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Dintre toate ţările europene, România interbelică a fost ţara cu cei mai puţini comunişti raportat la numărul populaţiei. La 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri în Bucureşti şi mai puţin de 1000 în întreaga ţară. Menţionăm că în 1938 România avea 316 710 km² şi 19.933.802 locuitori. Înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.
3.2. Comunismul a fost impus împotriva voinţei poporului român exprimată la alegerile din noiembrie 1946 câştigate în realitate cu o majoritate covârşitoare de opoziţia anticomunistă care a obţinut între 70% şi 90% din voturi, comuniştii inversând rezultatul oficial.
3.3. Poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională.
3.4. Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică - Securitatea.
3.5. Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un uriaş masacru - peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi. România este singura ţară europeană unde s-au înregistrat crime neocomuniste, precum genocidul din 22-28 decembrie 1989 şi fratricidul din 13-15 iunie 1990.
3.6. Conform Raportului final al CPADCR, "comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (...) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 - aprilie 1990; b) diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (...); d) „mineriadele" din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste". Majoritatea vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 20 de ani societatea românească.
3.7. Reforma morală nu a fost posibilă din cauza nejudecării masacrului din timpul revoluţiei anticomuniste precum şi a fratricidului din iunie 1990 împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Marea corupţie a apărut şi s-a menţinut inclusiv datorită nejudecării acestor crime.
3.8. O parte din clasa politică s-a făcut vinovată de complicitate morală cu autorii masacrului din decembrie 1989 şi a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima şi a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Acum, când România este membră a NATO şi UE, această revoluţie trebuie terminată şi se cuvine să devină "de catifea".
3.9. În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, prin discursul devenit act oficial al statului român, în baza Raportului final al CPADCR, document edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 660 de pagini) elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României şi al reconcilierii naţionale, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea în UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.
4.0. Legile şi măsurile pentru decomunizarea României2:
4.1. Cercetarea prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente.
4.2. Recunoaşterea caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989; recunoaşterea Proclamaţiei de la Timişoara (martie 1990) şi a manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti (aprilie-iunie 1990) ca momente reprezentative ale revoluţiei.
4.3. Legea lustraţiei anticomuniste.
4.4. Legea declarării crimelor şi abuzurilor regimului comunist ca fiind crime împotriva umanităţii şi imprescriptibile juridic.
4.5. Legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a comunismului, precum şi a actelor de negare a crimelor şi fărădelegilor regimului comunist (extremismul de stânga trebuie respins cu aceeaşi hotărâre precum cel de dreapta). Interzicerea comercializării, difuzării, publicării şi afişării simbolurilor grafice comuniste şi a materialelor de propagandă comuniste cu excepţia contextului cultural/educativ antitotalitar. Eliminarea numelor de foşti comunişti pentru denumiri publice: străzi, localitaţi, instituţii etc..
4.6. Legea anulării sentinţelor de condamnare politică emise de justiţia comunistă după principiile luptei de clasă între anii 1945–1989; anularea condamnărilor la moarte a celor care au au dat pe faţă criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceauşescu din 1988 referitor la crimele politice.
4.7. Reînhumarea victimelor comunismului îngropate în gropi comune.
4.8. Legea recunoştinţei faţă de luptătorii anticomunişti, faţă de foştii deţinuţi politici; majorarea semnificativă a pensiilor acestora şi acordarea de gratuităţi.
4.9. Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: foşti activişti comunişti din nomenclatura PCR, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai „Justiţiei" comuniste.
4.10. Legea desecretizării şi deschiderii arhivelor comuniste şi postcomuniste; garantarea accesului liber şi neîngrădit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Naţionale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.
4.11. Legea împotriva distrugerii, manipulării, falsificării, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste şi postcomuniste; urmărirea penală a făptuitorilor.
4.12. Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste ş.a.).
4.13. Legea reparaţiilor faţă de foşti cetăţeni români exilaţi, autoexilaţi sau „vânduţi" în perioada comunistă.
4.14. Legea prezentării adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi neocomunistă în manualele şcolare de istorie naţională şi universală. Studierea în şcoli a istoriei comunismului şi a Holocaustului să fie obligatorie, nu opţională.
4.15. Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru înfiinţarea în Bucureşti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea în centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.
4.16. Legea cercetării prin Justiţie a reconsolidării oligarhiei securisto-comuniste în România postcomunistă. Confiscarea de către stat a averilor dobândite prin fraudă.
4.17. Legea cercetării prin Justiţie a privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat puterea economică în România. Confiscarea de către stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos şi reprivatizarea acestora în beneficiul exclusiv al poporului român.
5.0. Solicităm Preşedintelui României să ceară poporului să-şi exprime voinţa cu privire la adoptarea dezideratelor şi legilor decomunizării României, precum şi a condamnării Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale, printr-un referendum organizat cât mai curând posibil.
5.1. Solicităm Preşedintelui României, Parlamentului, Guvernului, organizaţiilor nonguvernamentale, sindicatelor, tuturor cetăţenilor, mass-mediei, să se solidarizeze în jurul idealurilor Proclamaţiei pentru decomunizarea României.
5.2. Facem apel la Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Organizaţia Naţiunilor Unite, Curtea Internaţională de Justiţie a Naţiunilor Unite, să acţioneze pentru decomunizarea României.
Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin de la Moscova
Sorin Ilieşiu – iniţiator, vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismuluihttp://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html
Vladimir Tismăneanu - preşedintele Comisiei Prezidenţiale consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
Mihai Şora – filozof
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban - Preşedinte
Fundaţia Memoria - filiala Argeş [Experimentul Piteşti], prof.univ.dr Ilie Popa – Preşedinte
Fundaţia Corneliu Coposu, Rodica Coposu şi Flavia Bălescu
Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior
Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu - Vicepreşedinte
Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros - Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Organizaţia internaţională a luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, Ionel Leşu – Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L'Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa - Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică "Societatea Târgovişte", Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea - Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Federaţia sindicală "Solidaritatea – Virgil Săhleanu" a siderurgiştilor din România
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu - Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
1. "Proclamaţia pentru decomunizarea României" din 23 August 2008 a fost adoptată de cei aproape 400 de delegaţi la congresul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat din 24 August 2008, partid afiliat la Internaţionala Creştin Democrată în 1987 în timpul dictaturii comuniste când se afla în clandestinitate.
2. Majoritatea măsurilor şi legilor pentru decomunizare sunt propuse inclusiv de Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006). Legile decomunizării sunt, de asemenea, în spiritul următoarelor documente: Proclamaţia de la Timişoara (martie 1990), Proclamaţia pentru România (aprilie 2005), Apelul pentru România (iunie 2005), Rezoluţia nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ianuarie 2006), Apelul pentru condamnarea comunismului (martie 2006), Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006), Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European (martie 2007), Apelul pentru Adevăr (ianuarie 2008), Rapoartele Comisiei Europene privind România (2007, 2008), Declaraţia de la Praga privind conştiinţa morală europeană şi comunismul (iunie 2008).